Marşul păcii de la Moscova

Rubrica: Analize şi sinteze politice

 

Ieri, 21 septembrie 2014, la Moscova a avut loc un eveniment deosebit. Forţele politice din opoziţie [în special, partidul „Iabloko” („Mărul”), condus de Serghei Mitrohin, alianţa Partidul Republican al Rusiei – Partidul Libertăţii Populare (PARNAS), condus de dl Boris Nemţov şi Mihail Kasianov şi altele] au organizat un marş în susţinerea Ucrainei – victimă a agresiunii Federaţiei Ruse, conduse de Vladimir Putin. La marş au participat între 75 şi 80 de mii de oameni – tineri (mai ales), vârstnici, femei, bărbaţi. Revendicările cerute: încetarea războiului cu Ucraina, demisia lui V. Putin. A fost observat sloganul „Rossia bez Putlera!” [„Rusia fără Putler”; joc de cuvinte Hitler – Putin, îmbinate fiind – Putler]. Marşul a fost transmis în direct de o echipă de tineri curajoşi de la newcaster.tv.

Nu o singură dată am spus că Rusia este multe-aspectuală: există Rusia imperialistă, exponentul căreia este actualul preşedinte Vladimir Putin, este Rusia democratică, reprezentată de forţe politice liberale, există Rusia ortodoxă, în frunte cu Patriarhul Kirill, cea musulmană etc. Deocamdată opinia publică a Federaţiei Ruse este dominată de carisma lui V. Putin. În sondajele realizate în Rusia 66 de % din cei intervievaţi susţin politica lui V. Putin. Rămân, însă, cei 34 % din cetăţeni care condamnă politica de expansiune teritorială a Rusiei.

Am primit recent un mesaj de la colegul nostru istoric din Kiev, profesorul Stanislav Kulchytsky în care domnia sa trimite un articol – analiză a ceea ce se întâmplă în Rusia şi roagă susţinerea din partea noastră a cauzei juste a Ucrainei.

Aici apare logic întrebarea: cum au reacţionat intelectualii noştri faţă de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Din câte cunosc – în nici un fel!

Noi, intelectualii din RM, ar trebui să pornim de la următoarele premize:

1. Atât Federaţia Rusă, cât şi Ucraina, au stat la baza constituirii Comunităţii Statelor Independente (CSI). Articolul 5 al Acordului prevede recunoaşterea şi respectarea frontierelor de stat ale părţilor semnatare. Aceleaşi prevederi s-au extins şi asupra celorlalte state-membre, inclusiv – R. Moldova, care au semnat Tratatul din Alma-Ata, în decembrie 1991. Adică, frontierele au fost recunoscute ca fiind inviolabile.  

Ceva mai târziu, la Budapesta, Federaţia Rusă, alături de Marea Britanie şi SUA, a garantat încă o dată integritatea teritorială a Ucrainei în schimbul renunţării acesteia la arma nucleară.

Aşa dar, atunci când a anexat Crimeea, Federaţia Rusă a comis un act de agresiune. Ea comite şi acum acte de agresiune, când susţine pe faţă separatiştii (aşa cum corect sunt numiţi de liderii de la Kiev – terorişti) din Luhansk şi Doneţk.

2. Toate problemele care apar trebuie rezolvate la nivel oficial şi nu altfel. Observăm cum oficialii de la Chişinău au luat apă în gură atunci când Rosspotrebnadzor-ul rus a recunoscut vinurile din UTA Găgăuză ca fiind bune, iar cele produse alături, în raionul Cahul, de pildă, nu sunt bune. Este clar pentru toţi de ce se face acest lucru. Oficialii tac, dar de ce tăcem noi, intelectualii?

3. Un lucru, pe care ar trebui să-l însuşească toată lumea: trăind pe teritoriul unui stat suveran, ex-republică sovietică, trebuie să respectăm cu toţii suveranitatea şi independenţa acestui stat, însuţind limba lui oficială (ucraineana în Ucraina, româna în R. Moldova, letona în Letonia etc.). Asta se referă, în special, la etnicii ruşi, rămaşi pe teritoriile statelor create după prăbuşirea URSS. Există legislaţia Uniunii Europene, referitoare la comunităţile etnice, ea trebuie aplicată şi în statele ex-sovietice.

Aşa dar,

NOI, INTELECTUALII DIN R. MOLDOVA, SĂ CEREM  ÎNCETAREA AGRESIUNII F. RUSE FAŢĂ DE UCRAINA!

Să cerem respectarea de către Kremlin a Tratatelor internaţionale, semnate de Federaţia Rusă cu alte state!

21-22 septembrie 2014

anatol_petrencu@yahoo.com

 

Comentariile nu sunt permise.