Rubrica: Polonyka

 Pe data de 12 decembrie 2014, în incinta blocului III de studii al Universităţii de Stat din Moldova (USM) a avut loc vernisarea expoziţiei de fotografii, documente, comentarii, consacrate Sindicatului independent „Solidaritatea” din Polonia. La eveniment a participat Excelenţa sa dl Artur Mihalski, Ambasadorul Poloniei în Republica Moldova (RM), care a şi prezentat panourile expoziţiei. În faţa domnului Ambasador erau tineri – studenţi ai USM, etnici polonezi sau care doresc să cunoască limba şi cultura poloneză, invitaţi ai Ambasadei Poloniei la Chişinău. Vizitatorii au luat cunoştinţă de istoria Sindicatului „Solidaritatea” atât de pe panourile expoziţiei, cât şi din informaţia prezentată pe o pagină A-4. Am cules câteva date din fila respectivă:

-         După încheierea celui de-al Doilea Război mondial Polonia a fost cotropită de URSS, aici aducându-se un guvern pro-sovietic şi întărindu-se un partid comunist de tip stalinist – Partidul Unit Muncitoresc Polonez (PUMP). Guvernarea pro-sovietică ateistă a provocat nemulţumirile polonezilor în repetate rânduri: în 1968 (mişcările studenţeşti), în 1970 (grevele muncitorilor de la Gdansk şi Gdynia), în 1976 (noi proteste la Radom şi Ursus, reprimate de autorităţile comuniste, dar susţinute deschis de intelectualitatea polonă);

-         La 16 octombrie 1978 episcopul de Cracovia Karol Wojtyła a fost ales conducător al Vaticanului, devenind Papa Ioan Paul al II-lea. Un an mai târziu, Papa Ioan Paul al II-lea a realizat primul său pelerinaj în Polonia; milioane de polonezi au participat la slujbele lui. Suveranul Pontif chema lumea la „respectarea tradiţiilor naţionale şi a subliniat importanţa libertăţii şi drepturilor omului”.

-         La începutul anilor 80 ai secolului trecut situaţia economică a Poloniei devenise critică. În pofida acestui fapt, la indicaţia primului ministru Edward Gierek au fost sporite preţurile la diverse produse, ceea ce a dus la revolte în masă, inclusiv – greva muncitorilor din portul Gdansk, condusă de Lech Walesa. Pentru prima dată în istoria postbelică a Poloniei guvernul a fost nevoit să se aşeze la masa tratativelor cu greviştii, să semneze un acord cu ei (august 1980), prin care s-a obligat să asigure dreptul la grevă, legalizarea înfiinţării sindicatelor independente şi desfiinţarea cenzurii. La 17 septembrie muncitorii polonezi constituie sindicatul independent naţional „Solidaritatea”, iar peste un an, în octombrie 1981, la primul congres al sindicatului, Lech Walesa este ales preşedinte.

-         Liderii de la Kremlin, însă, nu priveau cu ochi buni cele desfăşurate în „ţara-soră” Polonia. Presiunile URSS au fost enorme. În rezultat, liderul PUMP, generalul Wojciech Jaruzelski a decretat legea marţială (13 decembrie 1981). Guvernul comunist polonez a trecut la ofensivă împotriva propriului popor. Mii de activişti, inclusiv Lech Walesa, au fost arestaţi, grevele muncitoreşti au fost reprimate cu duritate (exemplu concludent fiind reprimarea demonstraţiei minerilor din Wujek, 16 decembrie 1981, soldate cu 9 persoane omorâte şi alte 21 rănite). În iulie 1983 formal legea marţială a fost abrogată.

-         Un alt val de nemulţumiri s-a declanşat în aprilie 1988. Către acest an se schimbase situaţia în însăşi URSS: la conducere venise o echipă nouă, în frunte cu Mihail Gorbaciov, om politic, dornic de o modernizare a societăţii sovietice, aflate într-o grea criză economică şi politică. Pe 26 august 1988 ministrul de Interne al Poloniei a declarat că guvernul este pregătit pentru negocieri cu reprezentanţii muncitorilor. În rezultatul negocierilor între autorităţi şi Lech Walesa s-a ajuns la un acord prin care sindicatul „Solidaritatea” a fost pus în legalitate şi s-a stabilit organizarea primelor alegeri libere. Reprezentanţii „Solidarităţii” au câştigat majoritatea mandatelor, iar la 24 august Seimul alege primul guvern necomunist în ultimii 40 de ani (prim ministru – Tadeusz Mazowiecki). Pe data de 9 decembrie 1990, în urma campaniei electorale libere, Lech Walesa a fost ales preşedinte al Poloniei.

            Aşa dar, Sindicatul liber polonez „Solidaritatea” a jucat un rol esenţial în detronarea regimului comunist din Polonia şi trecerea acestei ţări pe făgaşul democraţiei şi libertăţii. Istoria activităţii lui este plină de învăţăminte şi a fost folosită ca model de forţe de opoziţie din alte ţări ex-comuniste. Chiar în RM luase fiinţă un astfel de sindicat al muncitorilor, având denumirea „Solidaritatea”, în frunte fiind dl Victor Zugravu[1].

            După prezentarea Expoziţiei publicul prezent a fost invitat la vizionarea filmului „Popiełuszko. Wolność jest w nas” [„Popiełuszko. Libertatea este în noi”]. Este un film de lung metraj (180 min.) al regizorului polonez Rafal Wieczyński despre viaţa şi activitatea pastorului Jerzy Popiełuszko (1947-1984), asasinat de poliţia politică poloneză la ordinul (cu consimţământul) ministrului de Interne care, la rândul său, era protejat de Kremlin (KGB). Filmul arată etapele maturizării lui Jerzy Popiełuszko, inclusiv în Armata Poloneză, lipsită de orice sentimente de solidaritate umană (ofiţeri-subalterni). Devenind preot catolic, Jerzy Popiełuszko a fost duhovnic al muncitorilor metalurgişti din Varşovia, aceştia fiind în activităţi de protest împotriva autorităţilor comuniste. Jerzy Popiełuszko a criticat instituirea legii marţiale în Polonia (1980) şi s-a pronunţat împotriva scoaterii în afara legii a sindicatului „Solidaritatea”. Filmul demonstrează abuzurile comise de poliţia comunistă faţă de simpli cetăţeni, precum şi monitorizarea secretă a capelanului Jerzy Popiełuszko de către securiştii regimului. Până la urmă, trei ofiţeri ai securităţii comuniste l-au răpit (la 19 octombrie 1984) pe Jerzy Popiełuszko, l-au torturat, l-au legat de mâini şi de picioare, i-au legat o piatră şi l-au aruncat într-un lac de acumulare a apei[2].

            După proiectarea filmului a avut loc o scurtă dezbatere, moderată de dna Kamila Kwiatkowska, lector de limbă poloneză la Centrul de Cultură şi Limbă Poloneză din cadrul USM.

            Consider că aceste manifestări (expoziţia şi proiectarea filmului), referitoare la evenimente istorice din viaţa poporului polonez, şi-au atins scopul propus, cei prezenţi au făcut cunoştinţă cu noi şi utile informaţii.

            Felicitări organizatorilor!

            14 decembrie 2014

            anatol_petrencu@yahoo. com