Rubrica : Analize şi sinteze politice (2014)

Confruntările electorale pentru posturile de deputaţi în Parlamentul RM s-au încheiat. Curtea Constituţională (CC) a analizat desfăşurarea alegerilor şi a constatat că unele încălcări comise de diferiţi „actori” politici nu pot schimba rezultatul final al acestora şi a validat mandatele ale 101 deputaţi. Inclusiv a deputaţilor Partidului Socialiştilor (PS) conduşi de Igor Dodon. Asta în condiţiile în care activiştii acestui partid scandau în faţa edificiului CC că nu recunosc rezultatele alegerilor din 30 noiembrie 2014. Chiar şi aşa, CC a validat mandatele candidaţilor socialişti, inclusiv a unei tipese care a scris pe pieptu-i de lider al tineretului socialist că „face sex pentru mâncare”. Altfel spus, Igor Dodon nu este capabil să-şi hrănească propriii membri de partid, aceştia fiind nevoiţi să se prostitueze ca să nu moară de foame.

Ca să fiu explicit: nu am nimic împotriva ideii socialiste de a crea un stat bazat pe echitate socială. Dar în cazul dlui I. Dodon este cu totul altceva: el pledează pentru aderarea R. Moldova la inexistenta Uniune Vamală Belarus-Rusia-Kazahstan, la un proiect de viitor, care este greu de imaginat că se va realiza, cel puţin – în viitorul previzibil.

Acum câteva zile primul ministru al Federaţiei Ruse (FR) Dmitri Medvedev a răspuns la întrebările unor ziarişti. Din mărturisirile premierului rus aflăm următoarele: din 2008 economia Rusiei se află într-o accentuată criză. În astfel de condiţii, conform experienţei istorice, pentru a sustrage atenţia opiniei publice din propria ţară de la problemele interne, conducătorii statelor provoacă un conflict militar în exterior. Ceea ce s-a şi întâmplat la începutul acestui an: prin diverse tertipuri Crimeea – teritoriu ucrainean, recunoscut de Federaţia Rusă în 1991 prin semnarea Tratatului de constituire a CSI, şi în 1994 prin garantarea integrităţii teritoriale a Ucrainei în schimbul bombelor atomice sovietice, aflate pe teritoriul Ucrainei, a fost anexată la Federaţia Rusă. Întrebat de ziarişti ce cheltuieli va suporta FR pentru susţinerea Crimeii, dl D. Medvedev a răspuns că Crimeea „nu este o categorie economică”, ceea ce înseamnă: atât cât va fi nevoie, atât guvernul FR va aloca (fonduri). Consider: Crimeea şi războiul dus de FR în regiunile de est ale Ucrainei vor agrava şi mai mult starea şubredă a economiei FR. Să nu uităm de embargourile impuse FR de Occident, reacţie la aceiaşi agresiune faţă de Ucraina. În o astfel de situaţie, când lucrurile pentru FR sunt atât de complexe, iată că un oarecare partid insistă ca RM să adere la FR. În loc să condamne, alături de lumea civilizată, politica depăşită de timp de anexare a noi teritorii, să ceară soluţionarea pe cale paşnică a conflictului ruso-ucrainean, ceea ce înseamnă timp şi răbdare (pentru părţile din conflict) Dodon şi echipa se grăbeşte la Uniunea vamală „ca mireasa la pat”. Iată de ce ar fi bine ca Dodon şi companionii lui, inclusiv fătuca cea flămândă, devenită deputată!, să rămână în opoziţie. PS reprezintă interesele unei minorităţi infime a alegătorilor din RM.

Votul din 30 noiembrie 2014 a fost unul geo-politic: ori cu UE, ori cu Rusia. Majoritatea electoratului nostru a pledat pentru promovarea în continuare a cursului pro-european.

Am pledat pentru PLDM[1]. În rezultatul alegerilor, între partidele pro-europene, PLDM s-a plasat pe locul întâi, urmat de PDM şi PL (Mihai Ghimpu). Este firesc ca aceste partide să negocieze în linişte formarea viitoarei conduceri a RM. Altfel spus, fără prezenţa unor persoane foarte interesate de cele ce se discută la negocierile tripartite. Ruşii au o frază, care li se potriveşte de minune acestor tipi – „liubopîtnîe Varvarî” [„Varvarele foarte curioase”].

În cadrul întâlnirilor cu alegătorii nu am exclus trecerea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) de partea partidelor pro-europene. Ce argumente am avut (am)?

1. Să nu uităm: în anii guvernării PCRM (2001-2009) RM a semnat multiple acorduri de colaborare cu UE şi a valorificat fonduri europene.

2. Detronaţi de la putere, comuniştii lui Voronin au pledat pentru vectorul asiatic al RM. Dar lucrurile s-au schimbat brusc odată cu anexarea Crimeii de către FR şi continua agresiune a FR faţă de statul vecin Ucraina. Altfel spus, nefiind susţinut direct de Kremlin (alesul Moscovei a devenit Igor Dodon; bannerele PS prezentau imaginea lui Vladimir Putin alături de Zina Greceanîi şi Igor Nicolaevici Dodon; clar pentru oricine – transferul de imagine a liderului rus trebuia să mobilizeze alegătorii pro-ruşi ca aceştia să voteze cu Dodon),  Voronin a revenit la vectorul pro-european al RM.

La şedinţa organului superior de conducere al PCRM de ieri (13 decembrie 2014) s-a decis, cu majoritatea absolută de voturi, că PCRM ar putea colabora cu partidele pro-europene ale RM. Altfel spus, nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni formarea unei guvernări cvadripartite PLDM, PDM, PL şi PCRM.

După cum comuniştii pun anumite condiţii, aşa şi partidele pro-europene ar trebui, cred, să condiţioneze aflarea PCRM la guvernare. Între altele: comuniştii să nu insiste asupra denumirii limbii vorbite (este limba română, aşa e corect din orice punct de vedere; aşa a decis şi CC). Obiectul de predare a istoriei în toate instituţiile de învăţământ din RM să fie lăsat aşa cum este în prezent („Istoria Românilor şi Istoria Universală” – formula dată prezintă deja un mare compromis cu adversarii cursului de istorie naţională „Istoria Românilor”), poate alte câteva legate nemijlocit de demnitatea noastră naţională.

Am citit declaraţia dnei Maia Sandu. Dumneaei afirmă că nu ar fi împotrivă să preia ministerul Educaţiei pentru, zice dânsa, „a duce reformele din învăţământ la bun sfârşit”. Se pare că doamna Maia Sandu nu a înţeles mare lucru din alegerile care s-au consumat. Dacă „reforme” înseamnă a continua închiderea şcolilor săteşti sub diverse motive, atunci dna ex-ministru greşeşte foarte mult. Educaţia în RM trebuie altfel gândită, aprobată în mod democratic şi consecvent promovată. Altfel cum se explică hipnotizarea unei bune părţi a tineretului nostru, educat (vorba vine) în licee româneşti, dar care pledează pentru un teribilist necunoscut, pe nume Renato Usatâi? Ce fel de educaţie este asta, dacă la prima „adiere de vânt” tineretul nostru se îndoaie precum salcia?

14 decembrie 2014

P.S. Era cât pe ce să uit: PCRM să-şi schimbe simbolul, secera şi ciocanul să fie înlocuită cu altceva. Cu atât mai mult, cu cât mai există în RM un alt partid comunist, care are acelaş simbol. Simbolul cu care milioane de oameni paşnici au fost deportaţi din locurile natale, au murit în Gulag, au fost împuşcaţi etc.

anatol_petrencu@yahoo.com