Legislaţia stalinistă: odiosul articol 58 al Codului penal

În atenţia cititorilor

Istoricii care studiază dosarele crimelor regimului stalinist, dar şi descendenţii celor ce au suferit de pe urma represiunilor, care posedă documentele respective, deseori întâlnesc decizii ale organelor de urmărire penală, care fac trimitere la articolul 58 al Codului penal al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR).

Ceva mai devreme am prezentat cartea domnului Boris Vasiliev, care cuprinde în anexe documente, între care decizia de condamnare a tatălui dumnealui, Ilie Vasiliev, la 8 ani muncă silnică în baza „art. 58-13 a Codului penal al RSFSR”[1].

Consider că nu prea multă lume cunoaşte conţinutul acelui articol, cu atât mai mult, cu cât nu am găsit traducerea articolului în limba română.

În cele ce urmează voi prezenta traducerea în limba română a articolului 58 al Codului penal al RSFSR, text preluat din cartea lui Dimitri Lîskov[2]. Textul original al Codului penal, este greoi, întortocheat, de aceea am făcut unele precizări în cadrul parantezelor unghiulare. În unele cazuri am intervenit cu scurte comentarii.

Poate părea straniu, dar în URSS stalinistă oricărui om condamnat i s-a dresat un dosar. Staliniştii glumeau, la timpul lor: „Om de-ar fi, articol din codul penal oricând i se va găsi”.

Pentru întâia oară acest material a fost publicat pe portalul de ştiri VoxPublica, ianuarie 2013.

 

CODUL PENAL AL RSFSR

(aprobat în 1922, cu unele modificări în 1926)

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul întâi

CRIME DE STAT

http://vox.publika.md/wp-content/uploads/2013/01/1-1-240x300.jpg

1. Crime contrarevoluţionare

58-1. Este recunoscută ca fiind contrarevoluţionară orice activitate, îndreptată spre răsturnarea, subminarea sau slăbirea [diminuarea] puterii Sovietelor [Consiliilor] muncitoreşti-ţărăneşti şi a guvernelor Uniunii RSS, republicilor unionale şi autonome, [guverne] alese pe baza Constituţiei Uniunii RSS şi constituţiilor republicilor unionale, sau spre subminarea sau diminuarea securităţii externe a Uniunii RSS şi a cuceririlor revoluţiei proletare în domeniul economic, politic şi naţional.

În virtutea solidarităţii intereselor internaţionale ale tuturor muncitorilor, aceleaşi activităţi sunt recunoscute ca fiind contrarevoluţionare şi în cazul în care ele sunt îndreptate împotriva oricărui altui stat al muncitorilor, chiar dacă acesta nu intră în componenţa Uniunii RSS.

[Observaţi: Guvernul sovietic îşi rezerva dreptul să intervină în afacerile interne ale altor state, cu prevederile acestui Cod penal, în ceea ce priveşte numitele „acţiuni contrarevoluţionare”. La acel moment (1938) existau încă două state ale „muncitorilor” – Mongolia şi Tuva (D. Lîskov, p. 18)]

58-1a. Trădarea Patriei, adică acţiunile, comise de cetăţenii Uniunii RSS, ce prejudiciază puterea militară a Uniunii RSS, independenţa ei de stat sau inviolabilitatea teritoriului ei, cum ar fi spionajul, transmiterea secretului militar sau de stat, trecerea de partea duşmanului, evadarea sau trecerea frontierei pe calea aerului,

se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă penală – împuşcarea cu confiscarea întregii proprietăţi, iar în circumstanţe atenuante – cu privaţiunea de libertate pe un termen de 10 ani cu confiscarea întregii averi.

58-1b. Aceleaşi crime, comise de militari, se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă penală – împuşcarea cu confiscarea întregii proprietăţi.

58-1c. În cazul evadării sau trecerii frontierei pe calea aerului a militarului, membrii familiei lui, ajunşi la majorat, în cazul în care au favorizat trădarea http://vox.publika.md/wp-content/uploads/2013/01/1-2-252x300.jpgcomisă sau care se pregătea [a fi comisă], sau cel puţin au ştiut despre ea [trădare], dar nu au comunicat autorităţilor, se reprimă cu privaţiunea de libertate pe un termen de la 5 la 10 ani cu confiscarea întregii averi.

Ceilalţi membri ai familiei trădătorului, ajunşi la majorat, care au locuit împreună cu el sau care au fost întreţinuţi de el către momentul comiterii crimei, sunt lipsiţi de dreptul de a alege şi sunt trimişi în regiunile îndepărtate ale Siberiei pe un termen de 5 ani.

[Observaţi: în URSS stalinistă membrii familiei erau pedepsiţi drastic pentru dezertarea militarului; nu se luau în calcul condiţiile, în care militarul (soldat, sergent, ofiţer, general) trecea de partea cealaltă, cea a „duşmanului”. În situaţia în care URSS era unica ţară socialistă, era firesc să se considere că celelalte state înconjurătoare sunt „ostile”, „duşmănoase”]

58-1d. Nedenunţarea din partea militarului despre pregătirea sau comiterea trădării are drept urmare privaţiunea de libertate pe un termen de 10 ani.

Nedenunţarea din partea din partea celorlalţi cetăţeni (nemilitari) se pedepseşte conform prevederilor art. 58-12.

58-2. Răscoala armată sau intervenţia cu scopuri contrarevoluţionare pe teritoriul sovietic a bandelor înarmate, cucerirea puterii în centru sau în teritorii, cu aceleaşi scopuri şi, în particular – cu scopul de a răpi cu forţa un oarecare teritoriu al Uniunii RSS sau al uneia din republicile unionale sau [cu scopul] de a anula tratatele [semnate de] Uniunea RSS cu alte state se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea sau declararea duşman al muncitorilor, cu confiscarea proprietăţi şi retragerea cetăţeniei republicii unionale, în felul acesta şi a cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS; în circumstanţe atenuante se permite diminuarea [pedepsei] până la privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de trei ani, cu confiscarea întregii proprietăţi sau a unei părţi a acesteia.

58-3. Relaţiile cu statul sau cu reprezentanţii acestuia în scopuri contrarevoluţionare, la fel şi acordarea sprijinului prin orice mijloace, oferit unui stat străin, ce se află în stare de război cu Uniunea RSS sau care luptă cu [URSS], organizând intervenţii sau blocade, sunt pedepsite prin măsuri de apărare socială, indicate în art. 58-2 a actualului Cod.

58-4. Acordarea prin orice mijloace a ajutorului [oferit] acelei părţi a burgheziei internaţionale, care nu recunoaşte egalitatea în drepturi a sistemului comunist, ce înlocuieşte sistemul capitalist, şi care doreşte răsturnarea acestuia [a sistemului comunist], la fel şi grupurile şi organizaţiile sociale, care se află sub controlul şi organizarea nemijlocită a acestei burghezii în realizarea activităţii ostile Uniunii RSS se pedepseşte cu privaţiunea de libertate de nu mai puţin de trei ani cu confiscarea întregii proprietăţi sau a unei părţi a acesteia; în circumstanţe agravante [se reprimă] inclusiv cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea sau declararea duşman al muncitorilor, cu retragerea cetăţeniei republicii unionale, în felul acesta şi a cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS, cu confiscarea averii.

 

[1] Boris Vasiliev. Stalin mi-a furat copilăria, Chişinău, Editura Baştina-Radog, 2010, p. 406.

2. Dmitri Lîskov. Zapretnaia pravda o „stalinskih repressiah”. „Deti Arbata” lgut [Adevărul interzis despre „represiunile staliniste”. „Copiii Arbatului” mint], Moscova, Editura „Yauza-Press, 2012, p. 17 şi urm. Trimiterea autorului la sursa electronică (http://kc.koenig.ru/aktkbg/KALININ/akkab_05e.htm) este inaccesibilă.

http://vox.publika.md/wp-content/uploads/2013/01/poz-1-4-300x268.jpg

                       

 

            58-5. Îndemnul unui stat străin sau al unor grupuri sociale [din acel stat] pe calea relaţiilor cu reprezentanţii [acelui stat sau a grupurilor sociale], pe calea folosirii unor documente false sau prin alte mijloace de a declara război, [sau] de a interveni pe cale militară în afacerile [interne ale] Uniunii RSS, [ori de a organiza] acţiuni ostile, în particular: blocadă, răpirea proprietăţii de stat a Uniunii RSS sau a republicilor unionale, ruperea relaţiilor diplomatice, anularea tratatelor semnate cu Uniunea RSS etc., se reprimă prin măsurile de apărare socială, indicate în art. 58-2 al actualului cod.

 

            58-6. Spionajul, adică transmiterea, răpirea sau adunarea informaţiilor cu scopul de a fi transmise, [informaţii] care prezintă prin conţinutul lor un secret, apărat special de către stat, [transmiterea] unui stat străin, organizaţiilor contrarevoluţionare sau persoanelor particulare, se reprimă cu privaţiune de libertate de nu mai puţin de trei ani, cu confiscarea averii sau a unei părţi a averii, iar în cazurile în care spionajul a prejudiciat sau ar fi putut prejudicia urmări grave intereselor Uniunii RSS – [se reprimă] prin măsura supremă de apărare socială – împuşcare sau declararea duşmanului muncitorilor cu retragerea cetăţeniei republicii unionale, prin urmare – retragerea cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS, cu confiscarea averii.

            Transmiterea, răpirea sau adunarea informaţiilor cu scopul de a fi transmise, [informaţiilor] economice, care prin conţinutul lor nu sunt special ocrotite ca secret de stat, dar care nu pot fi divulgate în virtutea interdicţiei directe a legii sau a dispoziţiei conducătorilor de departamente, instituţii şi întreprinderi, [transmitere] pentru recompensă sau dezinteresat organizaţiilor sau persoanelor, indicate mai sus, se reprimă prin privaţiune de libertate pe un termen de trei ani.

            Nota 1. Sunt considerate secrete, apărate special de stat, informaţiile incluse în lista specială, confirmată de Consiliul comisarilor poporului al Uniunii RSS în acord cu Consiliile comisarilor poporului republicilor unionale şi publicate pentru uz general.

            Nota 2. Pentru persoanele care au admis spionajul, nominalizate în art. 193-1 al codului actual, rămâne în vigoare art. 193-24 al acestui Cod.

 

            58-7. Subminarea industriei de stat, transportului, comerţului, circuitului monetar sau a sistemului de credit, precum şi a cooperaţiei, comisă în scopuri contrarevoluţionare, cu folosirea respectivă a întreprinderilor şi instituţiilor de stat, sau manifestarea opunerii funcţionării lor normale, comise în interesul foştilor proprietari sau organizaţiilor capitaliste interesate, sunt reprimate prin măsurile de apărare socială, prevăzute de art. 58-2 al Codului actual.

 

            58-8. Comiterea actelor de terorism, îndreptate împotriva reprezentanţilor Puterii sovietice sau fruntaşilor organizaţiilor revoluţionare ale muncitorilor şi ţăranilor şi participarea în realizarea unor astfel de acte, chiar şi de persoane ce nu fac parte din organizaţii contrarevoluţionare, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

            58-9. Distrugerea sau deteriorarea în scopuri contrarevoluţionare prin explozie, incendiere sau alte metode a căilor ferate sau a altor cai sau mijloace de comunicare, a mijloacelor de comunicare populare, a conductelor de apă, a depozitelor sociale sau altor construcţii ori a proprietăţii de stat sau obşteşti, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

            58-10. Propaganda şi agitaţia, care conţin chemări la răsturnarea, subminarea sau slăbirea Puterii sovietice sau la comiterea anumitor crimelor contrarevoluţionare (art. 58-2 – 58-9 al Codului actual), precum şi difuzarea, elaborarea sau păstrarea literaturii cu acelaşi conţinut sunt reprimate cu privaţiune de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni.

            Aceleaşi acţiuni [comise] în cadrul nemulţumirilor de masă sau cu exploatarea prejudecăţilor religioase sau naţionale ale maselor, sau în condiţii de război, sau în localităţile, declarate a fi în stare de război sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

            58-11. Orice fel de activitate organizaţională, ce are drept scop pregătirea sau comiterea crimelor, prevăzute în acest capitol, precum şi participarea în organizaţia constituită pentru pregătirea sau comiterea unei crime, prevăzute în acest capitol, se reprimă prin măsuri de apărarea socială, indicate în articolele corespunzătoare ale prezentului capitol.

 

            58-12. Nedenunţarea crimei contrarevoluţionare, care s-a comis sau care era pe cale de a fi comisă şi despre care se ştia cu certitudine, se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni.

 

            58-13. Manifestări active sau lupta activă împotriva clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare, desfăşurate în cadrul [exercitării] unei funcţii responsabile [citeşte – publice, A.P.] sau secrete (de agentură) în timpul orânduirii ţariste sau în cadrul guvernelor contrarevoluţionare din perioada războiului civil, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

            (Este unul dintre cele mai controversate puncte ale Codului penal al RSFSR. Din text devine clar la ce categorii de persoane se referă acest punct. Totuşi, el a fost extins în mod abuziv asupra altor categorii de persoane. De pildă, am expus ceva mai devreme cazul lui Ilie Vasiliev. În actul de acuzare citim: „Actul de acuzare referitor la dosarul de urmărire nr. 03392 de condamnare a lui Vasiliev Ilia Vasilievici în comiterea crimelor prevăzute de art. 58-13 al CP al RSFSR”[1]. A fost învinuit că ar fi fost informator al jandarmilor români şi, fiind primar, a promovat politica autorităţilor române de reprimare a celei mai sărace părţi a populaţiei. A fost condamnat la 8 ani de muncă forţată în lagărele Gulag-ului).

 

            58-14. Sabotajul contrarevoluţionar, adică neîndeplinirea conştientă de către cineva a anumitor obligaţiuni sau executarea lor intenţionat neglijentă cu scopul declarat de slăbire a puterii guvernamentale şi activităţii aparatului de stat se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de un an, cu confiscarea averii sau a unei părţi a proprietăţii, cu sporirea, în circumstanţe agravante a reprimării, inclusiv cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea şi confiscarea averii.

 

            Acestea sunt prevederile Codului penal al RSFSR, capitolul 1, care a fost folosit de Femida bolşevică împotriva basarabenilor în primul an al ocupaţiei (1940-1941) şi după reocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru (1944-1945.

 



[1] Boris Vasiliev. Stalin mi-a furat copilăria, Chişinău, Editura Baştina-Radog, 2010, p. 406.

 

Comentariile nu sunt permise.