Boris Vasiliev ne-a părăsit…

Boris Vasiliev a fost o personalitate distinsă, cunoscută în spaţiul românesc, dar şi peste frontierele acestuia, chiar şi peste Ocean (dacă avem în vedere călătoria dumnealui în Canada, Toronto, şi întâlnirile ce le-a avut cu românii de acolo).

B. Vasiliev a fost reprezentantul câtorva generaţii de cetăţeni ai URSS, cărora regimul antiuman al comunismului le-a luat copilăria. Născut în familia unui gospodar exemplar, ales primar al satului Molovata (pe atunci judeţul Orhei), în iunie 1941, Boris Vasiliev a fost deportat cu întreaga familie în Siberia pe motiv că tatăl său a promovat politica „altui stat”. După ce au trecut Nistrul, la Tiraspol, capii familiilor deportate, inclusiv Ilie Vasiliev, tatăl lui Boris, au fost despărţiţi de familii şi expediaţi deosebit, chipurile, pentru a pregăti locul nou de trai. Bineînţeles, aşa cum le era obiceiul, bolşevicii i-au minţit pe basarabeni: bărbaţii au fost duşi la munci silnice, în condiţii climaterice extreme, sumar îmbrăcaţi şi încălţaţi, şi hrăniţi foarte prost. Din acel moment Boris Vasiliev nu l-a mai văzut pe tată-său. Fiind în Siberia, în localitatea Tundrino, familia Vasiliev a aflat că capul familiei, Ilie Vasiliev, a decedat pe data de 13 martie 1943.

După încetarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946, după pregătiri minuţioase, familia Vasiliev a reuşit să revină în RSS Moldovenească. Dar nenorocirea i-a lovit din nou: regimul comunist a decis să mai deporteze o dată familia Vasiliev în Siberia. Tânărul Boris a reuşit să scape din ghearele MVD, nu şi mama şi sora mai mare, Nadejda, ultima fiind gravidă în luna a noua. Nadejda a născut în puşcărie, dar copilul nu a supravieţuit. Cele două femei, mama şi fiica, s-au întors la baştină doar după moartea dictatorului Stalin. Astfel, Iosif Stalin, regimul creat de acesta, nu doar i-a furat copilăria lui Boris Vasiliev, ci a distrus una din familiile de oameni gospodari din Basarabia. Ca o picătură de apă, care demonstrează mediul din care a fost luată, aşa şi destinul familiei Vasiliev demonstrează soarta basarabenilor, răpiţi de sovietici în iunie 1940.

La prima vedere, biografia lui Boris Vasiliev nu s-a deosebit de cea a miilor de tineri şi tinere din RSSM poststalinistă: a făcut studii la Şcoala pedagogică din Orhei, s-a căsătorit cu o colegă de facultate, Alexandra Petică din Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti, a prestat serviciul militar obligatoriu, a revenit la activitatea pedagogică etc. Şi totuşi… Fiind martor al distrugerii Cimitirului ostaşilor români din Chişinău, Boris Vasiliev a avut curajul şi bunul simţ şi a adunat într-o pungă mai multe oseminte pe care le-a dus în cimitirul din Sărătenii Vechi, le-a îngropat şi le-a ridicat o cruce, pe care este scris: „Un ostaş român pângărit de un păgân comunist”. La iniţiativa lui Boris Vasiliev în acelaşi sat, la intrare în cimitir, sătenii au înălţat o cruce în memoria celor ce nu s-au mai întors din Gulag.

Şi, bineînţeles, nu putem trece cu vederea cartea de memorii „Stalin mi-a furat copilăria”, semnată de Boris Vasiliev, apărută în mai multe ediţii, citită şi apreciată înalt de specialişti şi publicul larg de cititori.

Ştiu că Boris Vasiliev muncea mult asupra unei noi cărţi despre trecutul complicat al Basarabiei. Dar soarta a fost nemiloasă cu el.

Boris Vasiliev va rămâne în memoria noastră ca un om activ, harnic, aprig apărător al adevărului, ca un critic dur al nedreptăţilor, comise de comuniştii sovietici, dar şi de cei autohtoni.

Dumnezeu să-l odihnească!

Prof. univ., dr.-hab. Anatol Petrencu

26 octombrie 2015

Comentariile nu sunt permise.