Următorul film, vizionat de cinefilii chişinăuieni, se numeşte „Promisiunea”, regia aparţinând Annei Kazejak, scenariul – tot ei şi lui Magnus von Horn.

Sunt ecranizate scene din contemporaneitate, în prim-plan fiind adolescenţii, în plan secund – relaţiile acestora cu părinţii. Autorii filmului demonstrează convingător că problemele lipsei de comunicare între părinţi şi copii (adolescenţi), înstrăinarea treptată a primilor faţă de propriii lor copii, egoismul unora şi închiderea în sine a altora, poate duce la urmări dramatice. În cazul filmului dat – la omorârea conştientă a uneia din tinere.

Noile mijloace de comunicare între oameni – Skyp-ul şi Facebook-ul şi telefonia mobilă joacă un rol pozitiv în viaţa noastră, dar nu pot înlocui comunicarea directă interumană.

Penultimul film din cadrul Zilelor Filmului Polonez a fost „Fotograful” (regia – Waldemar Krzystek; scenariul Krzysztof Kopka şi Waldemar Krzystek). Fabula filmului: în Moscova un ucigaşi comite crime în serie, în jurul victimelor lasă bileţele cu numere, asemenea celor pe care le utilizează criminaliştii în timpul expertizelor cadavrelor. Poliţiştii l-au numit pe asasin „Fotograful”. În căutarea şi depistarea lui s-au implicat cei mai experimentaţi detectivi, inclusiv – psihologi cu experienţă bogată. După mai multe eforturi, poliţiştii dau de urma asasinului şi constată că acesta a avut o copilărie deosebită: era feciorul unui comandant de oşti sovietice, staţionate în Polonia în anii 1970 şi a soţiei acestuia – procuror militar. Copilul fusese paralizat de o boală ciudată – nu putea vorbi cu propria voce, putea, în schimb, imita la perfecţie vocile altora, femei sau bărbaţi. Micuţul devenise piedică pentru avansarea tatălui.

Autorii filmului au prezentat lucruri interesante din perioada comunismului în cele două state – URSS şi Polonia. Între altele – o spicuire din doctrina militară sovietică din acei ani: comandanţii de oşti nu erau traşi la răspundere, în cazul în care, în timpul nor exerciţii militare, era distrusă o parte din tehnica militară şi dacă mureau până la 3% din contingentul implicat în manevre. În film este prezentat protestul unui soldat sovietic datorită nedreptăţilor, la care a fost supus şi care, până la urmă, îşi pune capăt zilelor, trăgându-şi un glonț, dar care va fi prezentat publicului, şefilor şi familiei drept un caz nefericit în cadrul unor manevre militare. Astfel, adevărul era ascuns.

În astfel de circumstanţe contradictorii, micuţul din familia comandantului de oşti, martor la diverse evenimente, îşi omoară tatăl, este declarat bolnav psihic şi dus la Moscova, legat fiind de o targă spitalicească.

Fiind considerat ca fiind internat la un spital de boli mintale, la o verificare, se constată că bolnavul, legat de pat, de fapt este un altcineva. Astfel, conchidem, că acel copil din anii 1970, fiind puternic afectat de realităţile dure din mediul militar sovietic, a devenit asasin în serie în zilele noastre.

Este un film puternic, cu artişti pe potrivă, turnat în Federaţia Rusă şi Polonia.

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu

11 noiembrie 2015

anatol_petrencu@yahoo.com