Teroarea stalinistă: studii de istorie orală

Rubrica „Istoria în actualitate: o cronică a principalelor evenimente” (2)

2. Pe data de 25 noiembrie 2015, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a avut loc Conferinţa ştiinţifică „Teroarea stalinistă în RSS Moldovenească: probleme, rigori metodologice, realizări în cercetările de istorie orală”. Conferinţa respectivă a fost prevăzută în Programul de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”.

Conferinţa ştiinţifică a fost deschisă de autorul acestor rânduri, în calitate de director al Programului de Stat. Am vorbit despre importanţa uriaşă în vederea realizării acestui Program, asta nu numai pentru a ne onora obligaţiunile de specialişti, antrenaţi în cercetarea istoriei orale, ci şi pentru aducerea contribuţiei noastre la ştiinţa istorică şi nu în ultimul rând – pentru a aduce omagiul nostru celor ce au avut de suferit pe nedrept de pe urma politicilor represive ale dictaturii bolşevice.

Doamna dr. Elena Postică, vice-director al Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, a salutat participanţii la Conferinţa ştiinţifică, a subliniat importanţa activităţii celor implicaţi în realizarea Programului şi a urat succes evenimentului ştiinţific.

Conf. univ. dr. Virgiliu Bîrlădeanu, coordonatorul Programului de Stat, a insistat asupra responsabilităţii istoricilor, implicaţi în realizarea numitului Program, a atras atenţia la necesitatea realizării la timp şi în bune condiţii a prevederilor Programului de Stat.

După Cuvintele de deschidere şi-a desfăşurat lucrările secţiunea „Cercetări în localităţile din nordul Republicii Moldova”, moderată de subsemnat împreună cu conf. univ. dr. Lidia Pădureac.

Prima comunicare, întitulată „Rememorarea foametei din RSS Moldovenească în cercetările de istorie orală: provocări şi dileme actuale”, a fost expusă de dna conf. univ. dr. Lidia Pădureac, director de Proiect, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.

A urmat comunicarea dnei conf. univ. dr. Ala Sainenco „Determinările spaţiale ale lumii în interviurile cu victimele regimului totalitar-comunist”, iar doamna drd Violina Dănilă a vorbit despre „Aspecte ale vieţii sociale ale deportaţilor (în baza mărturiilor lui Anton Pîntea şi ale lui Alexandru Şoşu)”.

Dl conf. univ. dr. Virgiliu Bîrlădeanu a prezentat comunicarea cu titlul „Sistemul represiv sovietic în memoria comunităţilor neoprotestante (specific, rigori, metode de lucru)”, autorul vorbind despre particularităţile lucrului de recuperare a memoriei celor deportaţi pe baza religiei, considerate de autorităţile sovietice ca fiind dăunătoare societăţii (este vorba de organizaţia religioasă „Martorii lui Iehova”, o parte din membrii căreia a fost deportată din RSS Moldovenească în Siberia, în 1951).

După o scurtă pauză a urmat cea de-a doua secţiune, cu genericul „Cercetări în regiunea de centru a Republicii Moldova”, moderată de dr. Elena Postică şi conf. univ. dr. Ludmila D. Cojocaru.

Subsemnatul am prezentat comunicarea „O deportare atipică: cazul Calencov”. Prezentăm mai jos, în Anexă, principalele teze ale comunicării.

Expunerile de comunicări au fost continuate de dl Radu Dan, istoric, care a vorbit despre „O istorie orală a deportărilor staliniste din RSSM: cazul familiei Ciobanu Iacob şi Liuba din localitatea Puhăceni, raionul Anenii Noi”.

Conf. univ. dr. Ludmila Cojocaru, conducător de proiect, a prezentat comunicarea „Naraţiunea din imagine. Valorificarea materialului fotografic în cercetările de istorie orală (cazul deportărilor staliniste în RSS Moldovenească)” [despre marea importanţă a fotografiilor persoanelor deportate, realizate şi aici, în RSSM, dar mai ales acolo, în Siberia].

Ultima secţiune, întitulată „Cercetări din localităţile din sudul Republicii Moldova”, a înglobat patru comunicări, prezentate de dl dr. Ion Gheleţchii („Recuperarea memoriei victimelor regimului totalitar-comunist. Cercetări în localităţile din raioanele Leova şi Vulcăneşti”), de dl conf. univ. dr. Sergiu Cornea („Mărturii ale refugiaţilor basarabeni privind instaurarea regimului de ocupaţie sovietic în judeţele Cahul şi Ismail, iulie 1940”), de dna drd Ludmila Chiciuc („Cercetări de istorie orală privind fenomenul deportărilor: cazul localităţii Câşliţa-Prut, raionul Cahul”). Doamna dr. Elena Postică, vice-director al Muzeului de Istorie a Moldovei, a încheiat suita de comunicări cu subiectul „Drama înstrăinării de baştină, trăită de deportaţii basarabeni: cercetări de istorie orală”.

Participanţii la Conferinţa ştiinţifică au discutat unele probleme, legate de munca de colectare şi sistematizare a mărturiilor persoanelor supuse represiunilor politice, inclusiv – deportaţilor.

În încheiere, dl dr. Adrian Dolghi, Academia de Ştiinţe a Moldovei, a prezentat proiectul editorial „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (1922-1956). Gulagul: [hartă-planşă], care este pe cale de apariţie de sub tipar la Editura „Prut Internaţional” (2015).

Considerăm că Conferinţa ştiinţifică, prezentată mai sus, a fost un jalon important în conştientizarea muncii realizate de cercetătorii, antrenaţi în Programul de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”. Urmează lucrul de definitivare a interviurilor şi materialelor ilustrative, obţinute pe teren, şi publicarea lor în volume.

 

ANEXĂ

Notiţele lui D. Calencov – document inedit, referitor la deportarea din 1949

Daniil Calencov s-a născut în anul 1902, în satul Valea Perjii, raionul Cimişlia, de origine bulgar, cunoştea şi limba rusă. El s-a ocupat cu creşterea oilor, a avut o prăvălie. La scurt timp după revenirea Puterii sovietice în Basarabia (1944), Daniil Calencov a fost numit secretar al sovietului (consiliului) sătesc Gradişte, sat aflat la câţiva kilometri de Valea Perjii, [sat] locuit majoritar de români (moldoveni). Astfel, în Gradişte, în 1949 erau 1 925 de locuitori, dintre care 1 849 erau români, 7 ruşi, 48 ucraineni, 1 evreu, 1 găgăuz[1].

Când a fost numit în postul de secretar al consiliului sătesc, P.S. Lungu i-a făcut cadou lui D. Calincov un bloc-notes mic, cu coperţile învelite în pânză de culoare roşie. Pe prima pagină P. S. Lungu a scris în limba rusă „Na dobruiu pamiati tov. Kalinkovu D.I. ot Lungu P.S. 23 senteabrea 1946. s. Gradişte” [„Pentru frumoasa amintire tovarăşului secretar al sovietului sătesc Gradişte Calencov D.I. de la Lungu P.S. 23 septembrie 1946, s. Gradişte”][2].

Având acest carneţel la îndemână, Daniil Calencov nota în el diverse informaţii referitoare la activitatea de secretar al consiliului sătesc sau la probleme personale (de familie). Notiţele încep cu data de 13 noiembrie 1946 (începuse deja foametea). D. Calencov a notat: „Odoljil u mamî 250 rub. i cupil u Munteana And. 80 kg cucuruzî” [„Am împrumutat de la mama 250 de rub.[le] şi am cumpărat la Muntean And.[rei] 80 kg de porumb”. Sunt notiţe referitoare la perceperea banilor de la locuitorii satului Gradişte: sunt notate numele celor ce au oferi bani, suma, data primirii banilor.

D. Calencov nota în carneţel veniturile şi cheltuielile consiliului sătesc (cel puţin, ceea ce stăpânea el). De exemplu, sunt notate bancnotele de 10 ruble în număr de 537 de bucăţi, bancnotele de 5 ruble x la 639 etc., este scrisă suma totală (11 660 rub.), după care cheltuielile realizate: „hârtie, 3 kg. – 150 rub.; broşuri – 5 rub., pentru călătoria la Bender, Dimitrov I. M. – 200 rub.; 25 octombrie 1947 Radov Iv.N împreună cu Gramaşki Vl. V., Chişinău, – 2 000 rub.” etc. După câteva pagini albe apare inscripţia „Note” şi urmează: „Noi, colhoznicii, am fost arestaţi pe data de 6 iulie 1949…” urmează enumerarea familiilor deportate din satul Valea Perjei, deportaţii fiind eşalonaţi în două grupuri şi duşi la staţia de cale ferată Basarabeasca. Lista deportaţilor, notată de D. Calencov coincide cu lista deportaţilor din satul Valea Perjei, publicată în „Carta Memoriei”, vol. 1, p. 462-464.

Ceea ce dă o greutate deosebită documentului studiat este menţionarea denumirilor staţiilor de cale ferată, prin care au trecut deportaţii. Pe data de 8 iulie 1949 trenul cu deportaţi a pornit din staţia de cale ferată Basarabeasca. Autorul carnetului a notat ziua, denumirea staţiilor, prin care a trecut şi masa, acolo, unde li s-a dat: „8/VII-49: 1. Basarabeasca, 2. Cimişlia, 3. Zloţi, 4. Căinari, 5. Zaim, 6. Căuşeni, 7. Bender, 8. Tiraspol, 9. Sulutan, 10. Razdelinaia, 9/VII-49; 11. Petrovka, 12. Kotovsk, 13. Abomelikovo, 14. Hodoba, 15. Iaaskaia (?), 16. Juravliovka, 17. Iurnovka, 18. Krasnovka, 19. Iaroşenka, 20. Jmerinka, 21. Vinniţa – prânzul [subliniat de autorul carneţelului, A.P.], 10/VII-49; 22. Kvasovka…” etc. În total autorul a notat 218 staţii de cale ferată, penultima fiind Ulan-udă[3] şi data de 31/VII-49, iar ultima staţie de cale ferată, notată de autor este Onohoi, – o staţie de cale ferată, situată mai la est de Ulan-udă. Aşa dar, deportaţii au pornit pe data de 8 iulie şi au ajuns la locul detenţiei la 31 iulie 1949. Deja la 2 august 1949 basarabenii au fost încadraţi în câmpul muncii. Autorul carnetului şi-a notat, tot aşa cum făcea în Gradişte, activităţile de la noul loc de trai. De exemplu: „29/VIII-49, încărcarea traverselor, 2 vagoane, 9 persoane”.

Din cauza unui accident de producţie, la 11 noiembrie 1949, D. Calencov a murit. Ştirea tristă a fost fixată în acelaşi bloc-notes de fiica autorului: „Tata, Calencov Daniil Ivanovici, a murit la 11 noiembrie 1949; l-am îngropat la 13 noiembrie 1949”.

Ce este atipic în cazul lui Daniil Calencov?

Atipic este faptul că el şi familia lui au acceptat Puterea sovietică. Mai mult decât atât: el a fost de acord să îndeplinească funcţia de secretar al consiliului sătesc Gradişte, deci, devenise omul Puterii sovietice în satul respectiv. În satul de baştină, Valea Perjei, familia a intrat benevol în colhoz. S-ar fi părut că nimic nu putea să-i deranjeze. Cu toate acestea, Daniil Calencov şi membrii familiei lui au fost urcaţi în vagon şi duşi în Siberia la munci forţate.

Atipic este şi faptul că D. Calencov a ţinut un bloc-notes, în care a notat traseul, pe care l-au urmat deportaţii, ceea ce înseamnă că putem restabili cu exactitate maximă drumul parcurs din Basarabia în Siberia de est şi zilele când deportaţii au luat masa de prânz.

Acest caz merită studiat cu atenţie. Sunt în viaţă rudele lui D. Calencov cu care vom discuta pentru a restabili deplin (sau cât mai aproape de adevăr) drama prin care au trecut în anii stalinismului.

 



[1] Localităţile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat, vol. 6, Chişinău, 2006, p. 629.

[2] Tatiana Gheorghiev, Ilie Gulica. Carnetul infernului. În: Jurnal de Chişinău, 2010, 24 august. Autorii articolului au expus succint conţinutul carnetului şi au tipărit imagini din acest carneţel.

[3] Ulan-udă, oraş în Siberia de est, capitala Bureatiei.

Comentariile nu sunt permise.