Rubrica: „Istoria în actualitate: o cronică a principalelor evenimente” (5)

Ieri, 8 decembrie 2015, în Cimitirul Central de pe strada Armenească, a fost dezvelit un monument în memoria basarabenilor căzuţi pe câmpurile de luptă şi pe mare în războiul purtat de Rusia împotriva Japoniei, în anii 1904-1905.

Iniţiatorul şi promotorul acestui proiect deosebit de important pentru basarabeni este rectorul Academiei de poliţie „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, colonel, dr. Simion Carp. Câteva luni în urmă, în cadrul Academiei „Ştefan cel Mare” şi-a desfăşurat lucrările o conferinţă ştiinţifică consacrată războiului ruso-japonez din 1904-1905. În cadrul acestui eveniment ştiinţific au fost expuse comunicări, bazate pe cercetări istoriografice şi arhivistice, au fost dezbătute anumite subiecte şi au fost trase concluzii, bazate pe documente, fapte, statistici, informaţii din presă. În rezultat, a fost constituită o bază ştiinţifică solidă – argument pentru ridicarea unui monument în memoria consângenilor noştri, răpuşi în Extremul Orient.

Războiul ruso-japonez a fost unul expansionist din partea Rusiei ţariste (împărat – Nicolai al II-lea). Războiul a fost pierdut de Rusia datorită slăbiciunilor interne ale acesteia: în armată înflorea corupţia, furturile, bunul plac al comandanţilor de oşti, lipsa de comunicaţii între unităţile militare, slaba pregătire şi înfumurarea ofiţerilor etc. În astfel de situaţii, armata care este mai bine înzestrată, mai organizată, disciplinată, are succes de cauză. Militarii ruşi au fost înfrânţi cu mari pierderi umane, între care circa 15 000 de basarabeni. Înfrângerea ruşinoasă în acel război a fost una in cauzele ce a dus la prima revoluţie din Imperiul Rus, cea din 1905-1907.

Războiul ruso-japonez a fost dat uitării: pe timpul ţarismului – pentru că a fost pierdut şi venise timpuri grele pentru ţarism (revoluţia din 1905-1907), iar pe timpul bolşevicilor – pentru că nu au avut interes faţă de acel război, considerat de ei ca fiind „imperialist”, purtat în interesul camarilei de la Petersburg.

Nu întâmplător avem date puţine despre acel război. Şi totuşi, aşa cum este arătat în pliantul, difuzat în cadrul ceremoniei de dezvelire a monumentului, despre acele lupte a scris Ştefan Usinevici, lucrarea „Nostalgii basarabene. Mărturii autobiografice”[1], au consemnat Ştefan Ciobanu, Ioan Nistor, Nicolae Iorga, Petre Fală etc.

Mitingul de dezvelire a monumentului a fost deschis de dl colonel (r) Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei Veteranilor Războiului – 1992 „Tiras-Tighina”. Domnul preşedinte a salutat pe cei prezenţi la miting şi a trecut în revistă instituţiile care au contribuit financiar la edificare şi montarea monumentului. Este vorba de asociaţia obştească „Tradiţii militare”, Asociaţia Veteranilor Războiului – 1992 „Tiras-Tighina, Asociaţia obştească „Credinţă Patriei”, Asociaţia Absolvenţilor Academiei de Poliţie din Moldova, Asociaţia obştească pentru protecţia bunurilor culturale din Republica Moldova, Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, Primăria municipiului Chişinău şi Întreprinderea municipală „Combinatul servicii funerare”.

Apoi cuvânt i s-a oferit dlui dr. Ion Varta, şeful departamentului Arhive al Republicii Moldova, care a vorbit despre participarea moldovenilor la luptele din Extremul Orient, despre stadiul cercetărilor acestui subiect etc.

Fanfara militară a intonat Imnul de Stat al Republicii Moldova, monumentul a fost dezvelit de doi tineri cursanţi, un domn şi o domnişoară, iar părintele Octavian Moşin, însoţit de un grup de viitori preoţi, a sfinţit răstignirea-monument.

În faţa celor prezenţi a vorbit domnul prof. univ., dr.-hab. Oleg Balan, ministru al Afacerilor Interne al R. Moldova, urmat de dl Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, dl conf. univ. dr. Simion Carp, rectorul Academiei „Ştefan cel Mare” etc.

Subsemnatul, am vorbit despre importanţa dezvelirii acestui monument: suntem cu atât mai mult oameni, cu cât ştim să ne cinstim înaintaşii şi, în mod special, pe cei care şi-au îndeplinit datoria de militari. Am spus, între altele, că basarabenii au mai fost mobilizaţi în Extremul Orient, în război împotriva Japoniei. Asta s-a întâmplat după victoria Aliaţilor asupra Germaniei naziste. În loc de demobilizare, consângenii noştri au fost duşi cu trenurile din nou în Manciuria, unde au luptat împotriva Armatei din peninsula Kwantung şi în nordul Coreii. Şi din nou am avut victime. Din cauza lăcomiei lui Iosif Stalin, care a luat cu patru insule mai mult decât puteau ceda japonezii, războiul dintre URSS (astăzi – Federaţia Rusă, succesoarea de drept a URSS) şi Japonia nu s-a încheiat de jure.

Astfel, la Chişinău, în Cimitirul Central, în locul unde sunt înhumaţi ostaşi români din anii Primului Război Mondial, a fost ridicat şi sfinţit primul monument de pe teritoriul Republicii Moldova (dar şi a spaţiului ex-sovietic), în memoria basarabenilor căzuţi în luptele din Extremul Orient.

Glorie eroilor!

Recunoştinţă celor ce au ridicat acest monument!

9 decembrie 2015

anatol_petrencu@yahoo.com