Din pupături în pupături, moldovenii au ajuns să nu ştie pe cine şi unde pupă…

Rubrica: Moldova mioritică…

Sărutatul (pupatul) este o chestiune intimă, neafişată, de obicei. Părinţii ne-au iubit cu adevărat, s-au sacrificat pentru noi, dar dragostea lor faţă de noi nu şi-au afişat-o niciodată. Pe mine tata nu m-a sărutat niciodată. Poate mama, când eram mai mic, dar nu ţin minte. Când crescusem mare, bineînţeles – nu. În familie nu am avut obiceiul pupatului.

Acum, ajunşi la o anumită vârstă, la întâlniri cu rude, prieteni, colegi din afara RM, ne pupăm pe obraji. Pupatul ca parte componentă a salutului.

Există, observăm, şi un altfel de pupat. Unul zgomotos, afişat public, gest de „dragoste” faţă de anumite persoane politice. Câte pupături de acest fel a încasat dl Mircea Snegur fiind preşedinte al RM! Pupături, ştergare unul peste altul, legate pe umeri, colaci, flori şi busuioc.

Bun, nu insist cu alte exemple din istoria noastră recentă.

Vreau, însă, să remarc un detaliu, produs recent. Aşa cum ştie toată lumea, preşedintele Nicolae Timofte l-a înaintat la funcţia de prim ministru al RM pe Ion Sturza, om de afaceri, care s-a implicat în procesele politice din RM oferind doar sfaturi (fără ca cineva să i le ceară). Aşa, un fel de Ion Druţă nr. 2. Din start era clar, că Parlamentul nu va vota un om din afara politicului moldovenesc.

Între timp se creează un grup de parlamentari, 56 la număr, din partide diferite (PDM de centru-stânga, liberalii pro-români unionişti, transfugii PLDM şi ex-comuniştii lui Voronin, cea ce a compromis sistemul politic al RM, bazat pe partide), [grup] care l-au înaintat la funcţia de prim ministru pe controversatul om de afaceri V. Plahotniuc.

Ultimul chiar a luat-o în serios: imaginându-şi cum că ar fi chiar prim ministru, acesta a coborât, în stil mafiot, pe scările Teatrului de Operă şi Balet, în faţa unei mulţimi, aduse cam cu forţa de prin localităţile RM, în zi de lucru. Filmuleţul este pe Internet, poate fi văzut.

Iată, însă, că preşedintele Timofte dă dovadă de caracter şi respinge oferta „majorităţii” parlamentare. O parte a cetăţenilor a triumfat: în sfârşit, avem un om de caracter! Bravo!

În acest context s-a lansat vestea cum că deputaţii PLDM şi încă cineva se retrag din numita majoritate parlamentară (deşi nu au făcut-o în scris).

În mod oarecum ciudat, preşedintele N. Timofte l-a numit pe dl Ion Păduraru, şeful lui de Cabinet, pretendent la funcţia de prim ministru al RM. Asta fără a se consulta cu liderii fracţiunilor parlamentare, fără explicaţii plauzibile etc. Deci, în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2016 dl I. Păduraru era nominalizatul la funcţia de prim ministru. Declarase că era gata să discute cu liderii fracţiunilor parlamentare etc.

Încercarea vină n-are!

Pe 15 ianuarie 2016, ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, zi în care atât românii, cât şi românofobii se înghesuie să depună flori la bustul poetului de pe Aleea clasicilor literaturii române.  La depunere de flori venise şi dl preşedinte N. Timofte.

Şi iată scena la care vroiam să ajung. Nitam-nisam, din mulţimea adunată, în faţă sare un scriitor, poet, patriot, bun român, se repede la preşedintele N. Timofte, rosteşte cuvinte de laudă la adresa şefului Statului, îl cuprinde şi-l sărută pe obraz! Asta în semn de înaltă apreciere a faptului că N. Timofte a avut curajul să-l respingă pe mafiotul nr. 1 al RM, înaintat de Grupul 56..

Numai că până seara lucrurile s-au schimbat. Nu 56, da 55 deputaţi l-au propus pe dl. Pavel Filip la postul de prim ministru. Ion Păduraru se retrage în culise cu coada între vine. Preşedintele Timofte îşi aminteşte de prevederile Constituţiei RM şi semnează decretul de numire a lui P. Filip în postul de prim ministru desemnat al RM. P. Filip fiind un apropiat al lui Plahotniuc. Într-o frântură de secundă, din patriot bun de pupat, Timofte devine un trădător, huiduit a doua zi, 16 ianuarie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Întrebare către intelighenţia RM: voi (unii din voi), afară de sentimente necontrolate de iubire publică faţă de unii demnitari de stat, aveţi oare ceva gărgăuni în cap? Oare să nu existe nici o frână în afişarea publică a instinctelor iubăreţe în timpuri atât de schimbătoare?

17 ianuarie 2016.

Comentariile nu sunt permise.