Frontierele şi noi, cetăţenii

Stimaţi prieteni, se apropie de sfârşit anul 2016. Câteva gânduri la răscrucea anilor 2016-2017.

1. Igor Dodon: utopia aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală Belarus–Rusia-Kazahstan

Preşedintele Republicii Moldova (RM), dl Igor Dodon, este reprezentantul unei părţi a cetăţenilor RM: al etnicilor ruşi, locuitori şi cetăţeni ai RM, dar care continuă să vorbească doar limba rusă, al găgăuzilor, care l-au votat cu 99,99 %, scor care nu a fost înregistrat nici pe timpul lui Iosif Stalin, şi al moldovenilor (românilor, unii având chiar şi paşapoarte româneşti[1]). Altfel spus, I. Dodon este exponentul acelor cetăţeni ai RM, care consideră că R. Moldova poate şi trebuie să adere la Uniunea Vamală Belarus–Rusia-Kazahstan. Dorinţa ruşilor şi pro-ruşilor din RM este o speranţă deşartă, fantezistă. Cel puţin pe durata mandatului lui Igor Dodon. Asta pentru că RM nu are frontieră comună cu una din ţările membre ale Uniunii Vamale. În plus, între RM şi statele membre ale Uniunii Vamale (UV) este Ucraina, aflată în stare de război (nedeclarat) cu Federaţia Rusă, un război de apărare a teritoriilor naţionale ale Ucrainei. Dorinţa de aderare a RM la UV, exprimată de I. Dodon, poate fi realizată doar dacă Rusia va anexa teritoriul ucrainean, numit „Novorossia”, adică regiunile de sud ale Ucrainei, inclusiv – regiunea şi oraşul Odesa. Acest scenariu este din alt domeniu, cel al războiului. Asta pentru că Ucraina nu va ceda de bună voie niciodată teritorii ce-i aparţin de drept. Oare la realizarea acestor scenarii visează nou-alesul preşedinte I. Dodon?

Dar mai este ceva de spus. Anexarea Crimeii de către Rusia (2014) a provocat mari probleme locuitorilor peninsulei. Starea lor materială a degradat simţitor. Locuitorii Crimeii nu pot călători în statele Uniunii Europene, SUA, Canada etc., deoarece nu li se deschid vize de călătorie. A deschide o viză unui cetăţean cu viza de reşedinţă în Crimeea anexată de ruşi înseamnă a recunoaşte această fărădelege internaţională. La rându-i, Kievul a adoptat legi severe, dar juste, referitoare la persoanele care doresc să viziteze Crimeea, aşa, ca pe timpuri (până la anexare de către ruşi).

Federaţia Rusă nu are legătură pe uscat cu Crimeea. Apăruse ideea construirii unui pod ce ar face această legături mai lejeră. Dar costurile realizării acestui proiect sunt atât de mari, iar posibilitatea recuperării cheltuielilor este atât de mică, încât conducerea Rusiei nu se grăbeşte să finalizeze edificarea podului. Asta înseamnă perpetuare problemelor apărute după anexarea Crimeii, altfel spus – una din slăbiciunile Rusiei lui V. Putin.

2. Igor Dodon: utopia federalizării Republicii Moldova

O altă fantezie, exprimată de nou-alesul preşedinte I. Dodon este federalizarea RM, altfel spus – recunoaşterea oficială de către Chişinău a regimului separatist şi anticonstituţional de la Tiraspol şi egalarea acestuia ca „subiect al federaţiei” cu restul RM.

Federalizare RM înseamnă nu doar recunoaşterea necondiţionată a regimului separatist. Un stat federativ (vedeţi Federaţia Rusă, SUA, RFG etc.) înseamnă recunoaşterea de către „subiecţii” federaţiei a valutei unice (leului RM sau a rublei autoproclamatei RMN), a Drapelului de Stat (a tricolorului RM sau a bicolorului autoproclamatei RMN). Stat federativ mai înseamnă forţe militare unice cu un singur comandament (comandant suprem; este oare gata dl I. Dodon să cedeze acest post, stipulat în Constituţia RM?). Stat federativ mai înseamnă multe alte instituţii „federale” unice: Serviciul de Informare şi Securitate, vamă unică, sistem de impozitare unic şi multe, multe altele. S-a gândit oare Igor Dodon la aceste şi alte momente?

Pentru ca să-şi realizeze fantezia, I. Dodon l-a felicitat pe nou-alesul (2016) lider al regiunii separatiste Vadim Krasnoselski şi [Igor Dodon] a debitat o prostie uriaşă: cum că RM se face vinovată de declanşarea războiului ruso-moldav din 1992. Igor Dodon a vociferat aceste învinuiri la adresa statului pe care, iată, îl conduce, în condiţiile în care totul a fost deja clarificat până în cele mai mici detalii, când mai trăiesc încă veteranii războiului „de pe Nistru”, când s-au publicat multe documente, memorii, studii monografice etc., şi când există decizia CEDO referitoare la cazul Grupului Ilie Ilaşcu versus Rusia şi RM, în care este indicat clar, fără echivoc, „responsabilitatea Rusiei pentru evenimentele petrecute în Transnistria”[2].

Între RM, controlată de Chişinău şi raioanele din stânga RM, controlate de Tiraspol, nu există o graniţă în sensul normal al cuvântului. Totuşi, între cele două teritorii ale RM, separatiştii de la Tiraspol au impus un fel de linie de demarcaţie, pe care cetăţenii o trec, impunându-li-se nişte reguli.

Acum câteva zile, am mers la o persoană care locuieşte în micro-raionul „Severnîi” [„Nord”] a oraşului Tighina [Bender]. Între Tighina şi micro-raionul „Severnîi” se află localitatea Varniţa, subordonată Chişinăului. Am luat bilet la microbuzul Chişinău – Varniţa şi am coborât la prima oprire, în partea de nord a satului Varniţa, chiar la micro-raionul „Severnîi”.

După întrevederea cu persoana respectivă m-am pornit înapoi, la Chişinău. Deoarece microbuzul Varniţa – Chişinău pleca din localitate prea târziu, am urcat în autobusul nr. 7 [costul biletului 3,5 ruble] şi am mers la staţia de autobuze din Tighina, de unde pornesc spre Chişinău autobuze şi microbuze foarte des, de la Tighina, dar şi de la Tiraspol, şi alte mijloace de transport ce tranzitează regiunea separatistă de la sud spre Chişinău. La staţia de autobuze este deschisă o casă de schimb valutar, la care am schimbat lei RM pe ruble transnistrene [1 rublă = 0,7 lei RM].

La ieşirea din Tighina microbuzul a fost oprit de „poliţia de frontieră” a regimului separatist. Un poliţist tânăr a verificat actele de identitate. M-a întrebat unde am viza de reşedinţă. Am zis: „La Chişinău”. Poliţistul întreabă: „Aveţi tichet de intrare?”. Zic: „Nu”. După ce a verificat documentele tuturor pasagerilor, mi-a zis să-l urmez. Am mers într-o cameră de serviciu provizorie, unde am discutat cu un căpitan al poliţiei transnistrene. I-am spus cum am ajuns aici. Respectuos, poliţistul mi-a spus că am încălcat regulile de trecere pe teritoriul autoproclamatei RMN; trebuie să ies pe unde am intrat, adică să fac cale înapoi. Sau, zice poliţistul, să plătesc amendă, 140 lei RM. Am ales să plătesc şi am fost eliberat.

Concluzia ar fi următoarea: până va rezolva dl Dodon problema reîntregirii RM, noi, cetăţenii de rând, cei care ne confruntăm cu realităţile cotidiene, am face bine să fim precauţi, să cunoaştem regulile de joc şi să nu pierdem banii, şi aşa puţini, câţi îi avem.

30-31 decembrie 2016.

anatol_petrencu@yahoo.com



[1] În decembrie 2016 am participat la o Conferinţă ştiinţifică, în Chişinău, unde unul din vorbitori a pus pe ecran fotografia Buletinului de identitate românesc al lui Evghenii Şevciuk, fost preşedinte al autoproclamatei şi nerecunoscutei de nimeni republici moldoveneşti nistrene. Aştept publicarea materialelor Conferinţei pentru a reveni cu comentarii. Deocamdată mă întreb: dacă ex-preşedintele unei formaţiuni ne-prietene românilor posedă Buletin românesc, atunci ce să mai spunem de „ne-separatiştii” din RM, care pledează pentru „statalitatea” RM?

[2] http://www.zf.ro/politica/politica-externa/rusia-si-moldova-condamnate-de-cedo-in-procesul-ilascu-2906519

Comentariile nu sunt permise.