Ne-a părăsit profesorul Boris Vizer

Profesorul Boris Vizer a fost un specialist de marcă în domeniul istoriei. Cariera lui profesională este cunoscută, ea a fost expusă şi în necrologul semnat de profesorii Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău[1].

Pentru aprecierea corectă a unei personalităţi care a activat în două epoci distincte – cea sovietică, dominată de ideologia comunistă, şi cea de trecere de la totalitarism la libertate -, important este ceea ce a concluzionat şi a afirmat respectiva personalitate în anii de liberate. Referindu-ne la opera ştiinţifică a profesorului Boris Vizer, trebuie să scoatem în evidenţă constatările (descoperirile), expuse în ultimele lui lucrări publicate. Într-un studiu monografic, consacrat analizei economiei şi situaţiei sociale a populaţiei din RSS Moldovenească în perioada anilor 40-80 ai secolului trecut, publicat în 2012[2], având deja în spate o bogată experienţă în domeniul studierii trecutului URSS, profesorul B. Vizer conchide, pe bună dreptate, că venind la putere în urma unei lovituri de stat (octombrie 1917), liderii bolşevici nu aveau o viziune clară asupra societăţii, pe care doreau s-o construiască. Autorul aminteşte: în viziunea lui K. Marx şi F. Engels socialismul putea fi edificat în cadrul unei societăţi cu un nivel înalt de dezvoltare economică, socială, intelectuală etc., nu într-o ţară preponderent agrară, aşa cum se prezenta Rusia, rămasă economic în urma statelor avansate din Occident. În opinia autorului monografiei, „economia sovietică a fost de fapt o economie capitalistă cu unele trăsături feudale, inclusiv ale feudalismului despotic oriental”[3]. În perspectivă, în alte pagini, profesorul B. Vizer a scris despre societatea sovietică ca una cu trăsături sclavagiste, ceea ce este adevărat.

Deosebit de importante pentru ştiinţa istorică (Istoria Românilor) sunt constatările profesorului Boris Vizer referitoare la raptul Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa de către URSS în vara anului 1940. Astfel, profesorul B. Vizer sublinia: în realitate, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), cu capitala la Tiraspol şi cu frontiera de vest declarată pe Prut, a fost transformată în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească[4]. Şi în continuare: „Un lucru curios, dar şi odios a avut loc în procesul de creare a RSSM. Conducerii republicii nu i s-a permis să semneze Tratatul Unional de aderare a RSSM la URSS. Toate celelalte republici, chiar nou apărute, au semnat tratatul respectiv. Din punct de vedere juridic şi de facto, RSS Moldovenească n-a fost republică unională, ci un teritoriu colonial”[5]. Mai este un detaliu, pe care l-a evidenţiat profesorul Boris Vizer: RASSM a fost unica republică autonomă, ce avea dreptul legal de a ieşi din componenţa RSS Ucrainene. Adică, staliniştii au gândit strategic: în perspectiva cotropirii Basarabiei, aceasta, împreună cu RASSM, să nu încapă în mâinile ucrainenilor ca republică autonomă, ci să fie proclamată republică unională, condusă de Kremlin.

Profesorul Boris Vizer a fost vehement cu falsificatorii bolşevici ai istoriei. Aşa, de pildă, în cartea citată, el a scris: „Mint cei care vorbesc despre ajutorul venit către basarabeni din partea URSS. Nu-i frigea inima pe ocupanţii sovietici pentru soarta populaţiei locale. Scopul principal era să profite de munca basarabenilor pentru a folosi sursele locale, pentru a hrăni populaţia înfometată şi prost asigurată a Uniunii [Sovietice – A.P.]”[6].

În 2017 se împlinesc 70 de ani de la comiterea unei crime odioase faţă de basarabeni: prin politicile demente de rechiziţionare a produselor agricole, regimul bolşevic a provocat o foamete ce a dus la moartea a 200 000 de oameni (10 % din populaţia RSSM). Profesorul Boris Vizer, a fost martor ocular al foametei din anii 1946-1947 din RSSM; după care, ani la rând, a studiat acest epizod de groază din trecutul nostru. Amintesc aceste momente, pentru că ceea ce a scos în evidenţă profesorul B. Vizer  merită reţinut de toată suflarea din Republica Moldova: „Foametea organizată din 1946-1947 a lovit grav asupra agriculturii şi a economiei în genere. PROFITÂND DE SECETA din 1946, organele sovietice de vârf au organizat o foamete cumplită în Moldova cu scopul de a REZOLVA DEFINITIV PROBLEMA MOLDOVENILOR ROMÂNI DIN BASARABIA PRIN NIMICIREA LOR FIZICĂ”[7]. Am evidenţiat prin majuscule esenţa dramei poporului nostru, reocupat de bolşevici în anul 1944. Profesorul B. Vizer a văzut personal scene teribile, când, de o parte, grâul, stocat pe la staţiile de cale ferată, putrezea, iar, de altă parte, femeile cu copiii înfometaţi nu se puteau apropia de acest bun salvator, pentru că erau împuşcaţi de soldaţii NKVD-işti. „Oamenii mureau, scrie autorul în monografia citată, în preajma unor grămezi de porumb care s-a alterat stând ani în şir în ploaie şi pe ninsoare, fiind înconjurat cu sârma ghimpată şi păzite de santinele”[8]. Profesorul B. Vizer a subliniat: „Conducerea sovietică a hotărât să profite de seceta din 1946, storcând din sate totul… Aşadar, în 1946-1947 a avut loc UN GENOCID ORGANIZAT DE AUTORITĂŢI ASEMENEA FOAMETEI din Ucraina (1932-1933), unde au murit milioane de oameni (până la 10 milioane)” (evidenţierea subsemnatului). Şi încă o constatare a autorului cărţii. Înnebuniţi de foame, oamenii erau gata să intre în colhozuri; conducerea bolşevică, însă, a remarcat regretatul profesor, „le refuza, fiindcă scopul regimului comunist era de a omorî cât mai mulţi moldoveni. Autorităţile moscovite preferau ca oamenii să moară ca individuali, dar nu în calitate de colhoznici”[9].

Sunt demne de atenţia istoricilor studiile profesorului Boris Vizer referitoare la politicile Moscovei în RSSM: problema cadrelor în economia republicii (marea majoritate venită din Rusia), problema eficacităţii producţiei, problema schimburilor comerciale şi economice Centru-republică etc. Sunt importante pentru cunoaşterea trecutului nostru şi mărturiile profesorului Boris Vizer, în special – modul în care a fost constatată dată „victoriei” Puterii sovietice în Moldova (nu pe baza cercetărilor, asta ar fi dus la rezultate negative, ci pe baza majorităţii voturilor istoricilor, aflaţi în dificultate, dar obligaţi de CC al PCM).

Profesorul B. Vizer a îndemnat istoricii din R. Moldova să analizeze modului de viaţă al basarabenilor deja după colectivizarea agriculturii: „În cazul dat sunt necesare studii fundamentale ale mai multor colective de autori de diferite specialităţi; trebuie să luăm în considerare, de asemenea, nivelul scăzut al cercetărilor în acest domeniu în anii puterii sovietice, falsificările comise de istoriografia sovietică sub presiunea ideologiei comuniste, caracterul şovin al investigaţiilor sovietice ruse”[10].

Dumnezeu să-l ierte!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedinte al INIS „ProMemoria”.

 

10-11 martie 2017 



[1] http://www.upsc.md/ro/in-memoriam-boris-vizer/

[2] Boris Vizer. Economia şi starea socială a populaţiei din Moldova (anii 40-80 ai sec. XX), Chişinău, Editura „Ştiinţa”, 2012, 308 p.

[3] Ibidem, p. 29.

[4] Vezi: ibid., p. 36-38.

[5] Ibid., p. 38, dar şi 44, 59, 98 etc.

[6] Ibid., p. 53.

[7] Ibid., p. 65.

[8] Ibidem.

[9] Ibid., p. 70.

[10] Ibid., p. 78.

Comentariile nu sunt permise.