Conform DEX, arlechin înseamnă 1. „Personaj comic din vechea comedie italiană, înfățișat întotdeauna într-o costumație pestriță și viu colorată” („bufon”, „paiaţă”), dar, totodată, mai înseamnă şi 2. „Om (politic) fără principii, care a trecut prin mai multe partide politice”. Cunoscând cariera politică a lui I. Dodon şi analizând recentele demersuri ale lui, putem conchide că ambele calificative, oferite de DEX, i se potrivesc de minune. Să exemplificăm.

1. Pe data de 17 martie 2017, Igor Dodon a mers la Moscova şi s-a întâlnit cu preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin. Aşa cum relatează presa, I. Dodon l-a aşteptat patru ore pe V. Putin, ceea ce, bineînţeles, este un gest jenant pentru un şef de stat (I. Dodon). Dar nu-i bai: ambii sunt preşedinţi, doar că unul din ei conduce o mare putere mondială (V. Putin), iar altul (I. Dodon) – un stat artificial, creat de stalinişti în 1940, pe teritoriu românesc, anexat de URSS, şi care – stat -, ca întindere teritorială, este mai mic decât multe gubernii ruse[1]. Aşa că supărarea nu e mare, am putea spune – nici nu este.

În cadrul celei de-a doua întâlniri Dodon-Putin, în calitatea lor de preşedinţi de state, deosebit de interesant a fost „cadoul” adus de şeful de stat al R. Moldova şi oferit omologului său rus. Dodon spune: „Astăzi eu v-am adus un cadou. Dvs. aveţi o colecţie personală de vinuri la Cricova. [O aveţi] încă din 2002 sau 2003[2]. Eu v-am adus câteva zeci de sticle de vin din colecţia Dvs. personală…” Zâmbind, V. Putin intervine: „Din colecţia mea, mi-aţi adus cadou?”[3]. I. Dodon nu a răspuns la întrebarea lui V. Putin, ci şi-a continuat discursul triumfalist, referitor la cât de bune au devenit raporturile ruso-moldoveneşti de la venirea lui la putere.

Cazul este de-a dreptul şocant. Imaginaţi-vă: vecinul Dvs., fără voia Dvs., întră în livada Dvs., adună o căldare cu mere, de pildă, vine la Dvs. şi vă spune: „Vecine, am adunat o căldare cu mere din livada matale şi ţi le-am adus cadou”. Dvs. ce veţi zice? Sau dacă la Igor Dodon ar intra în casă un prieten de-al lui, ar lua din dulap o cămaşă şi i-ar întinde-o, zicând: „Din colecţia matale de cămăşi, Igor Nicolaevici, ţi-am adus un cadou!”. Ce ar zice Igor Nicolaevici Dodon?

Pentru că asta a făcut I. Dodon: din colecţia personală, oferită de V. Voronin liderului de la Kremlin[4], fără ca să-l întrebe pe V. Putin, stăpânul colecţiei de sticle de vin, depozitate în subteranele de la Cricova, Dodon a luat şi a adus la Moscova câteva zeci de sticle de vin. Aducându-le, el le-a prezentat drept „cadou” din partea preşedintelui RM. Lui I. Dodon nu i-a trecut prin cap să ia nişte vin de la el, din Sadova, sau din propriile lui colecţii, ale lui Dodon, dacă le are, şi să le ofere liderului Federaţiei Ruse drept cadou.

Mare ruşine!

2. Cu o zi mai devreme de a pleca la Moscova, la 16 martie 2017, I. Dodon i-a adresat primului ministru al Republicii Moldova Pavel Filip o scrisoare în care a cerut eliminarea din programa şcolară a obiectului de studiu „Istoria Românilor” (greşit: obiectul care este predat astăzi în şcolile din R. Moldova se numeşte„Istoria Românilor şi Istoria Universală”) şi introducerea, în locul acesteia, a disciplinei „Istoria Moldovei”.

În calitate de „argument” I. Dodon recurge la o minciună sfruntată, cum că: „În cei 25 de ani de existență a Republicii Moldova ca stat independent, nouă, cetățenilor acestei țări, ni se impune o concepție ce nu recunoaște poporul moldovenesc și statalitatea lui”. Este de prisos, cred, să insist asupra tezelor cominterniste, cum că România ar fi fost un stat „multinaţional”, iar românii din Basarabia ar fi fost o „naţiune” aparte – „moldovenească”-, care vorbeşte o limbă deosebită de cea română, – limba „moldovenească” etc.

În ceea ce priveşte Statul Republica Moldova, de la proclamarea Independenţei faţă de fostul Imperiu sovietic până în prezent, istoria acestuia este suficient de bine expusă în programele şcolare şi în manuale de istorie.

În privinţa numitei „Istorii a Moldovei” nu e secret pentru nimeni că această viziune separatistă faţă de istoria Neamului nostru românesc este împărtăşită de Partidul Socialiştilor din R. Moldova (PSRM), al cărei lider a fost (iar acum este neformal) I. Dodon. Este dreptul membrilor şi simpatizanţilor PSRM să considere că trecutul nostru poate fi redus doar la Istoria Moldovei. Asta, însă, nu înseamnă că socialiştii, inclusiv I. Dodon, pot impune această ideologie a lor (ideologie de partid) întregii populaţii, aflate în spaţiul Pruto-nistrean. Articolul 5 al Constituţiei R. Moldova stipulează limpede: „Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”. Asta se referă direct la tentativa lui I. Dodon de a ne impune „ideologia” moldovenismului primitiv şi agresiv drept ideologie de stat, primul pas fiind înlocuirea obiectului şcolar cu o denumire de compromis „Istoria Românilor şi Istoria Universală”. Este de compromis, pentru că în mod firesc, în instituţiile de învăţământ din R. Moldova ar trebui studiate două obiecte separate – „Istoria Românilor” şi „Istoria Universală”.

Amintim dlui I. Dodon că în scurta noastră istorie ca stat „independent”, au mai fost cazuri de înlocuire a „Istoriei Românilor” cu o istorie falsificată, ideologizată, numită „Istoria Moldovei”. În primăvara şi toamna anului 1995, zeci de mii de protestatari au fost capabili să oprească iniţiativa neinspirată agrarienilor de a introduce în şcoli numita „Istorie a Moldovei”. Şi dacă ne amintim bine, Partidul Democrat Agrar de atunci era mult mai puternic decât PSRM de astăzi. Iar Comitetul Republican de Coordonare a Grevei Generale nu a fost dizolvat de nimeni şi nu s-a autodizolvat.

Închei cu o frază, ce-i aparţine actualului preşedinte socialist al RM: „Nu vă jucaţi cu focul!”

19 martie 2017