În 2017 se împlinesc 70 de ani de la consumarea unui fenomen ieşit din comun, unul deosebit de tragic prin sălbăticia şi cinismul cu care a fost promovat: Foametea din 1946-1947. Niciodată autorităţile sovietice nu au recunoscut vina ce au purtat-o pentru acel măcel organizat împotriva populaţiei paşnice, neînarmate, din RSS Moldovenească. Autorităţile comuniste nu au permis specialiştilor să studieze crima comisă împotriva umanităţii, nu au permis colectarea documentelor, mărturiilor celor care au supravieţuit Foametei provocate cu bună ştiinţă de autorităţile unionale, republicane şi locale, nu au arătat persoanele concrete, care s-au făcut responsabile de crima comisă.

 Republica Moldova a împlinit 26 de ani de independenţă statală. Constatăm cu amărăciune că atât autorităţile, cât şi societatea, au făcut prea puţin pentru a studia această dramă a consângenilor noştri şi a înveşnici memoria celor care au murit de foame. Salutăm iniţiativele unor persoane cu sufletul mare, care au depus şi depun eforturi pentru a înveşnici memoria consătenilor lor (Iacob Lupanciuc, s. Mingir, r. Hânceşti, prof. univ., dr. hab. Ion Buga, s. Hăşnăşenii Mari, r. Drochia etc.). În cadrul Programul de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”, susţinut de Academia de Ştiinţe a Moldovei, de preşedintele acesteia, academicianul Gheorghe Duca, un subiect distinct este şi cel legat de politica de înfometare şi urmările acesteia pentru locuitorii republicii noastre.

 În acelaşi timp, am constatat lipsa în cadrul legislativ al R. Moldova a noţiunii (şi a realităţii) „victimă a Foametei”. Suntem convinşi că este nevoie de a completa Legea Republicii Moldova „Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” din 8 decembrie 1992 cu recunoaşterea şi statutului de victime ale regimului totalitar pentru persoanele care au avut de suferit din cauza Foametei provocate de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească în anii 1946-1947, și reabilitării morale a victimelor Foametei din RSS Moldovenească.

 Considerăm, de asemenea, că autorităţile R. Moldova sunt obligate să numească o Zi a comemorării victimelor Foametei din RSSM şi a urmărilor acesteia, cinstind memoria și manifestând respect faţă de cetăţenii care au supravieţuit  tragedia Foametei.

 În sensul materializării celor expuse mai sus, am adresat un demers domnului Adrian Candu, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, în care am expus motivele şi argumentele privind completarea Legii menţionate mai sus. Publicăm mai jos textul Demersului.

 Prof. univ., dr.-hab. Anatol PETRENCU

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

 CENTRUL DE EXCELENŢĂ INSTITUTUL DE ISTORIE SOCIALĂ „PROMEMORIA”

 Programul de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”

Către Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova,

Domnului Adrian CANDU

Mult stimate Domnule Preşedinte

Cel de-al Doilea Război Mondial a rămas în istoria universală un fenomen regretabil, care, pe lângă imensul dezastru și suferințele pe care le-a produs, a avut drept consecință și extinderea regimului totalitar-comunist în estul Europei. În 1940, la iniţiativa autorităţilor staliniste, a fost creată, iar în 1944 – reînființată, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Puterea sovietică, instaurată în regiune, în acest fel a pus în practică un plan criminal, menit să deturneze structura social-economică și culturală a regiuni, căzute sub ocupație, una din cele mai odioase crime, comise de regimul totalitar-comunist contra populației RSS Moldovenești fiind Foametea din anii 1946-1947. Numeroase studii, culegeri de documente, memorii ale martorilor oculari reflectă amploarea acestei tragedii din istoria populației din spațiul Pruto-nistrean. Foametea a fost un fenomen dramatic şi, în egală măsură, umilitor, care a răpit viaţa a peste 200 000 de oameni (circa 10% din numărul populaţiei de atunci a RSS Moldoveneşti). Şi mai grav – scopul acestei acțiuni represive a fost de a suprima calitățile și valorile umane ale oamenilor în aşa mod, în care cei râmași în viață, și astăzi, sunt marcați de trauma experienței de viață într-un mediu dominat de instinctele supraviețuirii fizice. Supraviețuitorii acestui fenomen totalitar au convingerea că Foametea a fost pentru locuitorii Moldovei o încercare mai grea decât războiul sau deportările forțate, invocând drept argumente prioritare numărul impunător al victimelor, spectrul larg al grupurilor sociale afectate; profunzimea traumei, prejudicierea sistemului de valori general-umane.

 În pofida acestor constatări, statutul de victimă al persoanelor care au trecut prin experiența foametei rămâne în Republica Moldova nedefinit până în prezent. Pe de o parte, societatea recunoaște suferințele şi umilințele la care a fost supusă populaţia în perioada 1946-1947, fără a depune însă eforturi vizibile pentru reabilitarea victimelor. Pe de altă parte, în Republica Moldova nu există cadrul legal prin care să fie recunoscută crima săvârșită de administrația sovietică prin înfometarea populației din RSS Moldovenească în perioada 1946-1947, astfel conferind legitim peroanelor care au avut de suferit din cauza atrocităților foametei statutul oficial de victimă. Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08.12.1992 nu menţionează sub nici o formă persoanele care au pătimit din cauza foametei organizate în RSS Moldovenească, deşi instituţiile oficiale de stat au fost cele care au provocat, prin decizii şi acțiuni concrete, această tragedie de proporții, la nivelul întregii societăți. În contextul pericolului declanşării în ultimii ani a unor curente neostaliniste și ținând cont de oportunitatea cunoașterii și asumării trecutului totalitar-comunist din RSS Moldovenească, este imperios de necesar recunoașterea publică de către statul Republicii Moldova a consecințelor dramatice ale fenomenului Foametei din RSS Moldovenească în anii 1946-1947, fapt ce va crea premize pentru conștientizarea la nivelul întregii societăți a traumei multe-aspectuale provocată de regimul totalitar-comunist prin înfometarea propriilor cetățeni. În 2006, Ucraina a adoptat Legea privind foametea din anii 1932-1933, manifestând, astfel, respect faţă de fiecare cetățean care a fost afectat de tragedia și, respectiv, trauma, foametei organizate de autoritățile sovietice în RSS Ucraineană.

Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre această experiență de viață, trecând sub tăcere perioada dată din viaţa lor. Or, reabilitarea oficială şi recunoașterea publică a statutului de victimă a deportărilor i-a îndreptăţit în faţa istoriei, redând astfel voce unei întregi comunități de memorii anterior condamnate la tăcere de discursul oficial. În cazul celor condamnați de autoritățile sovietice la foamete, statutul public al acestor persoane  rămâne incert: recunoașterea la nivelul memoriei și conștiinței colective a crimei săvârșite de structurile statului sovietic prin organizarea înfometării populației din spațiul Pruto-nistrean nu este reflectată în cadrul legal al Republicii Moldova și, prin urmare, nu conferă/asigură statutul de victimă a foametei din perioada 1946-1947 în RSS Moldovenească. Supraviețuitorii Foametei sunt lăsați până astăzi să se confrunte în singurătate deplină cu trauma trecutului totalitar și, mai grav, fără a fi îndreptățiți/încurajați prin politicile oficiale ale memoriei să-și asume statutul de victimă și/sau martor al acestei perioade dramatice în fața generațiilor care vin.

Prin această iniţiativă, colaboratorii Programului de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”, cercetători, conferențiari, profesori universitari, în scopul valorificării și cunoașterii complexe a fenomenului foametei provocate de către organele de ocupație în RSS Moldovenească și impactul regimului totalitar-comunist asupra populaţiei din spațiul Pruto-nistrean, educării unei atitudini critice faţă de regimurile totalitare şi în virtutea obligaţiilor morale faţă de toate victimele acestora propunem:

modificarea Legii Republicii Moldova din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice luându-se în vedere:

1.       Necesitatea recunoașterii statutului de victime ale regimului totalitar pentru persoanele care au avut de suferit din cauza Foametei provocate de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească în anii 1946-1947, și reabilitării morale a victimelor Foametei din RSS Moldovenească;
2.       Nu pot fi reabilitate persoanele care au participat nemijlocit la provocarea Foametei din RSS Moldovenească;
3.      Desemnarea Zilei de comemorare a victimelor Foametei din RSS Moldovenească şi a consecinţelor acesteia, cinstind memoria și manifestând respect faţă de cetăţenii care au supravieţuit  tragedia Foametei.

La fel, propunem includerea în Lege a compartimentelor vizând:

• implicarea Organelor puterii de stat şi a administraţiei publice locale în procesul de recuperarea şi cinstirea memoriei victimelor regimului totalitar-comunist;
• antrenarea Organelor puterii de stat şi a administraţiei publice locale în edificarea monumentelor în memoria victimelor Foametei din RSS Moldovenească în anii 1946-1947.

Directorul Programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”,

prof. univ., dr. hab.  Anatol PETRENCU (semnătura)

11 mai 2017, Chişinău.

e-mail: anatol_petrencu@yahoo.com