28 iunie 1940 în Istoria Românilor

În vara anului 1939, la Moscova, se desfăşurau tratative anglo-franco-sovietice privind constituirea unui sistem de securitate colectivă în Europa. Tot atunci a avut loc o apropiere între Germania hitleristă şi URSS stalinistă, încununată cu semnarea unui Tratat de neagresiune, publicat în presă pe 24 august 1939. Cele două mari puteri ale vremii au semnat şi un Protocol adiţional secret, prin care împărţeau între ele teritoriul din estul Europei. „În privinţa Europei Sud-estice, se stipula în documentul secret, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia; partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de acest teritoriu”. Aşa cum s-a subliniat de multe ori, acest Protocol „contravenea principiilor fundamentale unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului internaţional, întrucât părţile semnatare hotărau soarta unor terţe state fără participarea sau încunoștințarea acestora. Din aceste motive Tratatul sovieto-german şi Protocolul adiţional secret au fost nule şi neavenite din momentul semnării lor”. Tranzacţia sovieto-germană, cunoscută mai larg „Pactul Molotov-Ribbentrop”, a deschis calea celui de-al Doilea Război Mondial.

În strânsă alianţă cu Germania nazistă, URSS s-a pregătit minuţios de anexarea teritoriilor străine, care îi revenise conform înţelegerii secrete cu germanii, în special – de un război împotriva României: districtele militare Kiev şi Odesa au trecut în stare de alergă, s-a constituit Frontul de Sud, comandant al frontului fiind numit generalul Gh. Jukov. După înfrângerea militară a Franţei (22 iunie 1940) şi patru zile de consultări cu Berlinul, la 26 iunie, conducerea URSS a remis României o notă ultimativă plină de falsuri şi cinism. Kremlinul a cerut României nu doar Basarabia, ci şi nordul Bucovinei. În faţa primejdiei externe, rămasă fără aliaţi, România s-a văzut nevoită să cedeze dictatului sovietic. În dimineaţa zilei de 28 iunie 1940 trupele sovietice au invadat Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, mai multe insule de la Gurile Dunării. În Declaraţia de la Chişinău a Conferinţei internaţionale „Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale pentru Basarabia” s-a subliniat că anexarea de către URSS a teritoriilor româneşti, pământuri ce nu-i aparţineau şi asupra cărora nu avea nici un drept, „a constituit primul act al tragediei naţionale – sfârtecarea României în anul 1940 – punând la grea încercare întregul popor român, şi i-a adus imense suferinţe şi incalculabile daune. Trecerea totală a acestor teritorii în componenţa URSS a generat pentru decenii consecinţe dramatice pentru întreg poporul român, îndeosebi pentru populaţia din teritoriile respective”.

Astfel, 28 iunie 1940 a constituit una din cele mai dramatice zile din istoria poporului nostru. O parte a populaţiei din Basarabia şi Bucovina s-a retras odată cu administraţia şi militarii peste Prut, devenit frontieră între România şi URSS. Populaţia rămasă a fost supusă unor inginerii sociale, practicate de câteva decenii de comuniştii sovietici în URSS: pământul, fabricile, uzinele, băncile, mijloacele de transport au fost trecute în proprietatea URSS; oamenii politici au fost vânaţi, parte – împuşcaţi, altă parte – deportaţi în Siberia. Sovieticii au realizat primul val de deportare (12-13 iunie 1941), iar după recucerirea acestor teritorii (vara 1944) au provocat Foametea din 1946-1947, au organizat încă două valuri de deportări în Siberia, restul populaţiei a fost supusă colectivizării agriculturii, rusificării, deznaționalizării. Urmările nefaste ale raptului teritorial din 28 iunie 1940 nu au fost nici astăzi depăşite. Închei cu îndemnul de a ne mobiliza eforturile pentru corectarea gravelor nedreptăţi ce ni s-au făcut la 28 iunie 1940.

Comentariile nu sunt permise.