Astăzi, 26 iulie 2018, în Sala mare a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu” a avut loc lansarea volumului „Lupta mihăilenarilor pentru credinţă” [1], semnat de cunoscutul scriitor umorist, medicul-stomatolog Teodor Popovici.

În faţa unui numeros public, moderatorul festivităţii, istoricul şi arhivistul Alexandru Moraru, a deschis solemnitatea, oferindu-i cuvântul Protoiereului Mitrofor Ioan Ciuntu, care a avut cuvinte deosebite, adresate dlui Teodor Popovici.

Apoi au vorbit cunoscuţi poeţi – Nicolae Dabija, Iulian Filip, Vasile Căpăţină, alţi literaţi din Chişinău şi din Republică, fiecare aducând omagii şi cuvinte de laudă poetului, scriitorului, dar – iată şi istoricului -, Teodor Popovici.

Subsemnatul am prezentat succint volumul „Lupta mihăilenarilor pentru credinţă”. Este vorba de o carte de istorie, care se referă la lupta locuitorilor satului Mihăileni, raionul Râşcani (este satul de baştină al domnului T. Popovici) pentru redeschiderea bisericii din sat cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

Cartea are Binecuvântarea Protoiereului Mitrofor Ioan Ciuntu (p. 3-7).

Autorul prezintă istoria construirii bisericii din Mihăileni (proiectată în 1876, edificată şi sfinţită în anul 1883, p. 17), subliniază că în perioadele când Basarabia a fost parte a României, guvernele „au avut o mare grijă de biserică şi credinţă” (p. 19) şi prezintă cititorilor un extras din Dispoziţiile şi opiniile date de mareşalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, din 11 aprilie 1942. Între altele, în Ordinul emis, Ion Antonescu insista: „…Preoţii trebuie să se lepede în întregime de materialism şi de dorinţa trufaşă de a strânge avere” [actual şi astăzi]. „Mănăstirile, scria I. Antonescu, trebuie transformate în cuiburi de cultură, de muncă, întărire sufletească şi de educaţie, ca pe vremurile voievodale” (p. 20).

Pe mai multe pagini dl Teodor Popovici a prezentat politica regimului comunist de ocupaţie, restabilit în Basarabia (în RSS Moldovenească) în primăvara-vara anului 1944, în domeniul religiei. Politica Statului sovietic faţă de religie era cunoscută: statul comunist dorea transformarea societăţii în una de atei, în societate cu oameni necredincioşi. Conducătorul Rusiei sovietice, apoi – URSS (din 1922) Vladimir Lenin a promovat o politică dură de închidere a lăcaşurilor sfinte, de masacrare a preoţilor şi enoriaşilor în ţara pe care o conducea. După 1944 (după reocuparea Basarabiei) venise rândul credincioşilor din RSSM: autorul prezintă dispoziţiile responsabililor guvernamentali din domeniul promovării ateismului, metodele de compromitere a clerului (de pildă, în satele din Moldova sovietică în multe biserici slujba se realiza în limba rusă, ceea ce stârnea o revolta justificată a enoriaşilor; sau la biserici erau promovaţi preoţi imorali, beţivani, scandalagii etc. – de asemenea cu scopul compromiterii clerului, religiei şi bisericii). În plus, Statul sovietic a impus mănăstirilor şi bisericilor impozite exagerat de mari; neputând achita sumele de ruble cerute, respectivele lăcaşuri de cult erau închise.

Aşa s-a întâmplat şi cu biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Mihăileni: în 1964, scrie autorul, „sub presiunea autorităţilor, preotul Ioan Furtună a închis biserica. Cheile de la biserică au rămas în grija enoriaşilor”, care, la 9 mai 1980, au redeschis locaşul (p. 50). Este data când locuitorii satului Mihăileni au început lupta adevărată pentru biserica lor. După ce au trimis sute de scrisori în instanţele respective, cerând redeschiderea bisericii, săturându-se de refuzul puterii de a le satisface revendicarea, iată că, scrie autorul, „ei au mers pe o altă cale, ceva nou în RSSM: mai întâi au deschis şi au ocupat biserica, au organizat paza bisericii, zi şi noapte, apoi au trimis puterii de la Chişinău şi Moscova [alte] zeci şi sute de scrisori cu plângeri şi solicitări de a înregistra biserica” (p. 59), adică a-i oferi un statut oficial, respectiv – redeschiderea şi funcţionarea ei.

Autorul a examinat eforturile depuse de autorităţile comuniste, de angajaţii „braţului de fier” al PCUS – KGB, în special, este vorba de V. G. Daraban, şeful secţiei Râşcani al KGB (NB! A fost deputat în primul Parlament al R. Moldova, „o greşeală de neiertat a alegătorilor”, scrie dl Teodor Popovici, p. 60).

Teodor Popovici demonstrează că mihăilenenii [autorul îi prezentă mihăilenarii] au rezistat în faţa presiunilor, venite din partea autorităţilor comuniste, până la 17 ianuarie 1986, când şeful Secţiei de propagandă şi agitaţie a CC al PCM a declarat că „persoanele care au ocupat abuziv biserica din Mihăileni au fost scoase şi judecate la diferite termene de puşcărie şi biserica poate fi folosită ca muzeu” (p. 77-78). Este vorba de „G. Ursu, V. Iarmaliuc, T. Musteaţă, P. Gulea şi G. Pântea, [care] au fost arestaţi şi duşi cu duba la Râşcani. După anchetare, primii patru au primit câte patru ani de puşcărie; lui G. Pântea i-au dat 3 ani condiţionat” (p. 78). Uimitor, la prima vedere, este faptul că condamnarea a avut loc în 1986, în plină restructurare gorbaciovistă.

Interesant, câţi ani au stat în puşcărie?

Dl T. Popovici menţionează că în 1988 biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Mihăileni a fost redeschisă şi înregistrată la Ministerul Cultelor.

Autorul cărţii a realizat un interviu cu unul din fruntaşii luptei pentru credinţă, Gheorghe Pântea, astfel, textul  respectiv a devenit document.

În încheiere, voi cita ultimele două aliniate ale volumului prezentat: „Lucrarea de faţă reprezintă un omagiu adus consătenilor care au râvnit şi au pătimit pentru proslăvirea lui Dumnezeu şi va servi carte de căpătâi pentru urmaşi. N-o închideţi, lăsaţi-o deschisă pentru copii, nepoţi, strănepoţi. Propun ca pe 14 octombrie, de ziua hramului Bisericii, să fie şi ziua eroilor care au luptat pentru ea. La intrarea în biserică să fie lista acestor credincioşi luptători pentru sfânta biserică” (p. 94).

Susţinem aceste propuneri ale dlui Teodor Popovici, îl felicităm cu prilejul lansării acestui volum interesant şi util deopotrivă.

Cu prilejul reeditării volumului dat, am avea de expus câteva doleanţe.

1.  Structura cărţii trebuie ajustată la normele dacă nu academice, cel puţin cvasi-academice.
2. Propoziţia de la pag. 24 este şocantă: „După ce Basarabia a fost eliberată de fascism în 1944, URSS începe să stabilească şi aici sistemul său politic…” Regimul lui Ion Antonescu a fost unul militar, impus de timpul de război, a fost unul de dreapta, adică naţionalist, tradiţionalist (familia, munca, biserica etc.), şi nicidecum unul „fascist”, cum l-a prezentat propaganda rusă/sovietică. Fascist a fost Benito Mussolini cu partidul şi guvernul lui din Italia, în anii 1922-1943.
3. Despre acest caz, de la Mihăileni, a scris deja dl academician Valeriu Pasat în volumul 4 al culegerii de documente „Ortodoxia în Moldova. Puterea, biserica, credincioşii”[2]. Era bine de menţionat acest fapt.
   

        Felicitări autorului pentru această realizare!

PS. Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Mihăileni este subordonată Mitropoliei Chişinăului şi întregii Moldova, Patriarhia Moscovei şi întregii Rusii.

anatol_petrencu@yahoo.com

26 iulie 201