Republica Moldova, încotro? Sau „Eşalonul Doi”

             Oficialul rus Dmitrii Rogozin ne-a vizitat republica şi a spus câteva lucruri, demne de reţinut, de analizat şi de tras concluzii.

            Am scris de mai multe ori: Rusia este în căutarea unei idei unificatoare, idei ce ar reconstrui fosta URSS, dar pe alte principii, decât cele comuniste. Ruşii doresc un fel de UE-2. Despre asta a scris şi presa comunistă de la Chişinău. Dar cum să realizezi măreţul plan, pe ce căi? Una ar fi extinderea şi întărirea Ortodoxiei Ruse, a Patriarhiei Moscovei şi întregii Rusii, ceea ce se realizează şi se vede cu ochiul liber. Dar asta e puţin. Se pare că echipa lui Vladimir Putin (şi dl D. Rogozin face parte din aceasta) de acum încolo va insista asupra factorului RUSESC din spaţiul ex-sovietic. În acest sens raioanele de est ale Republicii Moldova „pică” bine Kremlinului: sub masca manifestării unei griji sporite faţă de comunitatea rusă din aceste raioane, Moscova îşi întăreşte baza socială, factorul uman. Faţă de liderul nerecunoscutei de nimeni RMN Evgheni Şevciuc, dl D. Rogozin a declarat: „Marți, la Chișinău, vom ridica repetat problema privind deschiderea consulatului rus la Tiraspol. Sau vom găsi alte metode, care ne vor permite eliberarea numărului necesar de paşapoarte pentru cetăţenii ruşi, care locuiesc în regiunea transnistreană”. Şi, în continuare, tot el zice (atenţie!): „Cetăţenii din fosta URSS au dreptul să aleagă cetăţenia pe care o doresc. Şi majoritatea din ei aleg cetățenia Federației Ruse”. Observaţi: dânsul vorbeşte nu doar de ruşii, locuitori ai raioanelor RM din stânga Nistrului, el vorbeşte de „cetăţenii din fosta URSS”, ceea ce înseamnă toţi cetăţenii Republicii Moldova de astăzi! Şi în încheiere: „Rusia, în calitate de succesoare a Uniunii Sovietice, este responsabilă pentru ca cetățenii săi să trăiască în siguranță și bunăstare”. Aşa dar, factorul RUSESC, completat cu cel EX-SOVIETIC (factorul uman), este, se pare, unul din pilonii de bază, pe care va miza noua (vechea) conducere de la Kremlin.

            În rândul al doilea, Kremlinul este gata să recunoască regiunea separatistă, care este teritoriul Republicii Moldova, iar ca motiv (pretext) foloseşte „ideile de unire cu România”. Dl D. Rogozin declară: „Dacă apar idei de unire cu România, atunci vrei nu vrei, Moldova va fi nevoită să accepte dorința Trasnistriei de a avea o viață de sine stătătoare”.

            Iniţial, haideţi să ne lămurim cu ideile. Suntem o societate democratică, care lasă loc exprimării oricăror idei, inclusiv – celor unioniste (de unire cu România). Ideile unioniste nu apar pe un loc gol: Republica Moldova este moştenitoarea RSSM, creată la 2 august 1940, pe teritoriul ROMÂNESC, răpit sub ameninţarea forţei militare de către URSS, act juridic nerecunoscut de nici o ţară din lume atunci, în 1940, la momentul constituirii RSSM (apropo, conducerea stalinistă a încălcat chiar prevederile propriei Constituţii din 1936). Deci, ideea unionistă va persista mereu în această republică, ca o ideea de revenire la ceea ce a fost patria noastră  până la 28 iunie 1940, ca act de corectare a unei crime, comise de regimul bolşevic faţă de poporul român. Asta în primul rând.

            În rândul al doilea, dl Rogozin trebuie să ştie (iar domnii de la Ambasada Federaţiei Ruse cunosc bine acest lucru): deocamdată în Republica Moldova, cu excepţia unei formaţiuni extraparlamentare minuscule, nu există un partid ce ar fi propus Reîntregirea politico-administrativă a României. Deci, „primejdia” unirii Republicii Moldova cu România este inventată şi folosită în mod speculativ.

            Nu întâmplător, cred, tot în aceste zile, ministrul Apărării Federaţiei Ruse vine din Odessa (oraş cu o importantă comunitate rusă) la Tiraspol.

            Deci, Kremlinul va stimula elementul rusesc în tot spaţiul ex-sovietic (Odessa, Herson, altfel spus – Novorossia; Crimeea, republica autonomă în cadrul Ucrainei, drapelul căreia cu mare greu îl deosebeşti de cel al Federaţiei Ruse, regiunile Doneţk, Harkov cu puternicul Partid pro-rusesc al Regiunilor), va promova, susţine şi recunoaşte federalizările, urmând vechiul principiu „Desparte şi condu!”.

            Iar completare la factorul geopolitic este cel militar. Rogozin declară: „Militarii ruși se vor afla aici atât timp, cât va fi nevoie pentru ca republica să se întărească. Și, sub presiunea cuiva, noi de aici nu avem de gând să plecăm”. Care „republică” să se întărească? E clar: cea separatistă! Sub presiunea cui militarii ruşi nu vor pleca? Sub presiunea Chişinăului? A domnului Marian Lupu, preşedintele Parlamentului? Să fim serioşi! Sub presiunea Occidentului, iată despre ce este vorba!

            Fortificarea contingentului militar rus la Nistru (Dm. Rogozin: „dispozitivele rusești din zonă vor primi armament nou în următorii ani, în conformitate cu planul de reînarmare a forţelor armate ruse”), zvonurile cum că „Federaţia Rusă ar putea amplasa în regiunea transnistreană o staţie radar „Voronej”, drept răspuns la extinderea sistemului Pro în Europa şi prezența bazelor NATO în România”, sunt acţiuni îndreptate nu atât împotriva Occidentului, cât împotriva Ucrainei. Scopul? Ea trebuie determinată să adere la Uniunea vamală Bielarus-Rusia-Kazahstan. În ce priveşte R. Moldova, aici deja există forţe politice ce pun deschis problema aderării RM la Uniunea vamală nominalizată, iar CEC-ul a dat lumină verde desfăşurării unui referendum în acest sens. În istoria ţărilor europene uniunea vamală a dus foarte des la unirea politică. Aşa a fost, de pildă, în statele germane, care, înainte de se uni politiceşte, au încheiat, în 1833, uniunea vamală. Tot astfel au procedat şi românii: înainte de a-şi uni Principatele, au realizat unirea vamală (tratatul încheiat între principele Bibescu şi Mihai Sturdza-Vodă, în 1846)[1].

            Aşa dar, conducerea actuală a Federaţiei Ruse promovează clar politica refacerii URSS: în faţă se plasează factorul spiritul-religios (Biserica Ortodoxă Rusă, Patriarhia Moscovei şi întregii Rusii, Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove), după care urmează factorul uman (ruşii, dar şi ex-sovieticii, care sunt nu neapărat etnici ruşi; grijă mare, sporită, faţă de aceştia; paşapoarte, libera circulaţie, stabilitate, ajutor financiar etc.), apoi doi factori politici: recunoaşterea formaţiunilor politice pro-ruseşti, întărirea acestora (ascultaţi ce declară dl Rogozin: „Timp de 20 de ani, republica moldovenească nistreană s-a autoafirmat ca o entitate economică și spirituală mândră şi de sine stătătoare. Voi v-ați apărat libertatea, securitatea, deci independența. Acum aveți un președinte tânăr, energic. Salutăm aceste schimbări și suntem dispuşi să vă ajutăm. Vom face cunoștință cu toate probleme voastre, astfel, ca odată reîntorşi la Moscova, să începem să le rezolvăm. Noi ne dorim ca Transnistria să stea sigur pe picioare și să fie nu doar politic de sine stătătoare, dar și economic”. Este clar, nu-i aşa?) şi  (al doilea factor) atragerea pe toate căile spre Uniunea vamală amintită mai sus. În sfârşit – factorul militar (uniformă noua, muniţii supra moderne, „Alazani”, „Şilca”, „Voronej” şi alte minuni militare). Iac-aşa!

            În aceste condiţii, ce face Republica Moldova? Spuneţi-mi, vă rog, în urma vizitei lui Rogozin în RM, a fost oare convocată o şedinţă a Guvernului, sau la Guvern – a unor specialişti în domeniul politicii externe, a securităţii statului? Eu unul nu am auzit. Aşa, declaraţii inofensive şi nevinovate, mai mult de ochii lumii, decât poziţii ferme, bazate pe argumente şi convingeri. Convingeri, pentru care eşti gata să-ţi sacrifici viaţa. A, nu, asta nu! Asta nu se referă la noi!

            Ce este de făcut?

            Părerea mea: cât încă nu e târziu, de constituit o Mişcare (o formaţiune socială), numită „Eşalonul Doi”, formată din cetăţeni echilibraţi ai R. Moldova, oameni cu experienţa vieţii, negălăgioşi, cu dragoste de popor şi ţară, proeuropeni, proromâni, responsabili de ceea ce vorbesc şi ceea ce fac; de închegat o forţă, de poziţia căreia să ţină cont şi alegătorul nostru autohton, şi expertul occidental, şi emisarul rus. Multe ar fi de spus, dar rezum: nu avem nici o poftă ca PCRM să revină la guvernare; actualii conducători, cu excepţii, bineînţeles, sunt comozi, inactivi, laşi, lacomi, lipsiţi de spiritul dreptăţii. Dacă comuniştii – nu, dacă actualii – nu, atunci cine alţii?

            Să auzim doar de bine!

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

18 aprilie 2012

 

 

 

 

 



[1] Alexandru Boldur. Contribuţii la studiul Istoriei Românilor. Istoria Basarabiei, vol. III. Sub dominaţiunea rusească (1812-1918). Politica, ideologia, administraţia, Chişinău, Tipografia „Tiparul moldovenesc”, 1940, p. 15.

Lasă un răspuns