Județul Constanţa: vizită de documentare (iulie 2018)

Pe data de 6 iulie 2018, de la Constanţa am mers spre vest, în direcţia comunei Ostrov. Cu amabilitatea părintelui Vasile – şofer şi ghid -, am vizitat Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, apoi – Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Lipniţa, după care am ajuns la Mănăstirea Dervent, unde, pe data de 7 iulie, s-a desfăşurat un important Simpozion Internaţional pe teme istorice.

În drum spre Ostrov, un indicator arată spre stânga, spre Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”. Drumul trece printr-o pădure, după care apare mănăstirea ca cele trei biserici, cheliile şi construcţiile aferente gospodăriei.

Obiectivul principal, bineînţeles, este peştera. Este o biserică rupestră, săpată în stâncă – un munte nu prea înalt, împădurit. La intrarea în peşteră a fost construit un zid cu o poartă a mijloc ţi două ferestre din părţi (vezi foto nr. 1).

Pe pereţii peşterii sunt multe icoane. Biserica-peşteră are o cupolă destul de înaltă. În locul catapetesmei este pusă icoana Sfântului Andrei.

Sunt mai multe panouri informative, referitoare la locul în care ne aflăm. Iată, de exemplu, ce este scris pe unul din panouri despre istoria Mănăstirii Peştera Sfântul Andrei: „Semnificaţia spirituală şi istorică legată de Sf. Ap. Andrei, cel care a sfinţit prin prezenţa sa pământul strămoşesc dintre Dunăre şi Mare, protectorul Dobrogei şi României întregi, ne îndreptăţeşte să mergem până la originile apostolice ale Bisericii noastre, fapt confirmat de istoricul bisericesc Eusebiu de Cezarea, care zice: „Când sfinţii apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, precum cuprinde Tradiţia, a luat (spre evanghelizare) ţara Partilor [sic!], Andrei – Scythia…” (Ist. Bis., III, 1).SAM_0428

În Dobrogea se păstrează vie amintirea Sf. Ap. Andrei, care a propovăduit Evanghelia lui Iisus Hristos, Evanghelia dragostei şi a iubirii între oameni. De numele său se leagă tradiţii sfinte, monumente şi biserici îi poartă numele, aşa cum este Peştera de lângă localitatea Ion Corvin din jud. Constanţa..

La Peştera Sf. Andrei apostolul a predicat cuvântul lui Iisus Hristos, a botezat, a sfinţit arhierei, preoţi şi diaconi, rânduindu-i pe aceştia în cetăţi şi localităţi. Tot aici s-au oficiat slujbe, fapt ce a determinat, în timp, pe mulţi trăitori de viaţă creştină să vină aici şi chiar să vieţuiască pe acest loc sfânt, prin aceasta făcând să ia fiinţă viaţa monahală pe pământul nostru, după modelul de trăire a marilor pustnici din care s-au adăpat călugării sciţi Sf. Gherman, Sf. Ioan Casian şi mulţi alţii până în zilele noastre

În anii 30 ai secolului trecut cunoscutul teolog român Ioan Dinu şi susţinut de alţi iubitori de adevăr istoric bisericesc a amenajat Peştera unde a trăit Sf. Andrei, ridicând turla peşterii, devenită între timp capelă, amenajând intrarea printr-un zid de închidere, cu portic, astfel redându-i conturul unei adevărate biserici primare naturale.

Vrednicul de omenire Chesarie Păunescu, episcopul Constanţei, a sfinţit în anul 1944 [conform altor date – în anul 1943[1]] acest aşezământ de importanţă istorică de pe pământul Dobrogei, pecetluindu-l cu numele de „Peştera Sfântului Apostol Andrei”.

Din păcate în perioada comunistă nori negri s-au abătut şi peste acest loc sfânt, ducând până la desfiinţarea acestuia. În anul 1990 acest aşezământ a fost reactivat, reîncepând, astfel, viaţa monahală. Tot atunci a devenit Schit, iar în anul 1993, în urma demersurilor făcute de Arhiepiscopia Tomisului, Schitul Sf. Andrei a fost transformat, u aprobarea Sf. Sinod în mănăstirea de călugări – „Mănăstirea Sf. Ap. Andrei”.SAM_0471

Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei cuprinde încă două biserici – una mică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, construită într-un an şi jumătate (1994-1995) şi alta mare – sfinţită în 2002 (vezi foto nr. 2).

Deja după vizitarea Mănăstirii am citit că în biserica mică, în faţa Sfântului Altar, este o cruce sub forma de X, în centrul căreia se află o părticică din degetul Sfântului Apostol Andrei, iar în cele „patru laturi ale crucii sunt părticele de sfintele moaşte ale sfinţilor dobrogeni Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos…”[2].

După vizitarea Mănăstirii Sfântul Apostol Andrei am mers în continuare, spre comuna Ostrov. În drum, de data asta – pe dreapta, am intrat în Mănăstirea de maici „Sfântul Ioan Botezătorul”. De pe pliantul care ni s-a oferit citim că Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul a fost înfiinţată în noiembrie 2004, că „obştea mănăstirii este formată din 17 vieţuitoare, sub conducerea stavroforii Onufria Matei”. Piatra de temelie a bisericii mănăstirii a fost pusă pe data de 29 august 2009 de către ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Biserica a fost construită între 2006 şi 2014, arhitect fiind Ion Bârlădeanu,, inginer – Gheorghe Oprea, iar pictura aparţine lui Adrian Bodea, Florin Iacob şi Elenei Chertif. Biserica a fost sfinţită pe data de 29 august 2014, de către ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Arhitectura bisericii îmbină în mod fericit stilul bizantin şi cel tradiţional dobrogean, având forma unei cruci (vezi foto nr. 3).

Cu prilejul sfinţirii bisericii mănăstirea a primit un dar de la Sfântul Munte Athos – o copie a icoanei Maicii Domnului Trihirusa („Maica Domnului cu trei mâini”) [vezi foto nr. 4]. Mănăstirea posedă, de asemenea, o părticică din lemnul Sfintei Cruci, precum şi părticele de sfinte moaşte ale lui Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Onufrie cel Mare, sf. Mucenica Tatiana, Sf. Mare Mc. Ecaterina, Sf. Ioan Damaschin etc.SAM_0442

Mănăstirea de maici „Sfântul Ioan Botezătorul” întreţine legături şi cu Biserica Ortodoxă Rusă. Astfel, o copie a icoanei făcătoare de minuni „Maica Domnului – potoleşte întristările noastre” a fost adusă din Rusia. Iar între părticelele de sfinte moaşte este şi cea a Sf. Luca din Crimeea[3]. Pe partea interioară a capacului lădiţei cu părticele din moaştele sfinţilor este următoarea inscripţie: „Вси святии молите Бога о нас”, ceea ce, tradus din rusă înseamnă „Toţi sfinţii rugaţi-L pe Dumnezeu pentru noi”.

A urmat Mănăstirea Dervent, locul desfăşurării Simpozionului Internaţional cu tema „Destine frânte pentru Ţară în vatra istorică românească”.

Arhiepiscopia Tomisului a publicat o broşură[4], în care este expusă o scurtă istorie a creştinismului în Dobrogea, a întemeierii Mănăstirii Dervent, distrusă de pecenegi în 1036. Creştinii, însă, veneau mereu în locul fostei mănăstiri, unde apăruse Crucile de Leac. Viaţa monahală a reînviat în 1923, când episcopul Ilarie Teodorescu a ridicat un mic locaş, numit Sfânta Cruce de Leac (p. 4). În broşură este expusă istoria mănăstirii Dervent în perioada interbelică, cea a războiului, respectiv – cea a dictaturii comuniste, când „necazurile şi greutăţile nu au ocolit mănăstirea Dervent… Mănăstirea a fost închisă, transformată în fermă a IAS Ostrov, uşile şi ferestrele bisericii au fost blocate cu scânduri, chiliile şi anexele au devenit magazii, grajduri şi ateliere” (p. 5). De adăugat: după modelul „fratelui mai mare”, sovietic. SAM_0445

Mănăstirea a reînviat după căderea regimului dictatorial comunist din România: în 1990 a început renovarea ei.

Am făcut cunoştinţă cu stareţul mănăstirii, Arhimandritul Andrei Tudor – un om deosebit, care ne-a cazat şi despre care vom mai scrie (vezi foto nr. 5).

În centru curţii se ridică Biserica mănăstirii (vezi foto nr. 6), în interiorul căreia se află o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, icoană ce are o istorie a ei şi care aduce alinare sau chiar vindecare deplină celor suferinzi.

În incinta mănăstirii există Sfintele Cruci. Iată ce e scris despre una din ele: „În acest paraclis se află Sfânta Cruce ce s-a înălţat din pământ în secolul al II-lea, prin voia lui Dumnezeu, ca semn al martiriului suferit de patru creştini trăitori în aceste locuri. Supuşi la torturi, ei l-au mărturisit pe Hristos cu sacrificiul vieţii, pecetluind astfel cu sângele lor începuturile creştinismului în sudul Dobrogei. Sfânta Cruce, ridicată pe locul martiriului s-a dovedit a fi tămăduitoare; de-a lungul anilor numeroşi credincioşi au aflat, potrivit rugăciunii şi credinţei lor, alinare şi chiar vindecare deplină a unor boli ce le chinuiau trupul şi sufletul”. Iar sus un citat din Apocalipsa, 2, 10: „Fii credincios până la moarte şi-şi voi da cununa vieții”.SAM_0463

Despre modul de vindecare a spus Protosinghelul Anastasie Negară astfel: „Sfânta Cruce nu este pusă de mână omenească, ci creşte natural din pământ. La ea se vindecă numai oamenii bolnavi. Aceşti oameni, când se aduc aici, îi aşez în interiorul paraclisului. Se închină Sfintei Cruci, le citesc câteva rugăciuni şi-i ung cu untdelemn din candelele neadormite. După aceasta îi las lângă Cruce câteva zile şi nopţi căci dormind, prin vis, majoritatea se tămăduiesc după cum am multe exemple. Iar la Crucea de afară se vindecă numai animalele bolnave. Se aduc şi se priponesc lângă ea şi după o noapte se vindecă”.

Am fost şi la Izvorul Tămăduirii – o construcţie mică din piatră, acoperită cu olane roşii, de departe pare a fi o bisericuţă. De fapt este Izvorul Tămăduirii.

Încheind aceste sumare note, vom cita din nou din broşura „Mănăstirea Dervent”: „Apropiindu-se de acest loc, călătorul va fi plăcut surprins să observe un complex monahal care uneşte într-o armonioasă împletire trecutul şi prezentul, istoria şi spiritualitatea, tradiţia şi contemporanitatea, locul unde se poate regăsi. Cu ajutorul monahilor care fac din ospitalitate o virtute, fiecare pelerin se poate regăsi în linişte şi binecuvântare la mănăstirea Dervent” (p. 28).SAM_0418

La est de biserică se înalţă o catedrală, ce se construieşte şi unde a avut loc Simpozionul de care am pomenit; mănăstirea are un Muzeu, o Bibliotecă, o Librărie (Pangar), fântână arteziană, chilii, o cişmea „Sfântul Ilie”.

Mulţumiri:

Mulţumim preotului Vasile pentru că ne-a adus la destinaţie.

Mulţumim părintelui stareţ Andrei Tudor pentru ospitalitatea cu care ne-a tratat.

În imagini:

Foto nr. 1. Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”

Foto nr. 2. Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, Biserica Mare

Foto nr. 3. Biserica Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul, Lipniţa

Foto nr. 4. Icoana Maicii Domnului Trihirusa („Maica Domnului cu trei mâini”)

Foto nr. 5. Stareţul Mănăstirii Dervent, Arhimandritul Andrei Tudor în discuţie cu istoricul Ion Negrei din Chişinău; pe planul doi – dl Dorin Popescu.

Foto nr. 6. Biserica Mănăstirii Dervent.

anatol_petrencu@yahoo. com.

2 august 2018.


[1]. Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei. În: https:/www.crestinortodox.ro/biserici-mănăstiri/mănăstirea pestera-sfântul-apostol-andrei-67904.html [accesat 1 august 2018].

[2] Ibidem.

[3] Prelatul Luca (n. 1877, cu numele mirean Valentin Felixovici Voino-Ianeţki, în Kerci), a absolvit Facultatea de Medicină a Universităţii din Kiev; în 1916 a susţinut teza de dr. în medicină (despre importanţa anesteziei locale). A fost un medic excelent, cu studii publicate; a îmbrăţişat credinţa în Dumnezeu, apărând religia în condiţiile dezmăţului stalinist, fapt pentru care a fost exilat în repetate rânduri în Siberia, a fost torturat, bătut, batjocorit, cerându-i-se să se dezică de credinţă, cea ce nu a făcut. În orice împrejurare ar fi fost, el a vindecat bolnavii. În anii războiului germano-sovietic, atunci când regimul comunist a slăbit represiunile faţă de biserică, prelatul Luca a intensificat munca de medic şi cea de propovăduitor al credinţei în Dumnezeu. Statul laic a fost nevoit să-i recunoască meritele, decorându-l cu medalia „Pentru muncă exemplară în anii Marelui Război pentru apărarea Patriei. 1941-1945”. Peste un an (1946) prelatul Luca a devenit Laureatul Premiului Stalin pentru contribuţii deosebite în elaborarea noilor metode chirurgicale de tratare a îmbolnăvirilor purulente. Prelatul Luca a murit la 29 mai 1961. În 1995 Eparhia Crimeii l-a canonizat ca Sfânt. [Rezumat din]: Иеромонах Макарий Симонопетрский. Святитель Лука, исповедник, архиепископ Симферопольский. În: http://www.pravoslavie.ru/54169.html [accesat 2 august 2018].

[4] Arhiepiscopia Tomisului. Mănăstirea Dervent. Crucea de leac, f. l., f. a., 57 p.

Comentariile nu sunt permise.