Comemorarea victimelor Holocaustului în R. Moldova

În Republica Moldova (RM) au avut loc adunări dedicate comemorării victimelor Holocaustului. Astfel, pe data de 23 ianuarie 2019, în incinta Bibliotecii „Hristo Botev” din Chişinău victimele Holocaustului au fost comemorate de elevii Liceului „Mihail Sadoveanu”, de lucrătorii Bibliotecii.

În prelegerea prezentată, am vorbit despre originile nazismului, despre absurditatea „teoriei” superiorităţii rasei ariene faţă de celelalte rase (toate rasele umane sunt egale între ele!), despre influența nefastă a bolşevismului asupra Europei occidentale prin încercările nereuşite de export de revoluţie comunistă etc.

Venirea hitleriştilor la putere a schimbat dramatic soarta evreilor din Germania. Guvernul a promovat politica boicotului magazinelor evreieşti, iar în 1935 au fost adoptate două legi – Legea cetăţeniei şi Legea privind protecţia onoarei şi sângelui german -, prin care germanilor li s-a interzis căsătoria cu etnici evrei, iar cealaltă lege oferea cetăţenie doar etnicilor germani („arienilor”).

Drama evreilor europeni s-a aprofundat odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, când, alături de URSS, Germania nazistă a cotropit o parte din Polonia (cealaltă parte – URSS). Pe teritoriile cucerite, Germania nazistă a promovat politica de exterminare fizică a evreilor. La 20 ianuarie 1942, la Wannsee, a avut loc o consfătuire a naziştilor, la care a fost planificată uciderea evreilor. Un simbol sinistru al Holocaustului a fost lagărul de exterminare de la Auschwitz.

Neutralitatea României în război a fost încălcată de URSS, care, în înţelegere cu Germania nazistă, a cotropit Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule la Gurile Dunării. Bucureştiul oficial s-a orientat şi mai pronunţat către Germania. În teritoriile cotropite, sovieticii au promovat politicile lor de inginerie socială, omorând sau trimiţând în interiorul URSS, inclusiv şi în mod special – în Siberia, persoane (cu tot cu membrii familiilor lor), care erau considerate „exploatatori ai muncii omului de către om”. Astfel, comunitatea evreiască din Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, economiceşte, a fost distrusă. „Pe parcursul anului [iunie 1940 – iunie 1941 – A.P.] pe teritoriul republicii [RSS Moldoveneşti – A.P.] au fost supuşi represiunilor şi trimişi în regiunile îndepărtate ale URSS circa 50 000 de oameni. Au fost supuşi represiunilor aproape toţi proprietarii, membrii partidelor politice, ziariştii, clericii şi alte categorii de cetăţeni, trecuţi [de către bolşevici – A.P.] la aşa numitele „elemente străine şi duşmănoase”. Între cei deportaţi de pe teritoriul Moldovei puteau fi între 10 şi 15 000 de evrei”[1].

Atunci când Germania s-a văzut ameninţată de URSS, a anticipat invazia sovietică şi, alături cu aliatele ei, inclusiv – România -, a atacat URSS, la 22 iunie 1941. Scopul intrării României în război a fost eliberarea teritoriilor, cucerite de sovietici în iunie 1940. Germania nazistă a exercitat presiuni asupra guvernului României, ultimul adoptând un şir de legi antisemite. În iunie 1941 are loc pogromul de la Iaşi, în care au murit mii de evrei.

După eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa în aceste teritorii s-a impus administraţia românească, dar şi trupe speciale germane SS, conduse de von Stranski, nepotul lui I. von Ribbentrop. Cu implicarea unor militari români, mulţi evrei din Basarabia au fost masacraţi, restul – închişi în ghetou-uri sau lagăre, după care au fost trimişi în Transnistria (mai detaliat – vezi Eugeniu Brik, opera citată, p. 106 şi urm.).

Condamnăm aceste practici inumane, când oamenii, indiferent de vârstă, de gen, de ideologie sau simpatii politice, au fost omorâţi. Omorâţi doar pentru că erau de origine evrei.

*  *  *

Joi, 24 ianuarie 2019, în incinta Bibliotecii „Bogdan Petriceicu Haşdeu” s-a desfăşurat o Masă rotundă, ce a avut ca subiect de discuţie – comemorarea victimelor Holocaustului.

La început, participanţii la Masa rotundă au marcat însemnătatea istorică a Unirii Moldovei cu Ţara Românească şi constituirea României moderne.

În continuare, au fost expuse principalele momente, legate de marea tragedie a poporului evreu în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Vorbitorii au evidenţiat specificul dramei evreilor din România.

Vorbitorii au atras atenţia că şi basarabenii au avut mari tragedii, pricinuite de regimul comunist de ocupaţie, între acestea – cele mai dureroase au fost deportările oamenilor paşnici şi nevinovaţi în Siberia, precum şi Foametea organizată în RSSM de puterea bolşevică, în rezultatul căreia au murit peste 200 000 de oameni. A fost exprimat regretul, că autorităţile de astăzi ale Republicii Moldova nu fac nimic sau fac prea puţin pentru înveşnicirea memoriei oamenilor ce au avut de pătimit de pe urma acelor politici draconice, promovate de bolşevici. De pildă, în Chişinău nu există un monument în memoria victimelor Foametei din RSSM, din 1946-1947.

În altă ordine de idei, a fost atrasă atenţia asupra legilor, aprobate în România, care interzic studierea Holocaustului, iar cei care îndrăznesc să-şi exprime punctul de vedere, pot fi sancţionaţi penal. Întrebarea firească care a fost formulată: „La ce să ne unim – RM – România, – dacă în RM există libertatea de exprimare, pe când în România – nu?”

A fost exprimată opinia că Holocaustul, această temă dureroasă, este una istorică şi ar trebui cercetată cu instrumentele specialiştilor, nu impusă cu forţa sau prin corupere.

Unii vorbitori şi-au exprimat regretul faţă de neputinţa, frica sau nedorinţa autorităţilor de la Chişinău de a lua măsurile legale ce se cuvin în cazul lui Ilan Şor, implicat în furtul miliardului de euro din băncile RM, condamnat la 7 ani de puşcărie, dar care nu-şi ispăşeşte pedeapsa, ba, dimpotrivă, participă nestingherit în campania electorală, primind aviz pozitiv de la Comisia de Integritate.

[Din nume propriu aşi dori să adaug, că ceea ce se întâmplă în RM, de fapt este, o discriminare a moldovenilor: Vlad Filat şi Veaceslav Platon zac în puşcării, iar alţii, şi ei hoţi, participanţi la aceiaşi faptă condamnabilă, iată că – se pare – în curând vor deveni parlamentari. Şi al doilea moment: ar fi de dorit ca Ilan Şor să-şi tempereze discursul public, să nu ne mai numească „fascişti” şi cu alte cuvinte de acest fel. Prin comportamentul lui iresponsabil, Ilan Şor compromite memoria victimelor Holocaustului. Şi-i păcat!].

Atât am avut a spune.

anatol_petrencu@yahoo.com

26. 01. 2019


[1] Евгений Брик. История евреев Молдовы [Eugeniu Brik. Istoria evreilor din Moldova], Chişinău, 2017, p.102.

Comentariile nu sunt permise.