Reîntregirea naţională: iluzie sau realitate?

Dacă-i iluzie, cum scăpăm de ea? Dacă-i realitate, cum o realizăm?

Chișinău, Masă rotundă, 24 aprilie 2019

Pe 24 aprilie 2019, în incinta Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi”, şi-a desfăşurat lucrările Masa rotundă cu genericul de mai sus.

După prezentarea unei informaţii, referitoare la situaţia românismului din Republica Moldova după alegerile parlamentare din 24 februarie a.c., au început dezbaterile.

Pe marginea subiectului abordat au vorbit: dnii Boris Volosatâi, directorul Liceului „Gheorghe Asachi”, prof. univ., dr. hab. Mihai Patraş, membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova Nicolae Dabija, poet, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, istoricul Anatol Ţăranu, profesorul Vasile Grozavu, sociologul Constantin Lazăr, prof. uni., dr. hab. Nicolae Osmochescu, poeta Teodora Rotaru, istoricul Andrei Groza, prof. univ., dr. hab. Ion Şişcanu, agronomul Gheorghe Sârbu (Hânceşti), consilierul municipal Igor Călin, liderul Partidului Democraţia Acasă Vasile Costiuc, Andrei Iurie-Apostol (PNL) şi alţii.

După încheierea dezbaterilor a fost luată decizia de a oferi Mesei rotunde statut permanent. Pentru organizarea următoarelor şedinţe ale Mesei rotunde a fost ales un Comitet de coordonare, format din 11 persoane.

Publicăm mai jos textul discursului, rostit în cadrul Mesei rotunde.

a. p.

În 2018 s-au împlinit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, România. Aniversarea centenară a fost un bun prilej pentru a analiza contextul istoric, în care s-a produs marele eveniment, dar mai ales consecințele benefice ale acestui act istoric, în special – pentru basarabeni. Cu prilejul Centenarului Unirii au avut loc diverse manifestări ştiinţifice, comemorative, cultural-artistice, s-au făcute destule declaraţii politice. Pentru prima dată problemele Republicii Moldova, dar şi a comunităţilor româneşti din afara României, au fost discutate în Parlamentul European (4-5 septembrie 2018).

Un fenomen nou, dar și original, pentru spaţiul românesc a fost suita de declaraţii de Unire simbolică a unor localităţi din Republica Moldova cu România. Pe data de 30 ianuarie 2018, întruniţi în şedinţa Clubului Istoricilor din Republica Moldova, am salutat şi am susţinut deciziile consiliilor locale din satele Parcova şi Fântâna Albă, r-l Edineţ, Feşteliţa, r-l Ştefan Vodă, Opaci, r-l Căuşeni, Bardar, Ruseştii Noi, Văsieni şi Puhoi, r-l Ialoveni, de a declara comunele și satele pe care le reprezintă legal unite cu România; am încurajat cetățenii, consiliile locale, raionale/orăşeneşti, municipale din Republica Moldova să urmeze exemplul consiliilor locale, menţionate mai sus; am cerut autorităţilor republicane, orășenești /raionale să susţină iniţiativa cetățenilor şi a aleşilor locali în vederea rezolvării problemei reîntregirii neamului, să nu întreprindă acțiuni de intimidare a celor ce exprimă dorinţa sinceră şi speranţa firească a oamenilor; totodată, am cerut ca autoritățile centrale ale Republicii Moldova să identifice căile optime de refacere a unității național-politice a poporului nostru, întrerupte brutal, prin forța armelor, în fatidicul an 1940. După un marș triumfal de declarații de Unire  – această dorința a fost exprimată de peste 150 de localități din Republica Moldova – procesul  de vot a încetat, de parcă ar fi fost dirijat de cineva din umbră.

În anul 2018, de asemenea, pentru prima dată în istoria noastră contemporană, am retrăit cu toţii Marşul Unirii, început la Alba Iulia şi încheiat la Chişinău, pe data de 1 septembrie 2018.

În 2018, istoricii de pe ambele maluri ale Prutului au organizat zeci de manifestări ştiinţifice (conferinţe, simpozioane, mese rotunde etc.), au fost dezvelite zeci de busturi și monumente, inaugurate plăci comemorative, s-au publicat şi republicat cărţi, pliante, fotografii, hărţi etc. Realizarea acestor evenimente s-a făcut şi datorită suportului financiar al Guvernului de la Bucureşti privind Centenarul întregirii României de la 1918. A avut loc chiar şi o şedinţă solemnă a Parlamentului României, la care au participat şi oficiali din Republica Moldova. Deci, în 2018 oamenii cu spirit patriotic (unionist) au depus eforturi sporite pentru a apropia cât mai mult românii de pe cele două maluri ale Prutului. Cu suportul Guvernului României au fost acceptate proiecte comune de renovare a grădiniţelor și şcolilor din Republica Moldova, a Muzeului Național de Artă, Sălii cu Orgă din Chișinău, au fost realizate proiecte de revigorare a drumurilor etc. În această stare de entuziasm general, unele persoane considerau că în 2018 se va realiza o nouă Unire, a Republicii Moldova cu România.

În spațiul public s-a discutat mult asupra faptului cum poate fi realizată Reîntregirea. Conform Constituţiei R. Moldova şi dreptului internaţional unanim recunoscut, reîntregirea ar putea fi realizată pe una din cele două căi: 1. Prin referendum, la care opțiunea unionistă trebuie să întrunească peste 51 % din respondenţi; 2. Pe baza votului de 2/3 a deputaţilor Parlamentului R. Moldova.

Sondajele de opinie publică demonstrează că dacă mâine cetățenii Republicii Moldova vor fi chemați la referendum, atunci pentru Unire vor vota 30-32 %. Așadar, deocamdată, unioniştii mai au teren de activitate. În privinţa Parlamentului, până în prezent, în cei 28 de ani de independenţă a R. Moldova, nu am avut niciodată în Parlament o forţă politică, cu un program politic unionist asumat, clar formulat, promovat şi verificat public.

Sarcina unioniştilor a fost și continuă să rămână promovarea dezideratului Unirii în rândul oamenilor, pe de altă parte, este absolut necesar ca în Parlamentul R. Moldova să fie promovați cât mai mulţi deputaţi-unionişti. Să nu uităm: în R. Moldova locuiesc cca. 800 000 de cetăţeni, care au şi paşapoarte româneşti, altfel spus – cetăţeni europeni, care au dreptul lor legitim să fie reprezentaţi în legislativul de la Chișinău.

Cu un oarecare regret, constatăm că în tabăra unioniștilor nu există unitate! Dorinţa sinceră a cetățenilor din R. Moldova de a se reîntregi cu Patria-mamă – România, este exploatată de tocmai cinci partide politice (!), ceea ce a este foarte şi foarte mult. În plus, pe segmentul unionist s-a manifestat și societatea civilă: în aprilie 2016, patru organizaţii non-guvernamentale (ONG-uri) -  Forumul Democrat al Românilor din Moldova (FDRM), Asociaţia Veteranilor de Război (AVR-1992) „Tiras-Tighina”, Asociaţia obştească „Credinţă Patriei”, şi Blocul Unităţii Naţionale (BUN), organizații declarate unioniste, au constituit așa-numitul „Sfatul Ţării-2”. La întrebarea „Ce este „Sfatul Ţării-2”?”, liderii noii constituite formaţiunii au răspuns: „Este Forul tuturor unioniştilor din Republica Moldova”. Se pare că cea mai interesată de constituirea “Sfatului Ţării-2” a fost comunitatea ruşilor din R. Moldova, căci în presa de limbă rusă s-a anunţat cu o operativitate de invidiat cum că „Sfatul Ţării-2” a aprobat un program de Unire a R. Moldova cu România, ce urmează a fi realizat până în 2018.

O primă concluzie ce poate fi trasă din cele menționate mai sus: existenţa multiplelor forţe politice, declarate unioniste, dar care nu au fost/și nu sunt capabile să fuzioneze şi să formeze o singură forţă politică sau să se unească într-un bloc electoral, a dăunat şi dăunează în continuare cauzei Unirii. În preajma alegerilor parlamentare ce s-au desfăşurat la 24 februarie 2019, pe acest fundal politic nefavorabil cauzei Unirii, a apărut ideea întocmirii LISTEI NAȚIONALE UNICE a candidaţilor în deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, din partea forțelor politice ce îmbrățișează ideea unionistă, făcându-se abstracţie de partidele auto-declarate „unioniste”. Un grup de iniţiativă, condus de dl dr. Andrei Groza, a elaborat mecanismul de formare a LISTEI UNICE şi de participare în cursa electorală. Grupul dlui Andrei Groza a redactat şi un Apel la unitate națională, care a fost dat publicităţii.

Concomitent cu iniţiativa dlui Andrei Groza, a fost lansată şi propunerea constituirii Convenţiei euro-unioniste, care – în linii mari – avea acelaşi mesaj: alcătuirea unei liste comune din partea societăţii civile, listă care urma să beneficieze de susţinerea unuia sau câtorva partide -, care, conform legislaţiei, au dreptul de a participa la alegeri parlamentare, în felul acesta soluționându-se problema promovării în Parlamentul de la Chișinău a unui grup de deputaţi ce ar fi reprezentat segmentul euro-unionist al populației din Republica Moldova.

Scopul acestei inițiative a fost de a nu risipi voturile cetăţenilor R. Moldova cu opțiuni unioniste și de integrare europeană, propunându-se o modalitate de concentrare a lor în jurul unei liste comune de candidaţi pentru Parlamentul R. Moldova. În același scop, au fost înaintate propuneri ca societatea civilă să se unească în vederea susţinerii unei liste de pretendenţi în Parlament.

În rezultatul eforturilor depuse de iniţiatorii ideii, la 27 noiembrie 2018, în incinta Muzeului Naţional de Istorie din Chişinău, a avut loc adunarea reprezentanţilor mai multor organizaţii obşteşti şi a două formaţiuni politice (PNL şi Partidul Verzilor), care, în urma dezbaterilor au constituit Convenţia Euro-unionistă din Republica Moldova. Convenţia euro-unionistă a fost semnată și de un şir de ONG-uri, inclusiv de CE INIS „ProMemoria”.

Participanţii la eveniment au publicat textul Acordului de constituire a Convenţiei, precum şi un Comunicat de presă „Convenţia Euro-unionistă din Republica Moldova (CEURM) – proiect al societății civile pentru reprezentarea identităţii naţionale româneşti în Parlamentul R. Moldova”.

Voi cita doar câteva idei din aceste documente: în primul rând, o constatare valabilă până în prezent: „Cea mai gravă crimă, care se produce sub ochii noştri, pe parcursul celor 27 de ani de independenţă, este suprimarea şi refuzul categoric de recunoaştere a existenţei identităţii naţionale româneşti. Acest abuz abominabil pune în pericol viitorul neamului nostru, alimentează neîntrerupt românofobia, instigă la ură societatea și creează condiții deosebit de favorabile ca sute de mii de cetățeni cu opțiuni unioniste să nu fie reprezentați în viitorul Parlament”.

Participanții la dezbatere şi la constituirea Convenţiei și-au exprimat îngrijorarea profundă în legătură cu suprimarea continuă a identităţii naţionale româneşti,  compromiterea vectorul european de dezvoltare, degradarea actului de guvernare în Republica Moldova și riscul de a constitui un Parlament nereprezentativ, urmare a excluderii turului doi în circumscripțiile uninominale în scrutinul electoral din 24 februarie 2019.

În documentele publicate, au fost exprimate motivele constituirii Convenţiei Euro-unioniste, între care, vom menționa doar câteva, dar, care, în opinia mea, sunt destul de convingătoare: „situaţia critică din Republica Moldova, care se manifestă prin subminarea statului de drept și a vectorului european de dezvoltare, prin strangularea democraţiei și suprimarea grosolană a identităţii naţionale românești, fenomene ce provoacă și mențin sărăcia endemică a majorității populației și exodul forței de muncă; exasperate de faptul că încălcarea drepturilor și a libertăților omului capătă proporţii de masă, iar voinţa populară exprimată de cetăţeni, prin diferite forme, inclusiv prin alegeri, este neglijată de autorităţi; (…) responsabile de trecutul, prezentul şi de viitorul neamului românesc, dar și animate de imperativul implicării în viaţa publică a societăţii; împărtășind valorile naţionale româneşti şi pe cele europene, hotărâte să avansăm spre lumea civilizată împreună cu democraţiile occidentale, sub pavăza de securitate comună euro-atlantică, alarmate de lipsa unui pol puternic euro-unionist, capabil să garanteze o reprezentare parlamentară maximă a segmentului pro-românesc la apropiatele alegeri parlamentare” etc.

Cu regret, din varii motive, scopul propus de semnatarii Convenţiei nu a fost atins. La alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 forțele unioniste s-au prezentat dispersat, iar rezultatele scrutinului vă sunt cunoscute.

În tabăra unioniștilor, situația nu este cu nimic mai bună nici după alegerile parlamentare. Constatăm un şir de momente negative pentru segmentul unionist din Republica Moldova:

1. Deși de la scrutinul parlamentar au trecut aproape 2 luni, până azi, nu s-a făcut o analiză clară a situaţiei post-electorale din partea niciunui partid unionist; nu s-au convocat forurile decizionale ale partidele unioniste care să examineze starea de lucruri din perioada postelectorală;

2. Segmentul unionist al populației R. Moldova nu este reprezentat în actualul Parlament. Aceasta se întâmplă în condiţiile în care preşedintele Dodon şi formaţiunea pe care o conduce permanent lansează apeluri de scoatere în afara legii a unioniștilor, care, de fapt, sunt cei mai conștienți și responsabili cetățeni ai Republicii Moldova.

3. Nu găsim explicație la faptul stopării procesului de declaraţii de înfrățire/de Unire a localităţilor din Republica Moldova cu localităţi din România? Ce s-a întâmplat? Ce fac primarii/consilierii unionişti?

4. Cum ne organizăm noi, unioniştii, în faţa viitoarelor alegeri locale, dar, posibil, şi parlamentare anticipate? Putem noi oare să ne organizăm sau ideea unionistă este o iluzie, o fata morgana, după care alergăm în zădar?

5. În condiţiile în care nu suntem capabili să ne formulăm mesajul și să ne organizăm activitatea coordonată, poate e mai potrivit și poate că practica ar demonstra că e mai bine să ne formulăm alte deziderate?

Din cele expuse mai sus, trag concluzia că la scrutinul parlamentar din 24 februarie 2019 partidele unioniste au eșuat.

Totodată, exprim convingerea că cetățenii Republicii Moldova care împărtăşesc ideea unionistă (sau euro-unionistă) – şi ei nu sunt puţini! – au tot dreptul să fie reprezentați în organele de putere ale R. Moldova – în Parlament, respectiv – Guvern şi administraţie republicană şi locală. Este important ca noi, unioniştii, să înțelegem necesitatea unor acțiuni concentrate pe domeniul pe care ni-l asumăm, să ne solidarizăm în jurul unui document, redactat şi aprobat în cadrul unei întruniri reprezentative (eventual, într-un congres al unioniştilor), document ce ar cuprinde un plan de activitate, cu persoane responsabile de anumite sectoare, cu rapoarte de activitate, cu examinarea sistematică a situației reale – cu scoaterea în evidență a realizărilor dar şi cu analiza eşecurilor, care, din păcate, până la momentul de față nu sunt puține.

a.p.