Cu prilejul participării la Conferinţa ştiinţifică internaţională „Sudul Ucrainei: dimensiunile etnice, istorice, lingvistice, culturale şi religioase”, am avut posibilitatea să vizităm Muzeul contrabandei, situat pe strada Katherinivska, nr. 6.

Este un muzeu unic în felul său, consacrat contrabandei – activităţii, îndreptate împotriva deciziilor administrative sau guvernamentale. Exponatele Muzeului demonstrează că contrabanda şi lupta cu acest fenomen a început mai devreme de a fi întemeiat oraşul Odesa. Administraţia ţaristă a angajat cazaci, care contracarau contrabanda, fiind remuneraţi pentru aceasta cu 25 % din valoarea mărfurilor confiscate. Ecaterina a II-a a decis să renunţe la serviciile cazacilor. Atunci chiar ei, cunoscând bine toate secretele activităţilor de trafic, au preluat această meserie.

În 1817, ţarul Alexandru I oferă Odesei statut de porto-franco, ceea ce a însemnat că în limitele stabilite se permitea libertatea importurilor, prelucrării, re-ambalării şi revânzării fără limită a oricăror bunuri din străinătate fără plata taxelor vamale. La trecerea „liniei roşii” erau numeroase casierii, care percepeau taxele vamale. Contrabandiştii ocoleau aceste puncte de percepere a taxelor, folosind căi cunoscute doar de ei, obiectele (mărfurile) de contrabandă ajungând în Moscova, Sankt-Petersburg, Varşovia sau şi mai în vestul Europei. Prezentatoarea exponatelor povesteşte diverse istorioare, referitoare la creativitatea contrabandiştilor.

Exponatele Muzeului amintesc de cazuri de contrabandă şi lupta cu ea din istoria altor state, cum ar fi, de pildă, cunoscutul eveniment „Ceaiul de la Boston” (SUA), când 45 tone de ceai au fost aruncate în ocean, pentru ca „preţul ceaiului din Boston să nu fie afectat”[1]. În vitrinele Muzeului sunt expuse mărfuri de contrabandă: ceai, cafea, alcool, bijuterii, ţigări etc. Sunt arătate, de asemenea, obiectele în care sunt ascunse mărfurile de contrabandă: valize cu fundul dublu, jucării, cărţi cu ascunzători, ceasuri ş. a. Pe parcurs, obiectele de contrabandă s-au extins: diferite tipuri de narcotice, arme, opere de artă, valută, materiale explozive etc. Un panou aminteşte de încălcarea „Prohibiţiei” – legii SUA ce interzicea producerea, importul şi vânzarea alcoolului. Autorii broşurii menţionează că în cei 13 ani ai prohibiţiei contrabandiştii s-au îmbogăţit enorm, supravieţuind criza economică din 1929-1932 din Statele Unite ale Americii.

Contrabanda cu arme este deosebit de bine prezentată în vitrinele Muzeului (sunt expuse cazuri concrete când şefi de state sau guverne au promovat contrabanda cu arme). Sunt aduse mai multe exemple de trafic de droguri, inclusiv din Ucraina în Polonia (heroină în măşti antigaz). Autorii broşurii remarcă: „există două modalităţi principale de combatere a contrabandei cu droguri: câinii şi informaţiile. Mijloacele tehnice în total nu dau nici măcar 20 % din rata de descoperire…”[2] Şi – evidenţiat cu bold – „În prezent, volumul traficului de droguri din lume este estimat la o mie de miliarde de dolari pe an. În opinia noastră, acest lucru nu mai este un război, ci doar următorul pas în selecţia naturală”[3].

O cameră a Muzeului este consacrată contrabandei din anii URSS. Pe căi secrete, în URSS erau aduse din Occident discuri, bijuterii, casete audio. Sunt expuse mostre de filme video, tăiate în bucăţi a câte 5-8 minute, înfăşurate în role, trecute în URSS şi „cusute” între ele. Sunt expuse şi cazuri de contrabandă din URSS în Occident. La sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut conducerea URSS a permis unor cetăţeni sovietici să părăsească ţara, dar să lase toate cele agonisite pe loc. Au fost numeroase cazuri când cei ce părăseau URSS vindeau averea lor,procurau bijuterii sau obiecte de aur şi încercau să treacă cu ele frontiera.

O sală mai încăpătoare a Muzeului cuprinde obiecte de contrabandă din zilele noastre. Între alte obiecte muzeale – şi cunoscuta geantă chinezească cu care în anii 90 şi compatrioţii noştri duceau ţigări, alcool etc. în România sau în alte părţi. Din curiozităţi voi aminti de numita „mierea kazahilor”. În timpul înfloririi cânepei, stupii cu albini sunt plasaţi în mijlocul câmpului cu cânepă. Împreună cu nectarul, albinele aduc şi polenul de cânepă. Acesta se combină cu mierea de glucoză şi are cel mai puternic efect narcotic.

Impresionează tunelul (judecând după macheta expusă) săpat între Ujgorod şi satul slovac Verhnenemeţkoie. Tunelul este săpat la adâncimea de 6 metri, are o lungime de 700 metri şi un diametru de 92 centimetri. Tunelul a fost folosit între 4 şi 8 ani.

Muzeografii acestui muzeu deosebit sunt convinşi că contrabanda este un fenomen pur economic. Este adus exemplul Marii Britanii care la sfârşitul secolului al XIX-lea a adoptat o lege privind libertatea comerţului, ceea ce a dus la micşorarea taxelor vamale, şi – respectiv – la lipsa de rentabilitate a contrabandei. Deci, este venit, este şi contrabandă, nu-i venit – nu e nici contrabanda.

Şi totuşi: cunoaştem cazul trimiterii drogurilor din Afganistan în Federaţia Rusă nu atât pentru profit, cât pentru răzbunare pentru intervenţia acesteia în 1979. Ştim, de asemenea, cazuri când unele state africane au tipărit bancnote-dolari aproape identice cu cele originale, tocmai pentru a pricinui pierderi economiei SUA. Aceste cazuri au scopuri politice evidente.

În rest – vă îndemn să vizitaţi acest interesant muzeu.

anatol_petrencu@yahoo.com

1 iunie 2019