Rubrica: Cronica vieţii ştiinţifice

Miercuri, 29 mai 2019, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi Rezistenţei (Bucureşti) a inaugurat la Chişinău, în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (MNIM), expoziţia foto-documentară „Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan”.

Ceremonia de deschidere a Expoziţiei a fost deschisă de prof. univ., dr.-hab. Eugeniu Sava, directorul MNIM. Domnia sa a vorbit despre însemnătate cunoaşterii crimelor regimurilor comuniste, comise atât în URSS cât şi în România. În acest sens, Expoziţia „Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan” este binevenită şi aduce multe informaţii inedite.

În continuare a vorbit dr. Ioana Boca, director executiv al Memorialului Victimelor Comunismului şi Rezistenţei,care a prezentat succint istoria şi conţinutul Expoziţiei: realizată în 2011, la împlinirea a 60 de ani Victimelor Comunismului şi Rezistenţei a deportărilor din 1951, a fost parte din proiectul „Memoria deportărilor din România”, susţinut de programul „Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei” al Comisiei Europene.

Subsemnatul am vorbit despre conflictul iscat între dictatorul Iosif Stalin şi dictatorul Iosif Broz Tito, dispută ce a determinat regimul comunist să deporteze în stepa Bărăganului persoanele ostile comuniştilor români. Am atras atenţia că uneori o fotografie este mai convingătoare şi mai sugestivă decât multe pagini scrise. De aceea panourile expuse sunt de o importanţă deosebită: imaginile prezentate, completate de fotocopiile documentelor şi de textele explicative arată întreaga tragedie a românilor deportaţi în Bărăgan.

Conf. univ. dr. Virgiliu Bârlădeanu a vorbit despre colaborarea fructuoasă între instituţiile specializate din Republica Moldova şi cele din România în vederea conştientizării trecutului comunist.

În continuare vom cita din pliantul pus la dispoziţia vizitatorilor, text ce exprimă detaliat marea dramă a deportaţilor în Bărăgan.

„Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul (şi cel mai bestial) dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 18 spre 19 iunie [1951], fără nici un anunţ prealabil, peste 44 000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămâni, zăvorâţi în vagoane de animale, deportaţii au fost depuşi în câteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului de stepă. Lăsaţi sub cerul liber, sub soarele năucitor de vară, au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pământ, ca în comuna primitivă. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pământurile virgine. Au reuşit astfel să-şi procure hrana pentru ei şi pentru animalele din curte, biruind sărăcia şi izolarea […] Întrebarea pe care o pune Expoziţia „Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan” este: care a fost rostul dezrădăcinării unui număr atât de mare de oameni? Se temea oare regimul comunist de hărnicia, de seriozitatea, de anticomunismul lor, de speranţa cu care ei aşteptau ca americanii să-i elibereze, pătrunzând în ţară prin Iugoslavia lui Tito? Altfel nu se explică forţele uriaşe puse în joc: peste 10 000 de militari înarmaţi (securişti, miliţieni, elevi de şcoală militară, grăniceri şi pompieri), coordonaţi şi supravegheați de 2 500 de activişti de partid.

Peste cinci ani, în 1956, deportaţii s-au întors la casele lor, dar mulţi le-au găsit ocupate de profitorii regimului şi pentru a două oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt. 1 600 dintre ei (dintre care 175 copii) muriseră în detenţie şi curând osemintele lor au fost arate cu tractorul, odată cu satele făcute una cu pământul. Unele sate au fost totuşi transformate în centre de „domiciliu obligatoriu” pentru miile de deţinuţi politici, eliberaţi din închisori la expirarea pedepsei, dar consideraţi recalcitranţi şu „nereeducabili”. Între 1955 şi 1964, s-au perindat pe la Rubla, Lăţeşti, Măzăreni, Dropia, Zagna, Fundulea personalităţi ale vieţii politice şi culturale, între care Corneliu Coposu, Ion C. Brătianu, Dan M. Brătianu, Constantin C. Giurescu, Ion Diaconescu, Camil Demetrescu, Hans Bergel, studenţii Paul Goma, Dan Mugur Rusiecki, Ion Varlam. Suplimentele de pedeapsă, mergând de la 12 la 60 de luni, convieţuirea îndelungată într-un perimetru redus le-au permis să se împrietenească, să-şi transforme noua existenţă într-o şcoală a solidarităţii. Cea mai neomenească detenţie în această perioadă a fost aceea a şapte copii cu vârstele între 1 şi 12 ani, expulzaţi la Lăţeşti împreună cu mama lor, după ce tatăl, preot reformat, fusese condamnat la 22 de ani. Un alt preot, ortodox, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru că a îndrăznit să părăsească pentru scurt timp DO [domiciliul obligatoriu], unde fusese adus după alţi 9 ani de detenţie. În rezumat, totuşi, destrămarea ţesutului civic n-a reuşit nici în cazul deportaţilor, nici în cel al „DO-iştilor”, comuniştii trebuind să amâne atomizarea totală a societăţii până în anii 70-80, când noile generaţii au cedat în faţa terorii profilactice declanşate de noul regim comunist”.

Expoziţia „Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan” este formată din 28 de panouri, expuse cronologic şi tematic, după cum urmează: situaţia internaţională din anii 50 ai sec. al XX-lea, când I. B. Tito s-a distanţat de Kremlin şi Kominform, elaborarea planului de „dislocare”, alcătuirea „listelor negre”, pregătirea şi executarea deportării, viaţa deportaţilor în Bărăgan, construirea caselor, procurarea apei şi hranei etc. La începutul Expoziţiei, pe unul din panouri sunt imaginile monografiilor şi cărţilor despre deportarea în Bărăgan.

Echipa care a realizat această Expoziţie, atât de necesară publicului larg, inclusiv – celui din Republica Moldova, – a fost formată din regretatul scriitor şi istoric Romulus Rusan, alături de care s-au aflat dr. Ioana Boca, Virginia Ion, Andreea Cârstea şi Angela Bilcea.

Încă o dată: sincere mulţumiri conducerii Academiei Civice, dnei Ana Blandiana, drei dr. Ioana Boca pentru efortul depus în vederea aducerii Expoziţiei la Chişinău.

anatol_petrencu@yahoo.com

8. 06. 2019