Conceptul de Unire în discuţiile Consiliului Mondial Român: şedinţa filialei „Moldova”
Consiliul Mondial Român (CMR) s-a constituit pe data de 26 octombrie 2000, cu denumirea iniţială de Consiliul Naţional Mondial Român. CMR şi-a formulat drept sarcini să contribuie la „renaşterea spiritului naţional, la păstrarea identităţii naţionale şi reclădirea unităţii neamului”[1]. Din aceiaşi sursă citim că pe data de 27 martie 2001, în Atlanta (Statele Unite ale Americii), a avut loc o adunare a CNR la care a participat o numeroasă delegaţie de basarabeni, inclusiv Mitropolitul Petru al Basarabiei şi că tot atunci Primăria oraşului Atlanta a recunoscut Unirea Basarabiei cu România (din 27 martie 1918).
CMR este „o organizație înregistrată în SUA funcționând în conformitate cu stricta respectare a legislației americane în domeniul organizațiilor non profit”[2]. CMR a avut o perioadă de activitate fructuoasă (între altele – a susţinut în SUA propunerea aderării României la NATO, a încurajat Mişcarea Unionistă din Republica Moldova, a apărat drepturile Grupului Ilie Ilaşcu etc.), după care a urmat un declin, iar din 2016 se observă o reactivare a CMR în vederea promovării intereselor românilor în strictă conformitate cu prevederile statutare. CMR-România este o sucursală a CMR, este înregistrat la organele abilitate ale statului şi activează în conformitate cu Constituţia României şi legislaţia în vigoare. Din 2018 are loc un proces de reorganizare a CMR.
În acest sens, pe data de 22 iunie 2019, la Iaşi, în incinta Muzeului Municipal (str. Zmeu, nr. 3) şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa „Renaşterea spiritualităţii româneşti. Conceptul de Unire”. Conferinţa a fost deschisă de domnul Nicuşor Moise, director executiv al Reprezentanţei CMR-România.
După un discurs al preotului Neculai Dorneanu, în faţa celor prezenţi a vorbit dna dr. Aurica Ichim, directoarea Muzeului Municipal Iaşi. Apoi lucrările Conferinţei s-au desfăşurat în două secţiuni: „Conceptul de Unire” şi Constituirea Filialei „Moldova” a CMR. Probleme legate de unitatea românilor, de solidaritatea lor, de promovarea culturii şi păstrarea identităţii naţionale şi alte subiecte au fost expuse de prof. univ. dr. Mihai Stanciu de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic (Iaşi), de academicianul Vasile Tărâțeanu (Cernăuţi), de col. (r.) Vasile Dron.
Cu un interes deosebit a fost ascultat discursul dlui Ion Leaşcenco din Chişinău, preşedintele Blocului Unităţii Naţionale (BUN)[3] şi responsabil din partea CMR pentru teritoriile din afara României. Domnia sa a vorbit despre problemele cu care se confruntă adepţii reîntregirii din Republica Moldova. În acelaşi timp dl Ion Leaşcenco a prezentat succint situaţia din alte state în care locuiesc etnici români (Albania, Serbia etc.).
În cadrul Conferinţei organizatorii ei au prezentat „Conceptul de Unire” – un document-program din care voi cita câteva aliniate.
„Unirea tuturor românilor într-un singur stat, – se menţionează în document, – a fost şi este rezultatul dorinţei de a trăi şi din punct de vedere politico-administrativ împreună. Tradiţiile populare şi datinile străbune exprimă conştiinţa unităţii românilor din acest spaţiu intracarpatin. Solidaritatea şi coeziunea socială depind, însă, şi de valorile care ne unesc, de spiritualitatea care ne defineşte. Această bază sufletească comună nu poate veni decât prin educaţie şi cultură”. Documentul citat evidenţiază contribuţia patrioţilor români care au susţinut Neamul românesc şi idealurile acestuia pe diverse căi, fie cu arma în mâini, fie cu cuvântul rostit sau scris. Un rol important în promovarea valorilor moral-spirituale îl au comunităţile religioase. „Aceste valori, subliniază documentul, sunt de o importanţă deosebită pentru păstrarea şi apărarea unor instituţii şi concepte fundamentale precum familia, naţiunea, dreptul la educaţie, cultură, libertate de exprimare, libertatea religioasă şi de conştiinţă. Istoria ne arată că atingerea marilor idealuri şi proiecte naţionale, bunăstarea şi binele comun, s-a construit şi cu ajutorul şi participarea bisericilor”. În încheiere, autorii documentului au tras concluzia că numai implicându-ne şi numai împreună putem „să facem ceva pentru noi, pentru copiii noştri, pentru ţara noastră”.
În încheiere: Conferinţa s-a soldat cu succes; felicitări organizatorilor, domnului Nicuşor Moise personal. Cred că CMR va desfăşura activităţi vizibile în vederea consolidării comunităţilor româneşti în lume, în păstrarea identităţii naţionale româneşti.
PS. Cu prilejul participării la Conferinţă, am semnat cererea de aderare la CMR şi am primit insigna de membru al CMR.
anatol_petrencu@yahoo.com
[1] Consiliul Mondial Român. În: http://consiliulmondialroman.ro/about-us/ [accesat 16 iulie 2019]
[2] Ibidem.
[3] Blocul Unităţii Naţionale. În: http://bundecentenar.ro/# [accesat 18 iulie 2019]