Pentru dl V. Matei: o scurtă replică a unui neica nimeni

Sfârşitul anului de învăţământ şi o serie de activităţi, realizate în luna iulie nu mi-au permis să reacţionez prompt la calificativele enunţate de dl V. Matei la adresa mea. Iată despre ce este vorba.

Pe data de 5 iunie a.c. Clubul Istoricilor din Republica Moldova (CIRM), la care sunt preşedinte de onoare (preşedinte fiind istoricul Alexandru Moraru), a comemorat 80 de ani de la naşterea distinsului istoric ieşean Gheorghe Buzatu. În cadrul discursului, rostit cu acest prilej, am spus că profesorul Gh. Buzatu a participat activ la pregătirea şi realizarea Conferinţei internaţionale „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele acestuia pentru Basarabia” (26-28 iunie 1991), în acest sens publicând chiar şi un număr special al revistei „Moldova” care are genericul „Secretele Protocolului secret Ribbentrop-Molotov”. Mult timp după acel eveniment, atunci când mă întâlneam cu Gh. Buzatu, acesta mă întreba: „Când vor fi publicate materialele Conferinţei?” Toată lumea ştia/ştie, că persoana care s-a ocupat cu adunarea materialelor Conferinţei a fost dl. V. Matei, care promisese să le publice în volum. Dar nu le-a mai publicat, spunând că le-ar fi pierdut. Asta am spus la şedinţa CIRM din 5 iunie. Prin cele afirmate, l-am jignit oare cumva pe dl V. Matei?

Ziarista Nadia Roşcovanu de la Jurnal de Chişinău, prezentă la şedinţa CIRM, a publicat o relatare despre eveniment. În plus l-a întrebat pe dl V. Matei despre materialele pierdute. Dl V. Matei, cred, ar fi putut răspunde simplu, fără a mă insulta.

Dar nu a fost să fie. Iată răspunsul dat de dl V. Matei: „Parlamentul a organizat conferința, a avut un secretariat. Eu am pregătit materialele conferinței, raportul de bază care s-a ținut, declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991, iar pe Petrencu nu l-am văzut acolo să aibă vreo contribuție. Omul vorbește după ureche. Atunci el era un neica nimeni și îl chema nicicum. În ce fel să iau eu documentele? Și ce să fac cu ele, borș?”[1]

Dl V. Matei zice: „Eu am pregătit materialele conferinţei, raportul de baza care s-a ţinut, Declaraţia de la Chişinău din 28 iunie 1991…” Îşi poate oare imagina cineva că o singură persoană, chiar atât de erudită cum este dl V. Matei poate pregăti textul de bază şi textul Declaraţiei? Să fi uitat oare dl V. Matei că asupra acestor documente au muncit istorici, specialişti în materie? Dacă regretatul profesor Alexandru Moşanu ar citi aceste cuvinte spuse de dl V. Matei s-ar răsuci în mormânt.

Apropo, dl V. Matei declară cu orice prilej cum că el a scris Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Cât n-ar părea de ciudat, aşa este. Cu o singură precizare: el a scris ceea ce i-au dictat alţii.

În ceea ce mă priveşte, am participat la lucrările Conferinţei, expunând un studiu referitor la urmările imediate ale semnării numitului Pact, la ceea ce URSS a numit impropriu „întărirea capacităţii de apărare a URSS în condiţiile declanşării războiului, 1939-1941”.

La momentul desfăşurării Conferinţei respective eram conferenţiar universitar doctor în istorie şi fusesem ales decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. La scurt timp după Conferinţă, la Moscova, a avut loc o lovitură de stat eşuată în rezultatul căreia URSS a dispărut. În calitate de decan, chiar de la începutul anului de învăţământ (1 septembrie 1991) am introdus Catedra de Istorie a Românilor – prima în nou-proclamata Republica Moldova (RM). Toate aceste lucruri dl V. Matei le cunoaşte. De ce atunci m-a numit „atunci el era un neica nimeni și îl chema nicicum”?

Răspunsul e mai lung, rezumativ, însă este acesta:

În 1982-1985 am făcut doctorantura la Moscova. Atunci, la căminele pentru doctoranzi de pe strada Ostroviteanova a venit dl V. Matei, care s-a prezentat ca fiind student la Universitatea „Mihail Lomonosov” de la Moscova. Dl V. Matei ne-a fascinat, pe noi, basarabenii, cu vorba lui corectă românească, ne recitea poezii etc., dar se plângea mereu că este urmărit/persecutat de KGB (abreviere de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnosti – Comitetul Securităţii Statului, poliţia politică secretă din URSS). După o anumită perioadă de timp ne-a spus că s-a stabilit la mănăstirea Noul Ierusalim de lângă Moscova, ne-a invitat la el. Eu am fost. I-am văzut chilia, plină cu cărţi româneşti. El era acolo ghid. Ne atrăgea atenţia asupra turlei bisericii care era în reconstrucţie şi care era puţin înclinată (construită greşit). Mai trecuse ceva timp ca să aflăm că dl V. Matei a primit în Moscova apartament şi că era reprezentantul/consultantul Uniunii Scriitorilor din Moldova la Moscova. Asta în timp ce la Moscova munceau mulţi alţi scriitori/literaţi, originari din RSSM. De pildă, la Moscova era Ion Druţă. Sau Nicolae Romanenco, care era din 1969 consultant la Uniunea Scriitorilor din URSS cu problemele literaturii române din RSSM. Sau Ion Ungureanu. De ce anume dl. V. Matei?

Nu am un răspuns. Adică nu am probe. Dar mi-amintesc de un film, producţie sovietică, vechi-vechi, în care se demonstra activitatea miliţiei sovietice în lupta acesteia cu diverse elemente antisociale. Era vorba de lupta cu hoţii. Şi iată că pe unul din ei, talentat şi experimentat, în sfârşit, miliţienii l-au capturat. Asta am reţinut: hoţului i s-a spus: ori colaborezi cu noi, ori te papă puşcăria. Bineînţeles, hoţul a acceptat colaborarea, a făcut şi carieră în organele de Interne ale URSS.

În 1991 dl V. Matei era în plină activitate (probabil – cu epoleţi nevăzuţi?). Cine eram eu, conf. univ. dr., decan de Facultate, pentru el? „Un neica nimeni și [mă] chema nicicum”! Deşi dl V. Matei nu poate să nu ţină minte că am fost membru activ al Partidului Forţelor Democratice, la care el a fost preşedinte. Nu poate să uite cum l-am ajutat în campania pentru postul de preşedinte al RM. Nu poate să nu ţină minte ce dedicaţii mi-a lăsat pe cărţile ce mi le-a dat.

La o adică – voi reveni.

Şi acum ultimul aspect – unde-s documentele Conferinţei? Dl V. Matei exclamă: „În ce fel să iau eu documentele? Și ce să fac cu ele, borș?” Bune întrebări. Sunt martori care ţin bine minte cum alerga Valerică în sus şi-n jos prin sala Parlamentului (unde astăzi e Palatul Preşedintelui RM) şi aduna textele expuse în cadrul Conferinţei, spunând la toată lumea că le va publica. Iar acum se-ntreabă: ce să facă cu ele, borş?

La 23 august 2019 se vor împlini 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a Protocolului Adiţional Secret, prin care cele două tiranii ale secolului al XX-lea, URSS stalinistă şi Germania nazistă au croit harta Europei după bunul lor plac. Cu regret, pe noi, românii, această tranzacţie ne-a afectat tot atât de mult ca şi pe polonezi şi alte popoare (finlandezi, popoarele baltice). La noi rană războiului nu s-a tămăduit încă. Mai sângerează. România mai rămâne încă ruptă în bucăţi. Această stare de lucruri se datorează şi unor factori ce servesc interese străine României.

Noi, istoricii, vom marca acest trist eveniment – 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a Protocolului Adiţional Secret -, prin organizarea unor simpozioane ştiinţifice, mese rotunde, alte manifestări. Printre altele – vom căuta şi materialele Conferinţei internaţionale „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele acestuia pentru Basarabia” din iunie 1991. Poate s-au păstrat în arhiva Parlamentului RM? Poate în arhiva SIS al RM? Vom cerceta şi vă vom ţine la curent.

Şi, în general, vom reveni la acest subiect.

Dl V. Matei este al doilea Iurie Roşca, cu deosebirea că acela s-a uzat mai repede, pe când acesta poate aburi mai convingător pe naivii de noi, declarându-se „mare român” şi „academician”.

Conf. univ. dr. Vasile Şoimaru are perfectă dreptate în ceea ce a scris. Îl voi ruga să publice acele studii. Dacă-i lustraţie – lustraţie să fie!

anatol-petrencu@yahoo.com

20.07.2019.

Comentariile nu sunt permise.