Calamităţi naturale

1. Începutul lunii iulie a coincis cu calamităţi naturale în regiunea Irkutsk. Administraţia FR a depus anumite eforturi pentru înlăturarea consecinţelor lor. Conform datelor de la 1 iulie, în regiunea inundaţiilor au murit şapte persoane, nouă sunt date dispărute, inclusiv un copil[1].

În ştirile de la ora 21 (2 iulie) numărul victimelor era de 18 persoane; 13 persoane sunt date dispărute[2]. Următoarele ştiri triste: numărul victimelor a crescut la 21 de persoane; 14 persoane au fost date dispărute. Pierderile materiale se estimează la 16 miliarde ruble (prezentatorul ştirilor a spus 29 mld ruble; după verificări suplimentare cifra a ajuns la 31 mld ruble, având în vedere şi compensaţiile băneşti, oferite sinistraţilor). Reporterul demonstrează solidaritatea oamenilor, efortul medicilor în excluderea diverselor maladii, ce ar putea apărea în rezultatul inundaţiilor[3].

În acelaşi timp, sinistraţii s-au plâns pe activitatea ineficientă a autorităţilor locale, pe tărăgănarea nejustificată a eliberării banilor etc.

Ştirile din seara zilei de 5 iulie: numărul victimelor a crescut la 22 de persoane; inundaţiile au afectat peste 30 000 de oameni; 3 500 case nu pot fi reparate. În lichidarea urmărilor inundaţiilor au fost implicaţi militari cu tehnică specială[4].

7 iulie. Din informaţiile prezentate, cel mai puternic a fost afectat de inundaţii oraşul Tulun[5]. De subliniat, că nu este prima dată când oraşul este inundat. Revărsări ale râului Iea au avut loc în anii 1984 şi 2006. În 2007-2008, de-a lungul malurilor râului au fost ridicate diguri de 2,5-3 metri. În urma ploilor puternice din iunie 2019, nivelul apei s-a ridicat la înălţimea de 1389 cm (nivelul critic fiind de 700 cm). Digurile ridicate nu au făcut faţă stihiei: au fost inundate 887 case în care locuiau 1 771 persoane; au murit 23 persoane, 9 fiind declarate dispărute (datele pentru 9 iulie)[6].

De reţinut un lucru important: în cazul inundaţiilor din 2019, spre deosebire de cele din trecut, autorităţile nu numai că nu au anunţat oamenii de o posibilă nenorocire de pe urma calamităţii, ci – dimpotrivă, – au liniştit oamenii, insistând ca aceștia să rămână pe la casele lor. Respectiv – nu au luat măsurile posibile pentru a diminua urmările inundaţiilor.

Alt moment demn de reţinut: în loc să salveze oamenii şi bunurile acestora, pomeniţi într-o situaţie gravă, Serghei Hudonogov, preşedintele raionului Nijne-Udinsk  a antrenat oamenii şi tehnica specială pentru salvarea propriilor bunuri, din propria lui gospodărie, ceea ce a stârnit furia legitimă a localnicilor. Vitalii Mutko, vice-preşedinte al guvernului FR, preşedintele Comisiei împuternicite cu lichidarea urmărilor situaţiei excepţionale din regiunea Irkutsk, a cerut demisia lui S. Hudonogov. În plus – de acest caz se ocupă şi procuratura locală[7].

La locul dezastrului au sosit reprezentanţi ai guvernului, în special, Vitalii Mutko, cel care s-a implicat personal în soluţionarea diverselor probleme (de altfel – destul de multe)[8].

9 iulie. Numărul victimelor în locurile inundaţiilor a sporit cu încă două persoane[9]. Peste 10 000 de case au fost distruse de ape (nu doar inundate, ci, o bună parte din ele au fost luate de cursul apelor. Contribuţia forţelor militarea (Districtul militar central) a fost colosală.

Ţinând cont de victimele inundaţiei, în regiunea Irkutsk, data de 12 iulie a fost declarată zi de doliu. Din Fondul de rezervă, guvernul rus a oferit sinistraţilor 2,3 miliarde ruble[10] Pe data de 18 iulie, Guvernul FR a acordat suma de 14 miliarde ruble pentru construirea caselor pentru sinistraţii din regiunea Irkutsk[11].

Pe data de 19 iulie, în Irkutsk, a venit preşedintele FR V. Putin. Din informaţiile, transmise de Pervîi kanal: prezentatorul ştirilor, Vitalii Eliseev a amintit că V. Putin este pentru a doua oară în această regiune. Prima data a fost în iunie, imediat după calamitate. Acum a venit pentru a verifica cum au fost realizate indicaţiile, expuse data trecută. Esenţa poruncilor prezidenţiale a fost: autorităţile să ofere sprijin celor ce au avut de suferit, repede, fără tărăgăneli. Documentându-se la faţa locului, vorbind cu sinistraţii, în special – în oraşul Tulun, preşedintele rus „i-a ciufulit” pe administratorii locali. Pentru ce? S-a constatat că administraţia locală a întârziat cu plata banilor (100 000 de ruble), compensare pentru casele pierdute. Dar nu numai atât. Lumea era revoltată de indiferenţa, de lipsa de compasiune din partea autorităţilor, faţă de sinistraţi. Lumea s-a plâns pe faptul că comisiile de evaluare a averilor lucrează prea încet, nu sunt perfectate diversele documente în timp util etc. După ce i-a ascultat pe oameni, V. Putin a caracterizat situaţia creată ca „неразбериха” [nerazberiha – confuzie, harababură]. Mai jos vom reveni asupra acestei aprecieri a situaţiei, date de V. Putin.

Pe fundalul celor întâmplate, iată că anumite persoane (nu excludem că sunt sincere) spun că diferite instituţii ale statului fac diverse afirmaţii, şi că ei, oamenii locului, cred doar ceea ce le spune V. Putin.

În şedinţa operativă, convocată cu acest prilej, V. Putin a dat o notă negativă gubernatorului regiunii Irkutsk Serghei Levcenko. Pretenţiile preşedintelui Putin: informarea foarte proastă a populaţiei: lumea nu ştie unde să meargă, ce poate primi de la stat, ce nu poate etc.; perfectarea documentelor se tărăgănează nejustificat; în unele cazuri ajutorul umanitar, venit din diverse locuri ale FR, este aruncat în apă etc. V. Putin a cerut de la administratorii tuturor instituţiilor să excludă înfumurarea şi bădărănia, care deseori se mai întâlnesc.

În discuţie cu o familie sinistrată, dar care deja primise loc de trai, V. Putin discută şi cu un băiețel, care spune că şi-a pierdut hainele (în potop). La care V. Putin zice: „Mergi la odihnă, eu îţi voi trimite haine”. Apare un alt episod, în care o femeie în vârstă spune că „V-am aşteptat foarte mult. Numai Dvs. puteţi rezolva toate problemele”. În sfârşit, un băieţel, Dimka, îi spune lui V. Putin că vrea un automobil teleghidat. V. Putin se-ntoarce la un subaltern al său şi-i ordonă ca jucăria să fie procurată copilului[12].

Ce ar fi de spus? Potopul a fost de proporţii mari. Pentru evaluarea pagubelor este nevoie de timp. Asta cu atât mai mult, cu cât nu toată lumea este corectă: unii vor mai mult decât au pierdut. Se pare că V. Putin forţează lucrurile, învinuind administraţia locală de tărăgănare. Şi alt moment, prezentat copios de TV: doar V. Putin poate rezolva problemele. În plus: atitudinea paternalistă a preşedintelui – cineva cere o jucărie, poftim, V. Putin dă indicaţii şi copilul respectiv primeşte jucăria râvnită!

Şi totuşi situaţia din oraşul Tulun este emblematică. Pe 24 iulie, Pervîi kanal revine la subiectul sinistraţilor din regiunea Irkutsk. Reportera de pe loc, Alina Sanueva, demonstrează că administraţiile regiunii şi a oraşului lucrează operativ doar atunci, când sunt responsabilii, veniţi din Moscova. Când ultimii pleacă, administraţiile locale lucrează foarte lent, ceea ce stârneşte furia oamenilor (a sinistraţilor, în primul rând).

Sfârşitul lunii a fost marcat de noi ploi torenţiale care din nou au inundat localităţile regiunii Irkutsk, în special – oraşul Tulun[13].

2. În iulie, FR a fost afectată nu doar de inundaţii, ci şi de incendii. Astfel, în regiunea Irkutsk, lovită de inundaţii, în acelaşi timp 88 mii de hectare de pădure erau cuprinse de flăcări. În 7 raioane ale regiunii a fost introdusă starea de urgenţă. În alte regiuni ale Siberiei – regiunea Irkutsk, ţinutul Krasnoiarsk, Iakutia, Bureatia – regiunile Omsk, Tomsk, Novosibirsk, Celeabinsk, Kemerovo, Hakasia, regiunea Altai, Hantî-Mansiisk  – ard pădurile de pe un teritoriu de 1,5 milioane (!) hectare. Fumul s-a extins la mii de kilometri. Din cauza fumului dens au fost închise câteva aeroporturi, iar sute de oameni au fost internaţi în spitale din cauza acutizării bolilor căilor respiratorii[14].

28 iulie – ziua Flotei militaro-maritime a FR. Cu acest prilej, la Sankt-Petersburg au avut loc ample manifestaţii demonstrative a forţei maritime ruse, la care a fost preşedintele FR V. Putin – Comandantul Suprem al Forţelor Armate a FR[15]. În acelaşi timp, incendiile în Siberia s-au extins. Numai în regiunea Krasnoiarsk ardeau peste un milion de hectare de pădure[16].

Din ştirile de pe data de 30 iulie aflăm că incendiile forestiere din regiunile de est ale FR au cuprins o suprafaţă de 3 milioane (!) hectare. Incredibil! O suprafaţă egală cu cea a R. Moldova! Zeci de mii de oameni suferă din cauza fumului, ajuns până la Alaska. Se constată că forţele menite să stingă incendiile sunt insuficiente. Fenomenul tragic a fost discutat în şedinţa Cabinetului de Miniştri a FR. Dmitrii Medvedev a atenţionat asupra responsabilităţii personale a guvernatorilor în vederea stingerii rapide a focului în regiunile afectate de incendii. El a amintit de incendiile forestiere din 2010, când focul a cuprins regiunile centrale ale FR; atunci au avut de suferit 127 localităţi, 2 500 familii au rămas fără locuri de trai. D. Medvedev a cerut luarea unor măsuri de profilaxie, pentru a evita tragedii umane[17].

În ultima zi a lunii iulie, la ordinul preşedintelui V. Putin, în stingerea incendiilor s-au implicat militarii, în special – aviaţia (10 avioane „IL-76MD” şi elicoptere specializate în stingerea incendiilor). Ministerul Situaţiilor Excepţionale a dispus trimiterea unor forţe suplimentare. În Krasnoiarsk a sosit primul ministru D. Medvedev – dovadă clară a gravităţii situaţiei[18].

Catastrofe[19]

1. Mass-media din FR a anunţat producerea unui incendiu la bordul submarinului „AS-12 (Loşarik”) din Flota de Nord, în rezultatul căruia au murit 14 oameni. Între aceştia şapte au fost căpitani de gradul I, doi – Eroi ai Rusiei, altfel spus – persoane de o calificare înaltă, elita flotei. V. Putin a spus: „Este o mare pierdere nu doar pentru flota [maritimă], ci pentru armată în ansamblu”[20]. A fost numită o comisie specială pentru a depista cauzele accidentului.

Mass-media a scris că este vorba de un submarin atomic. Nu întâmplător Norvegia a atras atenţie la catastrofă: asta pentru că oraşul Severomorsk, unde se află principala bază maritimă a Flotei de Nord a FR şi unde a fost adus aparatul naufragiat, este amplasat lângă frontiera sa, în Marea Barenţ. Norvegienii au studiat locurile unde s-a produs accidentul şi nu au descoperit un nivel ridicat al radiaţiei.

Specialişti americani consideră că prezenţa la bordul submarinului a unor ofiţeri de rang înalt demonstrează importanţa deosebită a misiunii ce trebuia realizată; probabil, „militarii ruşi au încercat să experimenteze aparate noi şi ceva nu a mers bine”[21].

Despre caracteristicile submarinului „Loşarik”, despre cauzele tragediei au scris diverşi experţi. „Loşarik” este un submarin, capabil să coboare la cea mai mare adâncime – 6 000 metri. În aşa caz el este capabil să distrugă liniile de comunicaţii, aflate în adâncurile apelor ceea ce e foarte important în cazul unei confruntări militare între state. O altă capacitate a submarinului rus ar fi depistarea informaţiilor secrete, transmise prin mijloace subacvatice etc.[22]

Gravitatea catastrofei este confirmată de întrevederea lui V. Putin cu ministrul Apărării FR Serghei Şaigu. S. Şaigu a raportat că submarinul poate fi (şi trebuie) reparat; în opinia lui cauza catastrofei a fost incendiul, declanşat în secţia de acumulatoare (ministrul nu a spus care a fost cauza incendiului); din spusele lui reactorul atomic nu a avut de suferit[23].

2. Pe data de 6 iulie, în ţinutul Krasnodar, s-a scufundat un catamaran; două femei s-au înecat. Prezentatorul ştirii a rămas uimit de multe lucruri. În primul rând, capacitatea catamaranului este de 12 persoane; la momentul tragediei, pe navă erau 55 de persoane. În al doilea rând, mulţi pasageri nu aveau veste de salvare (sau colaci de salvare). În al treilea rând, proprietarul catamaranului a construit adăugător un „acoperiş” (o punte superioară), pe care puteau urca pasagerii. Scopul tuturor acestor (şi altor invenţii) – dorinţa de căpătuire, lăcomia de bani. Termenul de exploatare a catamaranului a expirat în 2015[24]. În pofida acestui fapt, în mod miraculos, el a fost utilizat (fără succes şi tragic) în 2019.

3. Pe data de 11 iulie, lângă Staţia termo-electrică (STE) de la Mîtişci, de lângă Moscova, a luat foc conducta de gaz. Flăcările s-au ridicat la 60 de metri, la înălţimea unei case cu 16 nivele. A murit un om, 16 persoane au fost rănite. Incendiul a cuprins un teritoriu de 1 400 m². Martorii incendiului povestesc despre câteva pocnituri, auzite de ei înainte de dezastru. Incendiul s-a extins asupra pieţei comerciale de alături; au avut de suferit o parte din locuitorii din preajma incendiului; pompierii (inclusiv – cu elicopterele specializate) au luptat cu flăcările cinci ore.

Ce este de reţinut? Se constată că controlul sistemelor anti-incendiare la STE a fost realizat în 2015. În urma controlului au fost înregistrate 65 de încălcări. Timp de 4 ani (2015-2019) au fost înlăturate doar 47. Următorul control anti-incendiar urma să fie realizat în 2020. În pofida acestor fapte, STE de la Mîtişci continuă să funcţioneze[25].

4. 24 iulie. Un caz deosebit de grav s-a produs în preajma localităţii Holdomi, regiunea Habarovsk, la o tabără de vară pentru copii. În interiorul taberei au fost întinse corturi, care aveau încălzire centrală (calorifere). În corturi erau şi prize de curent electric. În noaptea spre 24 iulie s-a produs un incendiu. În rezultat au ars corturile. Patru copii şi-au pierdut viaţa, mulţi au avut arsuri de diferite grade. La examinarea cauzelor incendiului a fost găsit un reşou electric (în cortul care a luat foc primul); pare că a fost sursa incendiului.

S-a constatat: corturile[26] au ars foarte repede. De aici şi întrebarea: din ce materiale au fost confecţionate?  Altă întrebare: de ce corturile au stat atât de aproape unul de altul?

În regiunea Habarovsk a fost anunţat doliu pentru trei zile[27]. Tragedia din regiunea Habarovsk a fost discutată şi în cadrul şedinţei guvernului FR[28], precum şi în cadrul şedinţei Consiliului de Miniştri, prezidată de V. Putin[29].

Accidente rutiere grave

1. 1 iulie. În regiunea Breansk s-a lovit un microbuz şi un camion. În rezultat au murit 3 persoane, au fost rănite 10-12 persoane, inclusiv copii[30].

2. 12 iulie. În Tuva, raionul Bai-Taighinsk, un şofer, aflat la volanul automobilului „UAZ”, plin cu pasageri, a încercat să treacă un râu, dar a eşuat. În rezultat au murit 9 persoane, inclusiv 6 copii. O persoană a fost declarată dispărută. Prezentatoarea spune că distanţa până la cel mai apropiat pod este de 3 kilometri[31].

Conflictul cu Georgia

 În articolul din iunie despre FR am arătat începutul conflictului ruso-georgian[32]. În iulie această contradicţie a continuat. Astfel, conform unui decret, semnat de V. Putin, de pe data de 8 iulie au fost întrerupte zborurile avioanelor de pasageri ruse în Georgia. Motivul: „acţiunile ostile ale georgienilor împotriva Rusiei”[33].

În acelaşi timp, Duma de Stat a FR a discutat posibilitatea aplicării unor sancţiuni împotriva Georgiei, cum ar fi, de pildă, interzicerea exportului de vinuri şi ape minerale din Georgia în Rusia, sistarea transferurilor băneşti etc.[34]

Pe fundalul înăspririi relaţiilor ruso-georgiene, la Postul TV cu acoperire naţională „Rustavi-2”, ziaristul georgian Gheorghi Gabunia l-a insultat (l-a înjurat foarte urât) pe preşedintele FR V. Putin. Ultimul a reacţionat calm, numindu-l pe Gh. Gabunia „nemernic”. Dar nu s-a mulţumit doar cu asta. Pe data de 9 iulie, fiind în Ekaterinburg, întrebat despre conflictul cu Georgia şi dacă Rusia va lua măsuri represive faţă de Georgia, preşedintele FR V. Putin a răspuns că nu este cazul, că poporul georgian nu trebuie să sufere din cauza unui ziarist iresponsabil. În continuare, V. Putin a făcut un demers în istoria Georgiei şi a regiunii în ansamblu. O parte din discurs a fost pusă pe TV „Pervîi kanal”. Între altele, preşedintele V. Putin a declarat cum că, statul Georgia nu a existat în anii ţarismului, a fost gubernia Tiflis, cum că „în 1918, cu ajutorul trupelor germane, Georgia a ocupat Abhazia. Ocupanţii [georgienii şi germanii] s-au comportat deosebit de dur. În 1919 şi 1920 trupele georgiene s-au comportat şi mai dur în Osetia. În esenţă, comportamentul lor de atunci, astăzi poate fi calificat ca genocid. Ar fi bine ca actualii conducători [ai Georgiei] să ştie [acest lucru]. Niciodată nu trebuie să uităm acest lucru. În perioada sovietică, iniţial a fost constituită Republica Sovietică Socialistă Abhază, în care a intrat Georgia de astăzi. Georgia nici nu a existat. În timpul lui Stalin a fost constituită Republica Socialistă Gruzină, parte componentă a căreia a devenit Abhazia. Apropo, activiştii noştri pentru drepturile omului niciodată na au atras atenţia asupra acestor fapte. E chiar ciudat. La indicaţia lui Stalin, NKVD în frunte cu Beria a luat măsuri deosebit de dure faţă de abhazi. Foarte dure. Nici nu vreau să reproduc [ceea ce s-a întâmplat], cu scopul înghiţirii de către Georgia a acestor teritorii şi a poporului abhaz. Această moştenire grea nu numai că nu a fost luată în consideraţie, ci a fost chiar neglijată de unul dintre primii preşedinţi ai Georgiei contemporane, atunci când a lichidat orice autonomie. [Autonomie] a Adjariei, a Abhaziei etc. Toate acestea au dus la o explozie şi la un război fratricid. La timpul meu, eu îl convingeam pe Saakaşvili [spunându-i]: „Mihail Nicolaevici, în nici un caz nu admiteţi nici un fel de acţiuni militare în privinţa Abhaziei şi Osetiei de Sud. Acelaşi lucru îl spuneam şi americanilor. „Da, da. În nici un caz” [ar fi răspuns dl M. Saakaşvili şi americanii – A.P.]. Şi ce-au făcut? Au mers încolo cu război. Care a fost rezultatul? Astăzi el este ştiut. Pur şi simplu, Rusia a fost nevoită să recunoască independenţa acestor republici şi să apere popoarele Abhaziei şi Osetiei de Sud”[35].

Este evident tonul defăimător al lui V. Putin la interpretarea istoriei Georgiei, a conducerii acestei ţări. Preşedintele rus a distorsionat istoria popoarelor caucaziene, specialiştii (de pildă, Maxim Şevcenco, care va fi citat mai jos) nici n-au dorit să intre în polemică cu V. Putin.

Reacţia ruşilor la înjurăturile lui Gh. Gabunia au fost diverse. Susţinătorii lui V. Putin au cerut luarea unor măsuri drastice (impunerea moratoriului privind importul de mărfuri georgiene), masuri pe care, am menţionat deja, nu au fost acceptate de preşedintele rus. Au fost, însă, comentarii mai echilibrate. Vom exemplifica prin câteva din acestea.

Istoricul, ziaristul şi scriitorul Maxim Şevcenco a examinat conflictul ruso-georgian. Reţinem următoarele: autorul a condamnat discursul calomnios al ziaristului georgian. În acelaşi timp, M. Şevcenco a afirmat că tonul expunerii lui V. Putin este de factură neo-imperială faţă de statele post-sovietice, inclusiv faţă de Georgia. Esenţa politicii externe a Kremlinului, consideră M. Şevcenco, este încercarea de a-şi întoarce statutul de mare imperiu, iar Georgia, datorită aşezării sale geografice, „este o destinaţie strategică din punct de vedere economic, în primul rând, pentru Kremlin. De aceea FR luptă pentru păstrarea Georgiei în sfera ei de influenţă, luptă aşa cum poate, provocând Georgia la situaţii conflictuale”. M. Şevcenco consideră (crede) că Gh. Gabunia a fost plătit pentru discursul rostit; „asta pentru a justifica, în perspectivă, intervenţia ruşilor în Georgia: fie cu tancurile, fie impunând sancţiuni, fie financiar; actuala Rusie nu are alte mijloace de colaborare cu popoarele”. M. Şevcenco spune că V. Putin i-a ofensat pe kazahi, declarând cum că ei nu au avut stat; el a numit Georgia „gubernia Tiflis”, [în opinia lui V. Putin] ucrainenii nu sunt un popor [aparte], ci sunt ruşi, deocamdată el nu a reuşit să spună ceva despre polonezi, finlandezi popoarele baltice. M. Şevcenko consideră că politica externă, promovată de V. Putin este una imperialistă. Ea se bazează pe şovinism, militarism şi pe lipsă de respect faţă de alţi oameni şi alte popoare. Expertul aminteşte că în secolul al XX-lea o astfel de politică de revanșă, promovată de unele puteri, a dus la catastrofe. M. Şevcenco nu vrea ca actuala Rusie să aibă aceeaşi soartă. În încheiere, el s-a adresat georgienilor şi altor popoare cu chemarea: aceştia să ştie că în Rusia sunt mulţi oameni care percep alte popoare ca pe fraţi şi surori şi care sunt gată să dezbată cele mai complicate probleme, oameni ce nu susţin şi nu împărtăşesc deprinderile neo-imperialiste, militariste şi şoviniste ale puterii de la Kremlin. „Viitorul aparţine acestor oameni, viitorul aparţine popoarelor ce se vor înţelege între ele privind teritoriile, cum vom trăi etc.” M. Şevcenko aduce exemplul Uniunii Europene, în care, popoarele ce au luptat între ele sute de ani, iată că astăzi au creat un spaţiu liber, cu frontiere transparente, traversate de oameni şi mărfuri[36].

Liderul opoziţiei politice din Rusia, Alexei Navalinîi, a comentat acest caz, considerând că, exprimând acele înjurători, Gh. Gabunia a făcut un serviciu pozitiv lui V. Putun. Dacă până la acest caz lui V. Putin îi venea greu să explice măsurile anti-georgiene, după cazul Gabunia el are dovada necesară. A. Navalinîi consideră că, în realitate, sancţiunile impuse Georgiei, de fapt au lovit în cetăţenii FR: 155 000 de persoane au fost nevoite să restituie biletele la avioane; companiile aeriene au restituit 3 miliarde ruble cetăţenilor ruşi, ce doreau să călătorească în Georgia. Deci, nemulţumirea era mare, V. Putin era considerat vinovat de cele întâmplate. Şi, dintr-o dată, „un agent secret” al lui Putin, ziaristul de la TV „Rustavi-2”, i-a oferit preşedintelui rus „o scăriţă”, pentru ca acesta să urce la înălțimea superiorităţii morale. A. Navalinîi conchide că ziaristul georgian trebuie dat uitării; ceea ce, însă, trebuie reţinut este interzicerea de către V. Putin a efectuării rutelor aeriene şi marile pierderi financiare, suferite de cetăţenii FR[37].

Încă o observaţie, făcută de A. Navalinîi: V. Putin a reuşit să canalizeze injuriile, adresate lui personal, împotriva ruşilor în ansamblu, ceea ce este adevărat. [V. Putin: „…Aceste dispoziţii anti-ruse sunt aţâţate în Georgia de acei oameni care nu cunosc nimic…[38]]

Comentarii bune, nepărtinitoare, convingătoare au fost expuse de un blogger tânăr, Leon Kremer[39]. Cu regret, tânărul comentator înțeasă discursul său cu înjurături. Ar avea mult de câştigat, dacă ar putea să le evite.

V. Putin a respins propunerile privind aplicarea sanchiilor împotriva Georgiei, ca reacţie la injuriile lui Gh. Gabunia, vrând să demonstreze că este un „ţar bun”.

Ostilităţile cu Ucraina

La începutul lunii iulie unii ziariştii ucraineni au dorit să realizeze o discuţie („tele-punte”) cu colegii lor din Rusia. Încercarea, însă, a eşuat, datorită amplelor proteste ale ucrainenilor [reprezentanţilor organelor de stat şi a cetățenilor simpli, numiţi de Pervâi kanal „gloată”, „droaie” (толпа)]. Preşedintele Ucrainei Vladimir Zelenski s-a solidarizat cu protestatarii, spunând că iniţiativa unui dialog al ziariştilor este „un PR ieftin, dar primejdios, întreprins înaintea alegerilor [parlamentare], cu scopul dezbinării, noastre, a ucrainenilor în două tabere. Noi nu suntem o şatră şi nu trebuie să de împartă în două părţi…”[40]

Pe data de 21 iulie în Ucraina s-au desfăşurat alegerile parlamentare. Conducerea FR a fost atentă la acest eveniment politic. Ruşii au susţinut deschis Partidul Platforma opoziţionistă „Pentru viaţă”, promiţând să reducă preţul la gazele naturale, importate din FR şi să ofere alte înlesniri (dacă ei or vota această formaţiune politică). În pofida eforturilor depuse, atât de oficiali, cât şi de mass-media, Partidul „Sluga poporului”, care-l susţine pe preşedintele Vladimir Zelenski, o obţinut majoritatea zdrobitoare de voturi, respectiv – locuri în Parlament. Comentariile mass-media oficiale au continuat să fie ironice, părtinitoare, răutăcioase[41].

 Incidente

Pe data de 19 iulie a avut loc un incident la bordul avionului de pasageri al Companiei NordWind[42], care realiza cursa Moscova (Şeremetievo) – Erevan. La scurt timp de la pornirea avionului au reacţionat senzorii de fum din salonul aeronavei. Piloţii au frânat. 187 pasageri au fost debarcaţi pe uşile de rezervă. Cinci pasageri au fost uşor răniţi, alţii doi au fost duşi la spital. Organele competente au început cercetările. Pasagerilor li s-a oferit o altă navă aeriană, dar mulţi au refuzat: prea puternic a fost şocul pe care l-au depăşit[43].

Apropo de Aeroportul Şeremetievo:

Una din probleme sociale, dar şi de prestigiu pentru FR, a fost cea a recuperării bagajelor în Aeroportul Internaţional „Şeremetievo”, considerat „cel mai bun aeroport al ţării”. Primele cazuri de reţinere a bagajelor au apărut încă în luna mai 2019. Bagajele pasagerilor erau reţinute mult timp, au fost cazuri de pierdere a lor şi cazuri când acestea nu au fost ambarcate în cursele tranzit. Problema a devenit atât de gravă, încât însuşi ministrul Transporturilor Evghenii Ditrih a venit în aeroport, sâmbătă, 6 iulie, pentru a rezolva problema. Atât ministrul, cât şi reporterul, au constatat marea discrepanţă între filmuleţul-reclamă a aeroportului şi realitatea tristă. În filmuleţ aeroportul este prezentat ca fiind „cel mai punctual aeroport din Europa”, punctualitatea la decolări fiind de 83,55 %; ca ocupând primul loc [în Europa?] în ceea ce priveşte calitatea deservirii pasagerilor (40 de milioane de pasageri pe an); filmuleţul-reclamă anunţă că valizele (bagajele) ajung de la avion la pasageri în timp de 12 minute etc. Dar asta numai în reclamă. În realitate situaţia a devenit critică: pasagerii îşi aşteptau bagajele 1,5-2 ore. Au fost luate anumite măsuri administrative, dar situaţia nu s-a schimbat în bine. Cauza ar fi – lipsa forţei de muncă. La verificare, corespondentul Anton Verniţki a constatat că această chestiune a fost deja soluţionată[44].

Criza, provocată de refuzul înregistrării candidaţilor independenţi

În septembrie 2019 vor avea loc alegeri în Duma (consiliul orăşenesc) Moscova. Pentru posturile de consilieri s-au înscris şi candidaţi independenţi. Dar Comisia electorală le-a refuzat înregistrarea sub motiv cum că, în listele susţinătorilor  au fost depistate peste 10 % de semnături false. Semnatarii au sosit la Comisia electorală, demonstrând că iscăliturile sunt ale lor, sunt autentice. În pofida acestor fapte, pretendenţii independenţi au fost înlăturaţi din cursa electorală. Asta a stârnit furia locuitorilor Moscovei. Pe data de 27 iulie, la mitingul nesancţionat au luat parte peste 10 mil de orăşeni. Forţele de ordine au intervenit brutal: au lovit cu bastoanele în toţi – bătrâni, tineri, femei, copii. Au fost arestaţi 1 388 protestatari. Poliţia a arestat, de asemenea, candidaţii independenţi. Ceva mai devreme a fost arestat liderul opoziţiei politice Alexei Navalinîi, care a fost stropit cu o substanţă necunoscută şi internat în spital. Datorită susţinătorilor săi, veniţi la spital, medicii au intervenit repede, i-au salvat viaţa, l-au scos din spital, iar poliţia l-a trimis în puşcărie. Curios este cazul lui Mihail Svetov, unul din liderii Partidului Libertarian. El s-a dus la primărie pentru a cere permisiunea convocării unui miting pe data de 3 august. La ieşire din edificiu, Mihail Svetov a fost arestat şi dus la puşcărie.

Unii comentatori ruşi consideră că în FR puterea a trecut în ofensivă împotriva propriului popor, că „democraţia imitativă” rusă a luat sfârşit, iar dorinţa opoziţiei cel puţin de a participa la alegeri, fără speranţa de a câştiga în alegeri, este calificată de autorităţi drept crimă, care se pedepseşte penal[45].