Reîntregirea naţională se amână… Ce e de făcut?

Motto: „Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine.

Întreabă ce poţi face tu pentru ţara ta”.

J.F. Kennedy

În 2020 se vor împlini 80 de ani de la raptul teritorial comis de Uniunea Sovietică faţă de România: în înţelegere cu Germania nazistă URSS a anexat Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule româneşti de la Gurile Dunării. În primul an de ocupaţie (1940-1941), pe teritoriile româneşti cotropite, Kremlinul a promovat politici de deznaţionalizare şi sovietizare a populaţiei băştinaşe: bolşevicii au omorât persoane considerate de ei a fi ostile Puterii Sovietice, au trimis mii de tineri basarabeni pe şantiere de construcţii sau mine în regiunile interne ale URSS, iar în iunie 1941 au realizat primul val de deportare în masă a oamenilor în Siberia. Aceleaşi politici au fost promovate cu o intensitate mai mare de regimul comunist de ocupaţie în perioada celei de-a doua ocupaţii (1944-1991).

În forme mai deschise sau mai închise basarabenii s-au opus sovietizării, iar în anii liberalizării nevoite a regimului comunist ei, basarabenii, s-au încadrat în Mişcarea de Renaştere Naţională şi au reuşit să dobândească satisfacerea unor revendicări naţionale (limba de stat, numită impropriu „moldovenească”, alfabetul latin, suveranitatea în cadrul URSS (1990). La 27 august 1991 Republica Moldova (RM) şi-a proclamat Independenţa de Stat faţă de URSS. Rezultatele obţinute s-au datorat activităţii unei singure forţe – Frontul Popular din Moldova. Din varii motive, însă, conducerea RM (se pare – şi cea a României) nu a făcut încă un pas necesar – unirea RM cu România.

De atunci (1991) până în prezent (2019) problema reîntregirii noastre naţionale rămâne actuală, iar soluţionarea ei nu numai că nu progresează, ci – dimpotrivă, – se complică. Pe parcursul anilor de independenţă politică a RM dorinţa firească a basarabenilor de a se reuni cu Ţara a fost deturnată cu iscusinţă de politicienii de la Chişinău, susţinuţi de cei de la Moscova. Opinia publică este în aşteptarea unor studii serioase referitoare la activitatea distructivă a PPCD, la misterul dispariţiei şi apariţiei lui Vlad Cubreacov (2002), la activitatea modestă a Mitropoliei Basarabiei (în comparaţie cu cea a Chişinăului şi „întregii Moldove”, supuse Patriarhiei Moscovei şi întregii Rusii), la miraculoasa încetare a activităţii Uniunii Scriitorilor din Moldova, cea care, la timpul respectiv, a contribuit enorm la deşteptarea noastră naţională la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, la impresionanta paradă a declaraţiilor de “unirea” a unor primării şi consilii raionale din RM cu România şi la misterioasa încetare a declaraţiilor de acest fel după 1 decembrie 2018. Şi lista poate continua.

Actualmente populaţia românească din RM este supusă permanent unor presiuni propagandistice şi ideologice ostile spiritului naţional, contrare adevărului despre trecutul nostru. Factorii de influenţă din afara RM şi Coloana a 5-a a acestora continuă să susţină teza stalinistă (falsă) cum că românii basarabeni ar fi „moldoveni” (ca etnie deosebită de români), iar limba vorbită ar fi „moldovenească”, nu română; numărul orelor la istoria românilor (ca obiect de studiu în şcoli şi universităţi) se reduce, iar temele sunt astfel selectate ca să nu evoce istoria noastră comună. Altfel spus – suntem loviţi în identitatea şi unitatea noastră naţională. Federaţia Rusă (FR) promovează cu insistenţă ideea eronată cum că cetăţenii RM ar face parte din „Lumea Rusă” («Русский мир»), asta pentru că o parte din ei s-au născut în URSS, o bună parte din ei cunoaşte limba rusă etc. În plus, FR susţine financiar regimul separatist de la Tiraspol, ajută economic administraţia Unității Teritorial-administrative (UTA) Găgăuzia (de ex., FR importă vinuri, produse pe teritoriul UTA Găgăuzia, refuzând vinurile produse alături, de ex., în raionul Cahul, de parcă acestea ar mai acre); FR susţine financiar Partidul socialiştilor din RM, acordându-i lunar între 700 şi 800 de mii de dolari. Asta pentru că să-şi susţină baza socială pro-rusă şi să păstreze votanţii fideli intereselor FR în RM. Am putea continua mult cu înşiruirea amestecului FR în RM, dar vom reveni cu o altă ocazie.

În pofida eforturilor depuse de administraţia lui V. Putin de a ţine RM în sfera de interes a Moscovei, cu dorinţa declarată deschis de a restabili URSS[1], românii basarabeni continuă să-şi păstreze identitatea naţională, o bună parte din ei luptă pentru păstrarea limbii, culturii, tradiţiilor naţionale. Peste 800 de mii de locuitori ai RM au redobândit cetăţenia României, devenind şi cetăţeni ai Uniunii Europene, iar sondajele de opinie demonstrează că între 20 şi 25 % din populaţie pledează pentru Unirea RM cu România. Istoria demonstrează că divizate forţat, în urma unor eforturi, naţiunile pot reveni la normalitate (la întregirea naţională), unirea Germaniei Federale cu fosta Republică Democratică Germană fiind un exemplu convingător şi demn de urmat. Deocamdată nouă, românilor, nu ne reuşeşte realizarea acestui deziderat.

De ce şi ce e de făcut?

Pentru a răspunde de ce nu realizăm nici un progres, dimpotrivă – asistăm la un regres şi la acţiuni antiromâneşti evidente formulăm o întrebare suplimentară: cine e interesat de această stare de lucruri? Răspunsul e la suprafaţă: actuala conducere a FR şi o parte din persoane, din Chişinău, care au dat de gustul puterii. Preşedintele V. Putin a declarat că destrămarea URSS a fost o tragedie a secolului trecut, iar politica externă a FR demonstrează că Kremlinul depune eforturi deosebit de mari pentru refacerea fostei URSS, fie şi sub altă formă. Privind RM, FR menţine în raioanele de est un contingent de militari, precum şi forţe, numite „pacificatoare”, susţine deschis regimul separatist de la Tiraspol, acordă un suport financiar enorm  unei forţe politice pro-ruse – Partidul Socialiştilor din RM, – în frunte cu Igor Dodon, promovează politici propagandistice prin mass-media („Sputnik-Moldova”, de ex., dar şi canale TV ale FR), susţine pe toate căile numitul „Russkii Mir”. Cel puţin deocamdată, FR are tot interesul să menţină RM în starea ei actuală, susţinând numiţii „statalişti”, care, de fapt, sunt pro-ruşi. „Stataliştii” din RM şi conducerea actuală a FR promovează proiecte comune în ceea ce priveşte atragerea RM în componenţa FR.

În opera de dezbinare naţională pan-românească un loc deosebit îl are neutralizarea tendinţei fireşti a băştinaşilor (românilor basarabeni, o parte din ei continuă să se numească „moldoveni” după denumirea geografică – Moldova) de a se reuni cu Patria-mamă România. În acest sens, în timp (pe parcurs)  Mişcarea de Renaştere Naţională din RM a fost fragmentată în multe partide, autoproclamate „unioniste”, care declară că scopul lor politic suprem este reîntregirea naţională. Cele mai convingătoare şi sincere partide în acest sens par a fi Partidul Naţional Liberal (preşedinte dna Vitalia Pavlicenco) şi Partidul Democraţia Acasă (preşedinte dl Vasile Costuic). Celelalte partide auto-declarate a fi „unioniste” exploatează dorinţa sinceră a alegătorilor pro-români, de fapt, dezbinând electoratul. Partidele „unioniste” (şi unele ONG-uri „unioniste”) beneficiază de suporturi financiare consistente din RM. Legea Partidelor din RM permite finanţarea formaţiunilor politice din bugetul de stat. În mod firesc, banii ar trebui daţi pentru activitate, ceea ce ar fi însemnat realizarea scopului propus de aceste partide – Unirea RM cu România. Dar minunea nu se întâmplă! Şi noi ştim de ce. Banii sunt daţi ca să dezbine, nu ca să unească!

În ultimul timp au apărut încă două partide şi tot „unioniste”: Partidul politic „Uniunea Salvaţi Basarabia!” şi Partidul Popular Român (PPR).

„Basarabia” este o noţiune geografică şi istorică şi nu coincide cu suprafaţa actualei RM. Liderul partidului, dl Valeriu Munteanu ştie că sudul şi nordul acestei provincii româneşti aparţine Ucrainei. Atunci despre ce Basarabie e vorba?

Cu privire la Partidul Popular Român (PPR). Se pare că cauza lui Iurie Roşca nu a murit. Există continuatori ai cauzei lui de minţire a oamenilor ce cred în viitorul RM în cadrul României întregite. De când, însă, un partid etnic? Ministerul Justiţiei ar putea recunoaşte denumirea nouă a PPR. Asta pentru a dezbina în continuare forţele unioniste. Dar perspectiva va fi una dezastruoasă pentru RM. Pentru că dacă este legal PPR, atunci de ce nu ar putea fi Partidul Popular Găgăuz? Partidul Popular al Ruşilor din RM etc.? Odată deschisă Cutia Pandorei se va ajunge la noi segmentări ale societăţii noastre şi aşa destul de divizată. Partide etnice ne mai lipseau!

Despre Ion Leaşcenco şi Vlad Bileţchii am scris deja în articolul precedent[2]. Dl Ion Varta a făcut parte din PPCD, fiind şi deputat din partea acestei formaţiuni politice. Ceea ce este curios: ce fel de „congres” al Partidului Liberal Reformator (PLR) a avut loc, for la care a fost aleasă noua conducere şi schimbată denumirea partidului? Şi în acest caz să întrezăreşte o acţiune reider.

Şi încă ceva: doamna Tatiana Potâng poate confirma cele ce urmează. Subsemnatul am participat la congresul de constituire a PLR şi am cerere de intrare în PLR, deci, sunt (eram) membru al PLR. De ce nu aţi anunţat membrii de partid (PLR) de convocarea „congresului”? 

Eu ştiu de ce. Pentru că ne ţineţi de proşti. De „idioţi utili”. Dar în RM timpurile s-au schimbat. Nu ne mai puteţi păcăli ca în trecut. Poţi amăgi o persoană de mai multe ori, poţi minţi o masă de oameni o dată, dar nu poţi să-i amăgeşti pe toţi la nesfărşit.

Mark Twain spunea: „Mai uşor îi poţi prosti pe oameni, decât să-i convingi că ei sunt prostiţi”. Ne va fi greu, dar efortul merită făcut. Asta din solidaritate cu miile de oameni minţiţi că anume ele (anumite persoane fără personalitate) vor realiza Unirea.

Nimic mai fals! Unirea o va realiza poporul!

Cel puţin aşa aşi vrea eu să cred.

Şi atunci, revin la întrebarea: ce e de făcut? Răspunsul este: de revenit la o SINGURĂ Mişcare de Reîntregire a Neamului.

Despre asta vom vorbi la şedinţa ordinară a Mesei Rotunde cu Statut Permanent „Reîntregirea” de pe data de 4 septembrie 2019.

Detalii în articolul de mâine, 4 septembrie.

anatol_petrencu@yahoo.com

3 septembrie 2019