Valentina STURZA – 90

 Stimaţi prieteni,

Pe data de 20 octombrie, Doamna Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova, a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani.

Pentru noi, cei care o cunoaştem de foarte mult timp, cu care ne mândrim pentru faptele bune, pe care domnia sa le face întru memoria miilor de basarabeni, deportaţi în adâncurile Siberiei şi nordul Kazahstanului, dar şi în efortul comun de înţelegere a fenomenului totalitar comunist, această zi a fost una deosebită.

Doamna Valentina Sturza s-a născut în satul Ciuciuleni, raionul Nisporeni, în familia lui Grigore (născut în anul 1905) şi a Alexandrei (n. 1906) Scafaru. Tatăl dnei Valentina Sturza, Grigore Scafaru, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost ales primar al comunei la vârsta de 26 de ani. Fiind în fruntea satului în perioada 1931-1932 şi 1934-1938, Grigore Scafaru a reuşit să realizeze câteva proiecte importante. Astfel, în 1934-1935 a fost reconstruit localul primăriei, în 1936-1937 a fost construit un nou local pentru şcoala primară nr. 2; în sat (cu o populaţie de 9 098 locuitori), au fost construite mai multe poduri şi podeţe, s-au executat terasamente pe drumul Ciuciuleni-Dahnovici, pe drumul spre Şuşmanca, a fost îndreptată albia râuleţului Cogâlnic pe o lungime de 355 metri. În 1935 s-a înfiinţat un atelier de croitorie pe lângă şcoala primară, înzestrat cu unelte, în anii 1935-1936 s-a construit o baie comunală, o fântână în curtea primăriei, câteva gherete noi în piaţă agricolă. În 1937 satul îşi trăsese telefon propriu etc.[1]

La 28 iunie 1940 sovieticii au răpit Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi au promovat tradiţionala lor politică internă: anihilarea „duşmanului de clasă”. Primarii localităţilor basarabene au fost printre primii oameni, intraţi în vizorul organelor de partid comunist şi al celor de represiune. În vara anului 1941 Grigore Scafaru a fost arestat şi trimis în puşcăria din Sverdlovsk. În acelaşi an au fost deportaţi în Kazahstan soţia lui Grigore Scafaru, Alexandra, fiicele Maria (n. 1926) şi Valentina (n. 1929) şi cei doi fii – Fiodor (n. 1932) şi Victor (n. 1934)[2]. Alături de ei, drumul deportării l-au luat şi părinţii lui Grigore – Fiodor Ploscaru (n. 1874 sau 1879), tatăl vitreg, şi mama, Vasilisa Ploscaru (n. 1878 sau 1879).

În cazul Grigore Scafaru procurorii au cerut pedeapsa capitală prin împuşcare; Consfătuirea specială din cadrul NKVD a decis să-l trimită la muncă forţată pe un termen de opt ani. În „Cartea Memoriei” citim că Grigore Scafaru s-a aflat în Ivdellag, regiunea Sverdlovsk, până în 1954, de unde a fost mutat în regiunea Kzâl-Orda, unde s-a aflat până în 1965[3].

În 1945 cele trei familii deportate (bunica dnei Valentina Scafaru/Sturza cu soţul Fiodor Ploscaru; familia dumneaei – mama cu cele două fiice şi doi feciori; familia fratelui mamei doamnei Valentina) au revenit la baştină. Dar scurtă le-a fost bucuria aflării pe meleagurile natale: în 1950 aceştia au fost deportaţi din nou în regiunea Kzâl-Orda, unde s-au aflat până în 1965. În 1989 au fost reabilitaţi.

Doamna Valentina Sturza a obţinut de la organele abilitate o copie xerox a procesului de interogatoriu, la care a fost supus tatăl dumneaei. Interogatoriul a avut loc pe data de 25 octombrie 1941 în or. Sverdlovsk (din 1991 – Ekaterinburg). Memoriile dnei Valentina Sturza, precum şi documentele din arhiva familiei le-am publicat fragmentar în volumul „Teroarea stalinistă în Basarabia. Studii, documente, memorii”[4].

Între timp, doamna Valentina Sturza şi-a aşternut memoriile într-o impresionantă carte, întitulată sugestiv „Basarabia decapitată”[5].

La acest ceas aniversar, îi dorim mult stimatei noastre Doamne Valentina Sturza, multă sănătate, noi realizări în munca colosală de dobândire a dreptăţii pentru cei nedreptăţiţi de regimul sângeros comunist.

La mulţi ani şi toţi fericiţi!

anatol_petrencu@yahoo.com

20-21 octombrie 2019



[1] Informaţii din arhiva dnei Valentina Sturza.

[2] Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist, vol. III, Chişinău, Editura „Ştiinţa”, 2003, p. 44.

[3] Ibidem.

[4] Anatol Petrencu. Teroarea stalinistă în Basarabia. Studii, documente, memorii, Chişinău, Tipografia „Balacron”, 2013, p. 192 şi urm.

[5] Valentina Sturza. Basarabia decapitată. Monografie. Ediţie îngrijită de arh. Alexandru Budişteanu, prefaţă de Tudor Palladi, Bucureşti, Editura Vremea, 2017, 279 p.

Comentariile nu sunt permise.