Pe data de 20 octombrie 2019 s-au împlinit 75 de ani de la eliberarea Belgradului, capitala Iugoslaviei, de sub ocupaţia nazistă. Cu acest prilej, la Belgrad, capitala de astăzi a Serbiei, au avut loc ample manifestări comemorative, la care a participat şi preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Medvedev. Principalele canale TV ale Federaţiei Ruse (FR) au transmis reportaje de la evenimentul dat[1]. Au fost prezentate parada militară, discursurile lui D. Medvedev în Parlamentul sârb, diverse alte întâlniri. În cadrul unui astfel de discurs, şeful guvernului FR a spus următoarele: „Nimeni nu este împotriva ştiinţei. Ştiinţei istorice. Cu atât mai mult, nimeni nu este împotriva diverselor puncte de vedere. Dar cu adevărat, există pagini negre şi există pagini luminate [ale istoriei]. Iată aceasta nu trebuie să fie obiect de tocmeală politică, de manipulare. Aceasta se referă în totalitate la astfel de evenimente ca eliberarea Belgradului şi victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar cel mai important este aprecierea victimelor, care au fost sacrificate pe altarul eliberării ţărilor şi popoarelor noastre”[2]. D. Medvedev a depus flori la monumentul militarilor sovietici, s-a întâlnit cu „Voluntarii victoriei” în timpul căreia o tânără l-a asigurat pe primul ministru rus că ei, voluntarii, vor „lupta pentru adevărul istoric”[3].

Privind reportajele posturilor ruseşti TV, nu este greu de observat omiterea unor realităţi istorice deosebit de importante în astfel de cazuri. În mod oarecum ciudat, nimeni nu a pomenit efortul Armatei Populare de Eliberare a Iugoslaviei (NOVJ), conduse de Iosip Broz Tito. Operaţiunea de eliberare a Belgradului, numită „Operaţiunea Belgrad” s-a desfăşurat între 28 septembrie şi 20 octombrie prin eforturile comune ale militarilor Frontului 3 Ucrainean (comandant F. I. Tolbuhin), precum şi ale Corpul 14 al Armatei Populare de Eliberare a Iugoslaviei. Mai mult: în cadrul Frontului 3 Ucrainean au luptat şi militari bulgari. Pentru vitejia în lupta pentru eliberarea Belgradului, Guvernul sovietic a decorat 300 de militari iugoslavi[4].

Nu sunt lipsite de interes afirmaţiile făcute de mareşalul Iosip Broz Tito la scurt timp după eliberarea Belgradului, la 27 octombrie 1944: „Aliaţii noştri – URSS, Anglia şi America [SUA] au obţinut posibilitatea să ne ofere ajutor. Aliatele noastre Anglia şi America, cu avioanele, au început să ne trimită ajutor – armament, muniţii, aceia de ce aveam nevoie. Acum fiii Ţării Sovietelor, militarii Armatei roşii, umăr la umăr cu Dumneavoastră [discursul a fost ţinut în faţa militarilor Armatei Populare de Eliberare a Iugoslaviei], eliberează această parte a ţării noastre [partea de nord-est a Iugoslaviei]. La sfârşitul discursului comandantul suprem al Forţelor militarea iugoslave Iosip Broz Tito a exclamat urale la adresa Armatei Populare de Eliberare a Iugoslaviei, după care a spus: „Trăiască marele nostru aliat – Armata Roşie!”, „Trăiască armatele aliaţilor noştri – Marea Britanie şi America!”[5].

În monografiile autorilor sovietici, dedicate Iugoslaviei, alianţa militară iugoslavo-sovietică era recunoscută. Astfel, semnatarii monografiei „Republica Socialistă Federativă Iugoslavia” au subliniat: „Odată cu ajungerea Armatei Sovietice la frontierele Iugoslaviei (septembrie 1944), au început acţiuni militare comune [cu Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei, APEI] în vederea eliberării Belgradului şi regiunilor de nord-est ale ţării de sub ocupaţia germano-fascistă. În rezultatul „Operaţiunii Belgrad”, realizată în comun de către trupele Frontului 3 Ucrainean de sub conducerea Mareşalului Uniunii Sovietice F. I. Tolbuhin şi unităţi ale APEI, a fost distrusă o mare grupare a trupelor hitleriste şi eliberată capitala Belgrad”[6].

În concluzie:

1. Victoria asupra Germaniei naziste, inclusiv – eliberarea Belgradului de sub ocupaţia nazistă, a fost realizată datorită eforturilor COMUNE ale Coaliţiei antihitleriste – URSS, SUA, Marii Britanii, Iugoslaviei, conduse de Iosip Broz Tito, altor ţări şi popoare, inclusiv – României după 23 august 1944. Victoria a fost comună, nu doar a URSS.

2. În anii războiului şi în perioada postbelică oamenii politici şi istoricii sovietici recunoşteau victoria asupra Germaniei naziste ca opera tuturor popoarelor şi statelor, unite în Coaliţia antihitleristă, ceea ce era corect şi ceea ce corespunde adevărului.

3. Actuala conducerea a FR tratează evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial ca şi cum ar fi opera doar a URSS; este diminuată sau neglijată contribuţia altor ţări şi popoare, în cazul dat – al Armatei Populare de Eliberare a Iugoslaviei.

4. Este de neînţeles poziţia actualei conduceri a Serbiei, a preşedintelui acestei ţări Aleksandar Vučić şi a primului ministru Ana Brnabić, care nu au afişat, cel puţin, un portret al lui I. B. Tito.

anatol_petrencu@yahoo.com

22.10. 2019