[Comunicare prezentată în cadrul Conferinţei "Războiul hibrid: esenţa, strategia, tactica, urmările"]

Există deja o istoriografie, referitoare la importanţa limbii ruse ca instrument al expansiunii FR în lume. Astfel, Agnia  GRIGAS, expert în cadrul Consiliului Atlantic şi autoarea cărţii „Crimeea şi noul Imperiu rus”, tradusă în limba română şi publicată la Editura Corint, în 2017, la capitolul 2 „Reimperializarea Rusiei. De la politica necoercitivă la anexare”, necoercitiv însemnând „capacitatea unui stat de a-şi exercita influența pe baza culturii sale, a valorilor politice şi a politicilor externe practicate, care trebuie percepute ca fiind legitime şi având autoritate morală” (p. 58-59), remarcă următoarele: „Limba rusă constituie un instrument important şi un pretext pentru Rusia de a recurge la metode mai blânde sau mai dure cu scopul de a-şi păstra influenţa în anumite zone” (p. 61).

Cunoscutul ziarist ucrainean Pavel Kazarin consideră că V. Putin a transformat limba rusă într-o armă de expansiune. El scrie că „preşedintelui FR nimeni nu i-a explicat cauza popularităţii limbii engleze. Lui nimeni nu i-a spus că studierea limbii îl face pe om parte a „lumii engleze”. În urma manualelor nu vin corpurile expediţionare. Limba engleză nu atentează asupra identităţii: francezul care a învăţat [limba engleză], rămâne francez, iar chinezul – chinez. De aceea nimeni în lume nu va percepe [limba engleză] ca pe o ameninţare”[1]. Pavel Kazarin afirmă că Kremlinul „vinde” limba rusă ca pe „o marfă la pachet”. În „pachet” intră: „loialitatea faţă de imperiu, solidaritatea cu tratarea rusească a istoriei şi antioccidentalismul latent. Atunci când este vorba de vecinii Rusiei, aici limba rusă este adusă ca pretext pentru intervenţie: orice purtător [de limbă rusă] este declarat proprietate a Rusiei, pe care Moscova este obligată s-o apere”[2]. Iată de ce, scrie P. Kazarin, dacă limba engleză este învăţată pentru a obţine o foaie de drum în viaţă, atunci limba rusă a devenit primejdioasă. „Şi nu e de mirare, continuă autorul citat, că în ţările vecine [oamenii] încearcă să se apere nu atât de limba rusă, cât de toate cele ce Rusia caută cu insistenţă să impună alături de această limbă în cadrul „pachetului de propuneri”. Atunci, însă, când statele vecine nu vor să ia astfel de „propuneri”, Kremlinul reacţionează cu agresiuni şi cu tone de propagandă murdară…”

Ne-am limitat la citarea acestor doi specialişti pentru a demonstra că limba rusă este în centrul atenţiei oamenilor de ştiinţă şi, pe baza analizelor, sunt expuse pericolele reale ale întrebuinţării ei necugetate.

Există autori care consideră că FR are dreptul să promoveze nestingherit limba rusă în lume, ea, limba rusă, fiind un instrument de cucerire a lumii. Astfel, politologul rus Leonid Radzikovski scrie următoarele: „Deoarece limba rusă este una dintre marile limbi ale omenirii, iar literatura rusă, potrivit opiniei generale, este una dintre cele mai mari din lume, atunci, pentru cucerirea lumii, trebuie să facem export de cultură… Rusia are doi aliaţi în lume, limba rusă şi literatura rusă. De aceea adevăratul pericol pentru Rusia nu este NATO, ci expansiunea culturală occidentală…”[3]

Leonid Radzikovski este un simplu propagandist al politicii externe ruse. Da ce zic autorităţile, oficialii?

Pe data de 5 noiembrie 2019, la Moscova, a avut loc şedinţa ordinară a Consiliului prezidenţial în domeniul limbii ruse. Problemele puse în discuţie au fost: păstrarea şi dezvoltarea limbii ruse, asigurarea competitivităţii ei mondiale, apărarea ei de factorii ce încearcă s-o marginalizeze. Informaţia am preluat-o de la Pervîi kanal. Prezentatorul ştirilor, Vitalii Eliseev spune: „Limba [rusă] asigură securitatea, unitatea şi identitatea naţiunii ruse. Orice ofensivă asupra ei [înseamnă] încălcarea drepturilor omului în privinţa limbii şi culturii materne”[4].

La şedinţă, preşedintele FR Vladimir Putin a rostit un discurs din care cităm: „Ne lovim de tentative artificiale, – eu vreau să subliniez aceasta, anume artificiale -, de reducere grosolană, uneori absolut fără pic de jenă a spaţiului limbii ruse în lume, de gonire a ei la periferie. Nu doar rusofobii de peşteră, – noi şi aceasta observăm, cred, nu este un secret -, [dar şi] marginali de tot felul care activează şi naţionaliştii agresivi declară război limbii ruse. Cu regret, în unele ţări [această atitudine faţă de limba rusă] devine pe deplin o politică oficială de stat. În spatele [numitei politici], – şi aceasta de asemenea trebuie să fie clar şi pe înţelesul tuturor, – este aceiaşi presiune, [este] încălcarea drepturilor omului, în acelaşi rând a dreptului la limba şi cultura maternă, la memoria istorică”[5].

Vladimir Tolstoi, consilier al preşedintelui FR, preşedintele Consiliului prezidenţial în domeniul limbii ruse, a spus: „Războiul purtat de aşa numita lume civilizată împotriva cuvântului, limbii ruse, ne permite să considerăm [limba rusă] ca o armă extraordinar de înspăimântătoare, ceea ce înseamnă că această armă trebuie să fie gata de luptă”[6]. V. Putin l-a contrazis: „Haideţi să nu folosim astfel de cuvinte, „armă”, […] pentru că dacă vom folosi cuvântul „armă” asta înseamnă că împotriva acestei arme vor lupta. Da, [limba rusă] este o forţă, într-o oarecare măsură, este o putere blândă, şi asta este de ajuns”.

În opinia prezentatorului informaţiei (Iurii Lipatov) limba rusă, ca limbă de comunicare între naţiuni, a favorizat mult ca FR să se formeze, să se întărească şi să devină una din cele mai stimate şi de mare autoritate ţări din lume şi că păstrarea acestor poziţii în multe privinţe este o problemă de securitate naţională a Rusiei.

Degradarea limbii ruse în cultură. Mai este ceva obligatoriu de spus: calitatea limbii ruse. Ascultaţi cum vorbesc ruşii. Cele mai nevinovate expresii sunt „бля.ь”, „ё. твою мать”, „сука”, „пи.дец”. Partea proastă pentru ruşi este că frazele acestea sunt difuzate la posturile de radio şi TV, că sunt spuse de artişti notorii de pe scenele sălilor de concerte, unde sunt şi copii, dar şi oameni, care nu pot accepta un astfel de vocabular. Şi în 2019, limba rusă, întrebuinţată în mass-media, a fost plină de înjurături, sudalme, cuvinte obscene. Vom aduce câteva exemple. Una din cele mai populare artiste ruse, Lolita Mileavskaia, de pe scenă spune publicului din sala arhiplină, unde erau şi copii „Da poşli oni na.ui”[7].

Cunoscuţii artişti de estradă ruşi Filip Kirkorov şi Nicolai Baskov au lansat un filmuleţ de o scârboşenie ieşită din comun „Ibiza”[8]: înjurături, rahat, desfrâu, scene de violenţă. De aşa „cultură” avem noi nevoie?

Nu întâmplător, în octombrie 2019, unul din marii intelectuali ruşi, de origine azeră, profesorul de limbă rusă, Gasan Guseinov a spus: „[În Moscova] ziua, în amiaza mare, nu poţi [auzi] nimic în alte limbi, decât în sărăcăcioasa limbă rusă de cloacă, în care vorbeşte şi scrie această ţară”, adică FR[9]. Profesorul G. Guseinov consideră că Rusia  este o ţară care „a sălbăticit foarte mult”[10]. Vorbind de limba de cloacă profesorul G. Guseinov a avut în vedere limba folosită la TV şi alte surse mass-media, la limba politicienilor ruşi, care nu s-au debarasat de sovietisme. De fapt, profesorul G. Guseinov s-a pronunţat în apărarea limbii ruse literare.

Limba rusă în RM. Dodon consideră cum că RM este un stat multinaţional, iar limba rusă trebuie să fie limbă de comunicare între aceste naţiuni şi ridicată la rangul de limbă oficială. Este o prezentare eronată a situaţiei: în RM populaţia românească (unii din românii basarabeni continuă să se numească „moldoveni”, unii din lipsă de cunoştinţe, alţii – cu rea credinţă sau cu bună ştiinţă o fac, fiind plătiţi pentru asta) alcătuiesc 82 %, republica fiind naţională. Populaţia acestui stat independent, indiferent de apartenenţa etnică,  ar trebui să stimeze şi să cunoască limba acestui popor – limba română. Cu regret, suntem martorii când categorii întregi de specialişti şi lucrători din diverse sfere sunt obligaţi să folosească o altă limbă decât limba oficială a statului RM.

Concluzia ar fi următoarea: această expansiune a limbii ruse, expansiune „blândă”, şi „necoercitivă” duce nu doar la rusificare şi deznaţionalizarea românilor basarabeni, ci la impunerea unui mod specific de gândire, de impunere a dorinţei de revenire la sânul unui mare imperiu, prosper şi puternic, just şi cu o populaţie asigurată material etc., etc., dar care sunt doar iluzii false. Asta pentru că în realitate Rusia de astăzi este cu totul alta decât ceea ce văd telespectatorii moldoveni în melodramele ecranizate ruseşti. Iată de ce sarcina pe care trebuie să ne-o punem în faţă este ocrotirea valorilor noastre naţionale, apărarea limbii şi culturii noastre româneşti. Noi trebuie să-i convingem pe concetăţenii noştri de alte etnii, ucraineni, găgăuzi, ruşi, evrei, rromi etc. să cunoască limba statului în care trăiesc.

Mulţumesc pentru atenţie.