23 august este Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare –  hitlerist (nazist), stalinist (sovietic), fascist etc. Nu întâmplător 23 august: anume în acea zi, în 1939, ministrul german de externe von Ribbentrop şi comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS V. Molotov au semnat un Tratat de neagresiune şi un Protocol adiţional secret, ceea ce a dus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial cu crime odioase împotriva umanităţii. Noi, basarabenii, am fost marcaţi deosebit de puternic de acea înţelegere secretă: sovieticii au cerut Germaniei să ocupe Basarabia – parte a României, ceea ce s-a şi întâmplat ceva mai târziu, la 28 iunie 1940. Primul an al ocupaţiei sovietice a fost deosebit de tragic pentru basarabeni: sute de oameni au fost masacraţi sau duşi la munci în Federaţia Rusă sau în Ucraina, iar în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii au organizat primul val al deportării în Siberia. Rănile acelui an de ocupaţie nu s-au tămăduit nici astăzi. Ar fi fost bine dacă oficialităţile RM ar fi marcat această zi, oricât de modest. Dar nu s-a făcut acest lucru. ID a preferat să examineze automobile sovietice de epocă, care au realizat un marş Chişinău – Şerpeni al numitului „Regiment nemuritor” (parte a mitologiei contemporane ruse), fără a purta masca împotriva Covid-19, fără a respecta distanţa fizică.

Pe 24 august, alături de Ion Chicu şi Zinaida Greceanîi, ID a depus flori la Complexul Memorial Eternitate „cu prilejul eliberării Moldovei de fascişti”[1]. ID consideră că pe „24 august 1944, trupele sovietice au obţinut victorie în operaţiunea „Iaşi-Chişinău” şi au eliberat definitiv, după trei ani de ocupaţie fascistă, teritoriul RSS Moldoveneşti…”[2] În primul rând, este o interpretare greşită a evenimentelor de atunci, este poziţia istoriografiei sovietice, pe care, consideram, că am depăşit-o. Iată, însă, ID demonstrează că nu, nu am depăşit acele scheme ideologice ale URSS. În al doilea rând, o astfel de prezentare este în contradicţie flagrantă cu poziţia istoriografiei noastre. La 24 august 1944, numita RSSM a fost reocupată de trupele sovietice, care au reinstaurat regimul totalitar comunist, care a promovat politici de înfometare a populaţiei locale (au murit de foame 200 000 de oameni şi nu avem un monument în Chişinău în memoria lor), au urmat represiuni politice precum şi deportările din 1949 şi 1951. ID nu are habar de toate acestea. ID pare a fi reîncarnarea unui ofiţer NKVD, ajuns în august 2020, în Chişinău şi încă pe post de preşedinte al RM.

ID ar putea să nu ştie, dar are împrejurul său oameni competenţi, istorici cu grade ştiinţifice: Victor Gaiciuc, Cornel Popovici, poate alţii; specialişti care nu pot să nu ştie că pe data de 23 august 1944, la ordinul regelui Mihai, România a ieşit din războiul purtat împotriva URSS şi s-a alăturat Coaliţiei antihitleriste. Cum poţi să trâmbiţezi victorii obţinute în faţa unui adversar care-ţi este aliat? Este chiar imoral să-i numeşti pe aliaţii români ai URSS „fascişti”.

ID este din altă lume, o lume a legendelor bolşevice, o lume demult apusă; el cu ortacii săi au format un fel de sectă, membrii căreia împărtăşesc sincer mitologia bolşevică, referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial.

Bine, dar noi ca stat independent, ce treabă avem cu secta lui ID? Nu este oare cazul să ne debarasăm de ea?