Astăzi, 10 noiembrie 2021, prof. univ., dr. – hab. Pavel Cocârlă (Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău) împlinește vârsta aproape „rotundă” de 75 de ani.

La mulți ani, domnule Profesor, toți cu sănătate, cu noi realizări în domeniul cercetării istoriei!

Profesorul Pavel Cocârlă îmbină în sine două începuturi. Unul – de profesor universitar erudit, specialist care cunoaște la perfecție una din cele mai complicate perioade ale istoriei Europei – evul mediu. La Facultate deseori auzeam: „Cel care cunoaște epoca medievală este un bun istoric”.  Profesorul Pavel Cocârlă a făcut studii universitare la Alma Mater din Chișinău, dar și la Universitatea „Mihail Lomonosov” din Moscova (1967-1970)[1]. Este omul care a examinat toate articolele Marii Enciclopedii Sovietice, referitoare la Evul mediu. Are o memorie excepțională. Fiind asistentul profesorului Iosif Șlaen (căruia nu i-am putut afla limitele cunoștințelor ce le poseda), Pavel Cocârlă ne cerea nouă, studenților la anul II, să cunoaștem pe de rost cronologia, să ne orientăm pe hărțile istorice și, bineînțeles, „materia”. A susținut teza de doctor (1980) și de doctor habilitat (1994), a predat cursul de istoria Evului mediu universal (a publicat și o Crestomație în două volume și un Suport de curs în două volume[2], câteva dicționare de specialitate[3]), a studiat apariția și dezvoltarea orașelor în Moldova medievală, a breslelor etc.

Profesorul Pavel Cocârlă este o persoană dezvoltată multilateral: cântă frumos la baian, recită versuri, cunoaște bancuri; este sociabil, stimat de colegii istorici, de studenți, masteranzi, doctoranzi. În acest sens am putea pune că este un om împlinit.

În același timp, profesorul Pavel Cocârlă este posesorul altui început, unul care a marcat dureros câteva generații de basarabeni. Născut în localitatea Ignăței (Orhei) în 1946 părinții l-au numit Pavel, în memoria fratelui bunelului lui Pavel Cocârlă, membru al Sfatului Țării care a votat Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România și a fost un membru activ al Comisiei agrare a Sfatului Țării.

Deputatul Pavel Cocârlă (n. 1894) a fost membru al Partidului socialiștilor revoluționari (Partidul eserilor) – cel mai numeros partid politic din Rusia țaristă, formațiunea politică care reprezenta interesele celei mai numeroase și mai sărace pături sociale – cea a țăranilor. Pavel Cocârlă a fost ales deputat în Sfatul Țării la cel de-al III-lea Congres al deputaților țăranilor și a fost membru al Fracțiunii țărănești[4]. Programul agrar al Partidului eserilor prevedea socializarea pământului, ceea ce însemna exproprierea tuturor pământurilor și preluarea lui de organele autoconducerii locale. Bolșevicii care în noiembrie 1917 au răsturnat guvernul socialiștilor revoluționari, condus de Alexandr Kerenski și care se considerau reprezentanți ai proletariatului, au preluat ideea eserilor de confiscare a pământului și l-au naționalizat (l-au trecut în mâinile statului). Din vara anului 1918 soarta eserilor din Rusia a fost pecetluită: bolșevicii i-au scos în afara legii, i-ai trimis în lagărul de muncă forțată de pe insulele Solovețk, în Siberia sau peste frontierele Rusiei sovietice.

În Basarabia, unită cu Patria-mamă, România, problema agrară a fost rezolvată în mod democratic, în cadrul Comisiei agrare a Sfatului Țării, în care a fost nominalizat și Pavel Cocârlă. În cadrul ședințelor acelei Comisii deputatul Pavel Cocârlă a dat dovadă de luciditate, de pragmatism și bun simț. Astfel, în ședința Comisiei agrare de pe data de 14 iulie 1918, când se discuta problema latifundiilor mănăstirești, P. Cocârlă a considerat că „viile și livezile mănăstirilor nu trebuie expropriate; și călugării au nevoile lor… și dacă va trebui să le expropriem pământul, să le lăsăm însă viile și livezile”[5]. Privind veniturile preoților, deputatul Pavel Cocârlă considera că ei, preoții, „trebuie să primească leafă în loc de pământ”[6].

Reforma agrară, realizată în România interbelică, a creat condiții propice pentru crearea clasei de mijloc în rândul sătenilor, inclusiv a celor din Basarabia. Către 1940 în această provincie românească se constituise o pătură de proto-fermieri, care, odată cu cotropirea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța de către URSS a dus la lichidarea lor prin deportarea în Siberia (iunie 1941, lagărul morții Ivdel).

Ex-deputatul Sfatului Țării Pavel Cocârlă cu familia a reușit să se refugieze peste Prut. Deși înstărit, bunelul profesorului Pavel Cocârlă a decis să rămână în satul natal, Ignăței. Puterea sovietică l-a avertizat: ori construiește pe propria cheltuială școala din sat, ori îl va trimite în Siberia. Școala construită de bunelul profesorului Pavel Cocârlă și astăzi stă ridicată în Ignăței.

În familia tânărului Pavel Cocârlă nu s-a vorbit niciodată deschis despre eroul-basarabean Pavel Cocârlă, deputat în Sfatul Țării; uneori, doar, cu mare precauție, tatăl profesorului Pavel Cocârlă mai strecura o vorbă-două despre unchiul său, fratele tatălui lui. Asta a fost atmosfera în care a crescut tânărul Pavel Cocârlă: nici să nu știe, nici să nu-și amintească de soarta rudelor lui. De acolo s-a tras frica ca nu cumva să depășească restricțiile impuse de ideologia comunistă, să nu „ridice” capul, să-și „cunoască locul”.

Astăzi l-am sunat și l-am felicitat pe distinsul Profesor cu prilejul zilei de naștere. Am revenit și asupra sorții celuilalt Pavel Cocârlă – deputat în Sfatul Țării. Urmele lui s-au pierdut. Deja după căderea regimurilor comuniste, tentativa profesorului Pavel Cocârlă de a găsi rude dincolo de Prut a avut rezultate modeste. Dar din discuția avută am simțit o dorință a profesorului P. Cocârlă de a-și îndeplini o datorie: de a completa pe cât de mult posibil această uitare forțată a rudei dumnealui, deputatului Pavel Cocârlă.

Doamne ajută!

Prof. univ., dr.-hab. Anatol Petrencu,

președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

10 noiembrie 2021.