ORCID ID: 0000-0002-5449-1023

 În august 1944 Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța au fost recucerite de URSS. De această dată Kremlinul avea în calitate de aliați state și popoare unite în Coaliția antihitleristă, în fruntea căreia erau SUA, Mare Britanie, China democratică. Bineînțeles, URSS.

În primăvara anului 1944 trupele sovietice au ocupat partea de nord a Basarabiei. Administrația numitei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) s-a stabilit la Soroca. Unii autori consideră cum că Soroca a fost capitala RSSM. Nu, nu este corect. Sovieticii, inclusiv administratorii numitei RSSM, au revenit pe meleagurile noastre cu „zestrea” cu care au fost alungați în vara anului 1941, inclusiv cu deciziile luate în timpul primei ocupații (1940-1941). Între documentele elaborate atunci a fost și Constituția RSSM, care nominaliza: capitala RSSM este orașul Chișinău.

La 20 august 1944 trupele Fronturilor II și III Ucrainene au trecut la ofensivă, începând operațiunea militară „Iași-Chișinău”, supranumită ulterior „cea de-a șaptea mare bătălie a lui Stalin”. La 24 august militarii sovietici au intrat în Chișinău, iar în urma lor – administrația republicană și cea orășenească Chișinău.

Sovieticii au venit cu toate „instrumentele” necesare conducerii populației, dar și cu trăsăturile specifice totalitarismului de tip comunisto-bolșevic, între care un rol central l-a avut proslăvirea conducătorului URSS Iosif Stalin.

În cele ce urmează vom prezenta textul unei adresări aprobate la ședința activului de partid comunist Chișinău și trimise pe numele lui Iosif Stalin.

Cultul personalității lui Stalin își are originile în anii 20-30 ai secolului trecut. În pofida faptului că Partidul comunist (bolșevic) al URSS nu admitea cultul personalității, în realitate, însă, proslăvirea lui Stalin devenise „o normă” a vieții politice a URSS.

În 1944, când forțele militare sovietice au trecut frontiera de stat și au intrat pe teritoriile popoarelor est-europene (Polonia, România) această preamărire a sporit și mai mult, deseori participanții la întruniri fiind cuprinși de o psihoză în masă.

Documentul pe care îl publicăm mai jos (avea parafa „secret”), tradus din rusă în română cu păstrarea ortografiei ruse, demonstrează cu lux de amănunte starea de încântare (unii activiști credeau sincer în „geniul” lui Stalin), dar și de frică pentru alții dacă încetau să fie „în rând cu lumea”.

La 8 februarie 1945, la Chișinău a fost convocată ședința activului de partid comunist al orașului, în total 574 persoane. Cei prezenți la adunare au ales un prezidiu și – concomitent – Prezidiul de Onoare – Biroul politic al Comitetului Central al Partidului comunist (bolșevic) al URSS în frunte cu tov. STALIN (cu majuscule în document, a. p.). Activiștii comuniști au ascultat raportul secretarului de partid Soloviov. Apoi a vorbit Bușilov, secretarul de partid al raionului Lenin, după care intervine activistul de partid Slepov și propune: prezenta adunare să trimită lui I. Stalin o telegramă de felicitare. Cu ovații furtunoase cei prezenți la adunare au aprobat textul telegramei[1].

Moscova, Kremlin

Conducătorului Suprem,

Mareșalului Uniunii Sovietice, tov. STALIN

Participanții la ședința activului de partid orășenesc Chișinău vă trimit Dumneavoastră, marelui nostru Conducător și Îndrumătorului înțelept, fierbintele nostru salut bolșevic!

Activul s-a adunat în zilele remarcabile, când ținându-și răsuflarea, întreaga lume ascultă atent salvele Moscovei care marchează marele triumf al [Armatei] sovietice (în original – оружия / orujiia, armei).

Condusă de geniul militar STALIN, eroica Armată Roșie a trecut în ofensivă decisivă și mergând vertiginos înainte, spre occident, a intrat în bârlogul cotropitorilor hitleriști, unde nimicește odiosul dușman.

Ofensiva glorioasei Armate Roșii, nemaivăzută în istorie ca anvergură și înaintare vertiginoasă, provoacă sentimente de bucurie și legitimă mândrie la toți oamenii sovietici pentru militarii săi – soldați, ofițeri, generali, – acești veritabili eroi-minune ai Patriei sovietice. Aceste mari victorii însuflețesc oamenii sovietici la fapte eroice în spatele frontului în numele victoriei cât mai rapide asupra dușmanului, în numele Patriei noastre sovietice.

Noi, chișinăuienii, vom cere socoteală deosebită fiarelor hitleriste. Timp de peste trei ani adunătura deșănțată fascistă a prădat și a distrus orașul nostru înfloritor. Timp de peste trei ani bandiții germani și acoliții lor români au distrus în mod barbar cele mai bune clădiri și economia orașului, exterminând locuitorii pașnici, bătându-și joc de cultura moldovenească. Mii de clădiri distruse mii de chișinăuieni uciși și mutilați, mii [de oameni] mânați în ocnele fasciste; au fost jefuite în întregime instituții, școli, spitale, muzee, apartamente ale locuitorilor – acestea sunt totalurile departe de a fi complete ale stăpânirii de trei ani a hitleriștilor în Chișinău.

Realizând planurile indicate genial de Dumneavoastră, în august 1944, Armata Roșie a adus cu baionetele ei cinstea și libertatea orașului nostru, ultragiat de nemernicii germani.

Activul de partid al orașului, adunat pentru discutarea deciziilor Plenarei a IV-a a CC al PC (b) M, va depune toate eforturile pentru ca în cel mai scurt timp să lichideze urmările stăpânirii bandiților hitleriști în orașul nostru, va ajuta republica noastră să renască mai repede agricultura cu scopul contribuirii la succesul eliberatoarei noastre, Victorioasei Armate Roșii, pentru ca ea (Armata Roșie) să îndeplinească cu cinste istoricele Dumneavoastră indicații și să abordeze cât mai repede Drapelul victorie asupra Berlinului.

Activul de partid, întrunit la această adunare, este conștient de faptul că fără ridicarea continuă a nivelului ideologic și teoretic, fără a cuceri înălțimile teoriei Marxist-Leniniste, nu pot fi soluționate sarcinile economice și politice și Vă asigură, scumpe Iosif Vissarionovici, că comuniștii Capitalei moldovenești, devotați până la urmă cauzei partidului lui Lenin și Stalin, în numele triumfului deplin al cauzei noastre drepte, vor însuși neîncetat teoria marxist-leninistă cu scopul apropierii cât mai grabnice a dorite ore a victoriei asupra dușmanului odios.

Vă dorim, dragul și multiubitul nostru Conducător și Îndrumător (rus.: Uciteli / Учитель, mot-a-mot – învățător, a. p.), mulți ani de viață și sănătate întru fericirea Patriei noastre sovietice!

Trăiască Partidul bolșevicilor – însuflețitorul  și organizatorul marilor victorii ale poporului sovietic!

Trăiască Eroica Armată Roșie, cea care zdrobește cotropitorii hitleriști în propriul lor bârlog!

Trăiască Marele Conducător al poporului sovietic, îndrumătorul înțelept și prieten, Mareșalul Uniunii Sovietice, tovarășul STALIN!

Câteva lucruri de spus:

Desprindem din documentul publicat mai sus spiritul triumfalist, atotbiruitor al Armatei roșii. Poate că, în februarie 1945, – timpul redactării acestui mesaj, – această tonalitate era oarecum justificată. Atunci multe detalii de pe fronturi nu erau cunoscute. Acum știm: începând cu 20 august 1944, avioanele care au bombardat orașele Iași, Chișinău, Bârlad și alte localități ale României, erau de producție americană. Aviatorii erau sovietici, iar avioanele – americane. Deci, victoria asupra Germaniei naziste a fost comună, a statelor și popoarelor Coaliției antihitleriste, nu doar a URSS, cum insistă rușii în prezent.

Este uimitor cât de ușor autoritățile cotropitoare au însușit captura de război: orașul Chișinău este „al lor”. Autorii mesajului sunt indignați de distrugerile făcute și de lipsa utilajului și altor bunuri. Distrugerile au fost făcute de trupele sovietice aflate în ofensivă, iar bunurile evacuate au fost ale Statului Român. La retragere, firesc, evacuezi ceea ce nu trebuie să rămână în mâinile cotropitorilor. Evacuarea realizată de conducerea lui Ion Antonescu a fost mult mai reușită decât cea din vara anului 1940, când sovieticii  au invadat România.

Observăm, de asemenea, că bolșevicii tratau marxism-leninismul ca pe un far călăuzitor în viitor, ca pe o religie fără Dumnezeu. Ah, da, Stalin era Dumnezeul lor!

PS. La Facultate am avut cursul de Istoria PCUS. Profesorii ne spuneau că nu este nevoie să studiem realitatea, noile teorii despre societate. Ei afirmau cum că clasicii marxism-leninismului au explicat totul. Sarcina noastră era să însușim cât mai temeinic teoria marxist-leninistă. Acolo puteam găsi răspuns la orice întrebare a vieții.

Asupra cultului personalității, aflat în ascensiune perpetuă, vom reveni.

a.p.