Printr-un decret al președintelui Republicii Moldova (RM) Nicolae Timofti ziua de 6 iulie este nominalizată ca Zi a comemorării victimelor regimului comunist de ocupație sovietică a Basarabiei.

[Paranteză: președintele RM Nicolae Timofti a promulgat Legea privind modificarea și completarea altei legi (nr. 100), prin care cetățenii RM pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se consideră români. Legea a intrat în vigoare la 22 mai 2012. Importantă lege. Din 28 iunie 1940 până la 22 iunie 1941, apoi de la 23 august 1944 până la 22 mai 2012 autoritățile sovietice (dar și post-sovietice) au interzis românilor basarabeni să se considere ceea ce erau de la Natură. Prin asta se explică că în cadrul Recensământului populației din 2014, în RM s-au declarat români doar 7 % din recenzați. În plus, Statul RM nu face absolut nimic pentru a cultiva populația băștinașă în spiritul conștiinței de neam, a istoriei corect interpretate.

Dar paranteza nu se încheie aici. Statul RM face tot ce-i stă în puteri ca să nu amintească nimănui că vorbitorii de limbă română și cei ce simt românește sunt etnici români. Rămânem la exemplul oferit de Wikipedia. Enciclopedie liberă la prezentarea celui de-al patrulea președinte al RM Nicolae Timofti (scuzați, dl N. Timofti nu poartă nici o vină), la rubrica NAȚIONALITATE este scris REPUBLICA MOLDOVA[1]. E clar, da? Statul RM nu recunoaște etnia/naționalitatea și o confundă cu bună știință cu CETĂȚENIA. Așadar, demult nu mai există regimul rusesc de ocupație a RM, însă spiritul impus de sovietici este promovat în continuare de „ai noștri” ca brazii].

Pe data de 6 iulie a.c. la Chișinău și în diverse localități ale RM au avut loc evenimente de comemorare a victimelor regimului bolșevico-comunist de ocupație. Astfel, la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” a avut loc un eveniment de comemorare a victimelor deportărilor staliniste cu genericul Calvarul deportărilor: pagini din Gulag.

Evenimentul a fost moderat de dna dr. hab. Maria Șleahtițchi, directoarea Muzeului. În fața celor prezenți în sală a vorbit poetul Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor din RM. Liderul scriitorilor români din RM a vorbit despre tragediile ce ni s-au întâmplat sub regimul sovietic de ocupație, a menționat scriitorii basarabeni, supraviețuitori ai Gulagului și importanța operei lor pentru societatea de astăzi. Teo Chiriac a propus un proiect ce ar include selectarea și publicarea a două volume: unul de poezii, altul de proză – opere ale scriitorilor deportați în Siberia.

Telegrafic, subsemnatul  am trecut în revistă cele trei valuri de deportări (1941, 1949, 1951) și foametea organizată (1946-1947) și am evidențiat urmările tragice ale acelor politici antiumane. În plus, am subliniat că colaboraționiștii locali cu autoritățile ocupante nu au fost condamnate public pentru faptele criminale comise (din frică, din lașitate, din dorința de a-și croi o carieră în viață sub regimul comunist etc.). Călăii (și urmașii lor) trăiesc printre noi. Nu o singură dată am auzit: „Pe timpul lui Stalin nu a fost așa de rău cum se spune”. Sau „Dacă i-au deportat, înseamnă că au avut pentru ce”. Persoanele deportate nu au avut nici o vină. Ele prezentau elita satelor, aveau autoritate printre plugarii noștri. Asta îi înfuria pe ocupanți. De asta se temeau. Casele, inventarul agricol, animalele de tracțiune, alte bunuri lăsate au fost confiscate de autoritățile locale (o parte din bunuri – însușite de activiștii bolșevici ai satelor). Totul pentru a trece agricultura pe făgaș socialist, adică în colhozuri. Spuneți, vă rog, unde s-au mai păstrat aceste colective agricole? Constatăm cu mare regret: politica comuniștilor de a crea colhozuri, politică ce a dus la numeroase pierderi de vieți omenești, la distrugerea modului de viață moștenit din moși-strămoși, a fost nimic altceva decât o utopie.

În cadrul evenimentului au mai avut loc: prezentarea unui fragment din filmul „Siberia din oase” și comentat de regizoarea Leontina Vatamanu-Mărgineanu. Apoi a vorbit poeta Ludmila Sobietsky, născută în regiunea Kurgan, Rusia, în familia unor deportați (a citit poezia „Adagio pentru lup”). Dr. hab. Maria Șleahtițchi a prezentat o parte dintr-un manuscris care se păstrează în arhiva Muzeului și aparține poetului Nicolae Costenco (scris în Siberia, cu creionul).

A vorbit Victor Vasilache, custode al Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” care a prezentat un film în care scriitorul Serafim Saka povestește despre volumul Basarabia în Gulag, primul din două gândite. Cel de-al doilea, din spusele lui Serafim Saka, nu a mai fost realizat. Asta pentru că scriitorul a încercat să discute cu o parte din colaboraționiști (cu călăii) în speranța că aceștia vor avea remușcări pentru crimele comise. Dar zădarnică așteptare.

Iar călăii sunt printre noi.

Apoi au vorbit scriitoarea Mihaele Perciun: a expus subiectul „Operațiunea Yug” (pe baza documentelor din arhive), Valentina Corcodel și alții.

După moartea tiranului Iosif Stalin, toate persoanele deportate de sovietici au fost reabilitate, ceea ce înseamnă că au fost supuse represiunilor fără a avea vreo vină. La întoarcere nu li s-au restituit averile. În multe cazuri, ele au rămas „dușmani ai poporului”.

Într-un anumit sens, noi, cei din RM, mai suntem încă în Gulagul sovietic.

Vom mai reveni.

a.p.

6 iulie 2022