Este vorba de Profesorul Alexandru Moșanu, primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova.

Pe data de 19 iulie 2022 se vor împlini 90 de ani de la nașterea profesorului universitar, doctor habilitat în științe istorice Alexandru Moșanu, primul președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova.

Astăzi Asociația Istoricilor din Republica Moldova îi poartă numele.

Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naștere Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” va organiza o Masă rotundă cu genericul „Istoricul, Profesorul și Omul politic Alexandru Moșanu”.

Evenimentul va avea loc marți, 19 iulie 2022, în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.

Pentru a întregi Programul „Masei rotunde” ne adresăm tuturor celor care l-au cunoscut pe Profesorul Alexandru Moșanu să participe la eveniment cu o comunicare, cu mărturii, cu documente sau imagini foto, care au tangență la marea personalitate Alexandru Moșanu.

Așteptăm ofertele Dvs. până la 17 iulie 2022.

*   *   *

Alexandru Moșanu s-a născut la 19 iulie 1932, în satul Braniște, județul Bălți, România, în familia unui plugar, posesor a 4,5 ha de pământ arabil. În 1939 A. Moșanu a fost înscris la școala primară din sat. Dar la 28 iunie 1940 a-tot și a-toate „eliberatoare” Rusia (URSS) ajunge cu tancurile la Prut și impune României o nouă frontieră. Din Autobiografia scrisă la 8 iulie 1952 de A. Moșanu deducem că părinții, el și fratele lui mai mare, au muncit în gospodărie (1940-1941), iar după eliberarea Basarabiei (1941) A. Moșanu a continuat studiile primare pe care le-a absolvit în 1944[1].

 Dosarul profesorului Alexandru Moșanu conține câteva autobiografii scrise de mână, în care autorul menționează pe fratele mai mare (fără a-i da numele): „În acest timp (1944) fratele a fost mobilizat într-un batalion de muncă; din cauza bolii nu a putut fi încadrat în armată. În anii 1944-1945 i-am ajutat pe părinți în gospodărie. În 1945 fratele a fost demobilizat, iar eu am intrat la școala de șapte ani din Cubani (Cobani – a. p.), raionul Balatina, (azi raionul Glodeni – a. p.), pe care am absolvit-o în 1948. În acest an a murit fratele, iar eu am intrat în Colegiul Pedagogic din Bălți…”[2]

 În anii 1946-1947 autoritățile comuniste invadatoare dar și colaboraționiștii lor basarabeni au provocat o foamete cumplită care a dus la moartea a 200 000 de oameni (10 % din populația RSS Moldovenești). Alexandru Moșanu s-a salvat datorită faptului că școala pe care a frecventat-o oferea hrană elevilor.

 Dar foametea și deportarea din 5 spre 6 iulie 1949 a distrus destinul multor basarabeni: o parte din ei au fost trimiși în Siberia, alții, cei ce au rămas, – au fost nevoiți să cedeze inventarul agricol viu și mort și să accepte munca colectivă (colhozurile). Între ei au fost și părinții profesorului Alexandru Moșanu.

 Dar politica represivă de înfometare și deportare, promovată de Puterea sovietică, a avut repercusiuni grave și asupra modului de comportare a băștinașilor față de autorități. Împotrivirea față de autorități te putea costa închisoarea pe mulți ani sau chiar și viața.

În 1948 A. Moșanu a intrat la studii la Colegiul pedagogic din Bălți, care purta numele lui Boris Glavan – student basarabean la Universitatea din București, care după anexarea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța de către sovietici (28 iunie 1940) s-a grăbit să vină în teritoriul ocupat, și-a continuat studiile la Bălți (cunoștea limba rusă, mama lui fiind rusoaică; în 1941 s-a retras cu sovieticii, a intrat în luptă cu germanii, a fost prins și executat (1942). Sovieticii l-au ridicat la nivel de erou și model de îndoctrinare a tinerilor.

În condițiile regimului totalitar comunist oamenii s-au conformat realităților. Părinții îi susțineau cu tot ce puteau pe copii lor să facă carte („Ai carte – ai parte”, spunea un proverb din acele timpuri; „parte” din bunuri materiale), să fie ascultători, să îndeplinească poruncile profesorilor. În așa mediu, tânărul Alexandru Moșanu – un elev deosebit de sârguincios, a fost recomandat în organizația tineretului comunist al URSS și admis în 1949. A fost membru al comitetului de conducere al uteciștilor din Colegiu.

După absolvirea Colegiului, în 1952, A. Moșanu a fost admis la Facultatea de Istorie și Filologia a Universității de Stat din Moldova, la specialitatea „Istorie”. În decembrie 1953 A. Moșanu a fost admis în rândul Partidului comunist al URSS. Dictatorul Iosif Stalin murise la 5 martie 1953, dar spiritul lui a dominat viața internă a URSS până în februarie 1956, când, în cadrul unei ședințe închise a Congresului al XX-șa al PCUS chiar comuniștii au criticat ceea ce ei au numit „cultul personalității lui Stalin”. Altfel spus, politica promovată de regimul stalinist a fost condamnat, în special – crimele comise față de membrii de partid comunist, represiunile politice nefondate etc.

Anul 1956 a fost unul de cotitură pentru URSS. Liderul sovietic Nikita Hrușciov a pus bazele „dezghețului” ce-i poartă numele: o ușoară liberalizare a vieții interne a avut loc; autoritățile comuniste au permis critici la adresa regimului lui Stalin, în presă au apărut materiale despre represiuni, despre deportați, despre Gulag (Alexandr Soljenițîn, Odin deni Ivana Denisovicea / O zi a lui Ivan Denisovici, 1959 etc.), alte realități până atunci necunoscute publicului larg. În astfel de condiții și-a format concepțiile despre viață, despre lume studentul Alexandru Moșanu.

(vom reveni)

a. p.