Începutul vezi http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3682

Este vorba de Profesorul Alexandru Moșanu, primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova, primul președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, asociație care astăzi îi poartă numele.

În cele ce urmează vom expune succint principalele etape, parcurse de Profesorul Alexandru Moșanu după absolvirea Universității de Stat din Moldova.

De menționat faptul că la toate treptele de studii, de la cea primară la cea universitară Alexandru Moșanu a învățat excelent, având nota maximă la toate obiectele.

După absolvirea Facultății de Istorie, nu întâmplător, Alexandru Moșanu a fost recomandat în calitate de cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, unde a deținut funcțiile de cercetător științific inferior (1957-1966), secretar științific (1966-1970), cercetător științific superior (1970-1976).

Alte două decenii (decembrie 1976 – iunie 1997), a activat în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova (USM) în calitate de lector superior, de conferențiar apoi de profesor (1976-1980). A fost ales șef al Catedrei de Istorie Contemporană universală (1980-1990), decan (1989-1990). Profesorul Alexandru Moşanu a contribuit la pregătirea unei pleiade de istorici, știind să-i îndrume și să-i sprijine pe tinerii capabili, mulți din ei și-au format conștiință națională clară și au ocupat o poziție activă în viață.

Alexandru Moşanu  făcut o strălucită carieră științifică. În 1966 susține teza de doctor în științe istorice, iar în 1979 – pe cea de doctor habilitat în științe istorice. În 1982 i se acordă titlul didactic de profesor universitar. Este autor a două monografii şi a peste 100 de lucrări științifice.

În perioada regimului totalitar-comunist, A. Moşanu a fost supus, în câteva rânduri, maltratărilor politice. La 15 septembrie 1970 a fost „ascultat^” la ședința Biroului CC al PCM, fiind „criticat” pentru comiterea unor „greșeli^” politice grave în reflectarea realităților politice din România din anii 1944-1970. Ca urmare, a fost destituit din funcția de secretar științific al Institutului de Istorie, pe motiv de naționalism. „Subversive” s-au dovedit a fi și prelegerile ținute în fața studenților în sălile de curs. Doar faptul că nimeni dintre discipolii săi, supuși unor interogatorii umilitoare, nu s-a lăsat intimidat a fost zădărnicit procesul „istoricilor naționaliști^”, pus la cale de către organele de securitate de la Chișinău, în anii 1982-1983. În 1989, împreună cu alți colegi de la Universitatea de Stat din Moldova, este acuzat pentru activitatea sa de mobilizare a tineretului studios și a profesorilor la lupta împotriva politicii antinaționale a conducerii de partid din Moldova.

La sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut Alexandru Moşanu s-a încadrat activ în Mișcarea de Renaștere Națională. A făcut parte din grupul de inițiativă al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării, a participat la primele manifestări democratice ale studenților și profesorilor de la USM, la mitingurile și demonstrațiile de masa, la acțiunile de pichetare ale Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. A contribuit la constituirea Frontului Popular din Moldova, fiind ales în organele de conducere a acestei mișcări. De asemenea, a avut o mare contribuție la convocarea Marii Adunări Naționale din 31 august 1989, la care s-a pledat pentru limba română și alfabetul latin.

Alexandru Moşanu a fost unul din fondatorii Asociației Istoricilor din Moldova, fiind ales și primul ei președinte (1989 -1990), iar din 2009 – a fost președinte de onoare al AIRM. În această calitate, a contribuit la promovarea adevărului istoric, a pledat pentru neamestecul factorilor politici în sfera de activitate profesională a istoricilor.

În calitate de deputat, președinte al comisiilor parlamentare și președinte al Parlamentului Alexandru Moşanu a contribuit la decretarea Tricolorului ca drapel de stat și Stemei Republicii Moldova. În iunie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat „Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum şi a consecințelor lor pentru Basarabia şi nordul Bucovinei”, elaborat de Comisia Sovietului Suprem al RSS Moldova în frunte cu Al. Moşanu.

Profesorul Alexandru Moşanu a avut un rol deosebit de important în pregătirea şi desfășurarea, între 26 şi 28 iunie 1991, la Chișinău, a Conferinței științifice internaționale „Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale pentru Basarabia^”, prezentând raportul de bază la acel memorabil for științific. Cu competenta profesională care-i era caracteristică, a expus succint soarta dramatică a românilor dintre Prut şi Nistru pe parcursul a circa două secole: în 1812 Basarabia devine victima expansionismului rusesc, istoria repetându-se în 1940, când, în urma înțelegerilor secrete dintre Hitler şi Stalin, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, precum şi câteva insule de la Gurile Dunării au fost răpite de sovietici, iar populația din aceste teritorii, majoritar românească, a trecut din nou prin încercări deosebit de tragice – teroare, înfometare, colectivizare în masă a țăranilor, deportare în Siberia etc.

În declarația aprobată de participanții la conferință se menționa: „Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, teritorii care nu i-au aparținut de jure și asupra cărora nu avea nici un drept, a constituit primul act al tragediei naționale – sfârtecarea României în anul1940 – punând la grea încercare întregul popor român, și i-a adus imense suferințe și incalculabile daune. Trecerea totală a acestor teritorii în componența URSS a generat pentru decenii consecințe dramatice pentru întreg poporul român, îndeosebi pentru populația din teritoriile respective”.

Într-o situație politică foarte complicată, Alexandru Moşanu a condamnat cu fermitate puciul de la Moscova din august 1991, a pregătit şi a condus Marea Adunare Națională din 27 august 1991, participând, alături de alți deputați, la elaborarea Declarației de Independentă a Republicii Moldova.

Profesorul Alexandru Moşanu a pledat vehement pentru lichidarea consecințelor nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov, a combătut concepțiile neîntemeiate ale istoriografiei sovietice referitoare la existența „poporului moldovenesc”deosebit de cel român şi a „limbii moldovenești”diferită de cea română.

 Prin cuvântul scris și rostit, Alexandru Moşanu a pledat pentru reabilitarea adevărului istoric despre unitatea românească, despre caracterul românesc al Basarabiei. Constantă şi consecventă a fost poziția sa și în ceea ce privește predarea în învățământul de toate gradele din Republica Moldova a obiectului „Istoria românilor”.

Recunoscându-i-se înalta calificare științifică, în 1993, este ales membru de onoare al Academiei Române. Din 1994 este fondator şi redactor-şef al revistei de istorie şi cultură „Destin Românesc”. Distribuită în toate zonele populate de români, pentru înalta ținută științifică, pentru devotamentul față de problematica basarabeană şi cea pan-română, publicația a fost de la bun început şi rămâne în continuare înalt apreciată de specialiștii în domeniu atât din țară cât şi de peste hotare.

Aceste sunt doar câteva teze generale care demonstrează vasta arie de activitate a Profesorului Alexandru Moșanu. La împlinirea a 90 de ani din ziua nașterii Profesorului Alexandru Moșanu este bine să ne amintim cazuri concrete din biografia Profesorului, să ne gândim la activități ce ar înveșnici memoria Profesorului Alexandru Moșanu.

Ne vom întâlni marți, 19 iulie 2022, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova.

a.p.