După prestarea serviciului militar obligator (1972-1974) am fost admis la Cursurile de pregătire pentru admitere la Universitatea de Stat din Moldova (USM). Erau timpurile plinei stagnări brejneviene. În 1975 am devenit student la Facultatea de Istorie a USM (1975-1980). În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) de atunci nu a existat o mișcare disidentă, nici ilegală, nici – cu atât mai mult, – deschisă. Au existat, totuși, două surse care țineau „treji” tineretul și intelectualii (cel puțin o parte din ei): 1) lectura literaturii critice, umoristice, permise de regim (citez din memorie: Branislav Nușici, Autobiografia, Martti Larni, A patra vertebră, Jaroslav Hašek, Peripețiile bravului soldat Švejk, dar și lucrările autorilor sovietici basarabeni – Petru Cărare, Parodii și epigrame, Vasile Vasilachi, Povestea cu cocoșul roșu, Iurii Barjanschi, Drum etc.) și 2) emisiunile posturilor de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, difuzate în limba română.

Emisiunile le ascultat individual, acasă, în locuri dosite. Audiam cu viu interes emisiunile prezentate de istoricul Vlad Georgescu, de basarabenii Grigore Singurel (Efim Crimerman) și Nicolae Lupan. Era impresionant: la microfonul „Europei Libere” se spuneau lucruri pe care noi le cunoșteam, dar nu aveam curajul să le rostim, să criticăm realitățile sovietice[1].

Atunci, în acei ani, am auzit vocea lui Mircea Carp – inconfundabilă, sobră, convingătoare. De atunci am reținut „S-auzim numai de bine!”.

Cu dl Mircea Carp m-am întâlnit în vara anului 2002, în cadrul celui de-al X-lea Simpozion Internațional de studii asupra comunismului de la Sighetu Marmației. Domnia sa era împreună cu soția, Gabriela Carp, care a prezentat comunicarea „Creația artiștilor plastici români din exil în anii 70-80” (ai sec. al XX-lea).

Pe data de 6 iulie, în Sala Hărților, au fost susținute comunicările reunite sub genericul „Situația internațională. De la Acordurile de la Helsinki la căderea Zidului Berlinului”, moderatori fiind dl Mircea Carp și Mircea Zamfir. În cadrul ședinței, dl Mircea Carp a prezentat comunicarea „Clauza națiunii celei mai favorizate și relațiile româno-americane”.

După Simpozion a urmat Școala de Vară (8-15 iulie), rector fiind distinsul istoric francez Stephan Courtois. În cadrul Școlii de Vară dl Mircea Carp a vorbit despre relațiile româno-americane și clauza națiunii celei mai favorizate, dar și despre susținerea acordată de Occident, în special – de Postul de Radio „Europa Liberă”, luptătorilor din rezistența anticomunistă din România ceaușistă. Mircea Carp a amintit regula respectată de administrațiile acelor posturi de radio („Vocea Americii” și „Europa Liberă”): știrile nu erau difuzate dacă nu erau confirmate din cel puțin două surse.

În pauzele dintre ședințe sau în timpul serilor am discutat cu dl Mircea Carp diverse subiecte din istoria și actualitatea Republicii Moldova. Avea un interes deosebit față de Chișinău. Abia acum am citit că în copilărie, câțiva ani i-a petrecut în Chișinău, unde, de pe balconul casei, a văzut-o pe regina Maria. De atunci nu a mai fost la Chișinău. Dar… nici odată nu e târziu. Îl așteptăm cu mare drag să vină. Chiar și acum, la onorabila vârstă de 100 de ani.

La mulți ani cu sănătate, stimate Domnule Mircea Carp!

Chișinău, 28 ianuarie 2023

anatol_petrencu@yahoo.com