Ne referim la experiența de secole a rușilor de aplicare a practicii „pământului pârjolit”. Sute de ani, la retragerea forțelor militare ale rușilor, din raționamentul de a căra cu ei sau de a distruge (dacă nu sunt în stare să ducă cu ei la retragere), – bunurile materiale au fost distruse. Pentru „a nu fi folosit de adversar”.

Cel mai la îndemână exemplu este incendierea Moscovei în 1812: în fața trupelor lui Napoleon, general-guvernatorul Moscovei Rostopovici a ordonat distrugerea orașului până la temelie; la indicația lui au fost pregătite substanțe inflamabile, precum și polițiști, îmbrăcați în civil, care au dat foc Moscovei[1].

După mai mult de un an de relații excelente de prietenie și cotropiri teritoriale coordonate, pe 22 iunie 1941, Germania condusă de A. Hitler a atacat URSS condusă de I. Stalin. Fiind pregătită de ofensivă împotriva Germaniei, conducerea de la Kremlin a fost surprinsă de înaintarea vertiginoasă a forțelor militare germane și nevoită să se retragă în interiorul țării și… să aplice tactica „pământului pârjolit”. La 29 iunie, I. Stalin și V. Molotov au semnat o Directivă în care cereau organelor de partid și de stat, între altele: „(…) 4. În cazul retragerii unităților Armatei roșii a trimite (în regiunile din interiorul URSS, a. p.) tot materialul rulant, a face să nu rămână nici o locomotivă, nici un vagon; a nu lăsa dușmanului nici un kilogram de pâine, nici un litru de carburanți (…). Toate bunurile de preț, inclusiv metalele neferoase, grâul și combustibilul, ce nu pot fi evacuate, urmează a fi nimicite necondiționat[2].

Conducerea numitei RSS Moldovenești a aplicat Directiva Kremlinului la condițiile basarabene: culturile cerealiere și cele de plante oleaginoase, rezervele de alimente ce se găsesc în depozite de lemn „să fie stropite cu benzină sau gaz lampant și să li se dea foc”[3]. Aceleași culturi, indică în continuare documentul citat, dar depozitate în încăperi ignifuge – depozite din cărămizi, elevatoare și uscătorii – să fie nimicite pe calea aruncărilor în aer[4].

Pe data de 18 august 1941, în fața trupelor germane în ofensivă, sovieticii au aruncat în aer barajul Centralei hidroelectrice de la Zaporojie – Dneproghes. Asta pentru ca nemții să nu poată trece Niprul pe baraj. Documentele demonstrează: militarii Regimentul 157 al NKVD, împuternicit cu paza obiectivelor de importanță majoră, pe 18 august, între 20.00 și 20.30, a aruncat în aer barajul hidrocentralei[5].

Dar aceasta nu a fost unica „faptă eroică” a militarilor sovietici. O altă „ispravă” a fost aruncarea în aer a barajului primei ecluze (dacă privim de la lacul Onega spre Marea Albă) a Canalului Marea Albă – Marea Baltică. Uriașul val a șters de pe fața pământului localitatea din calea apei – Poveneț. Cu tot cu locuitorii orășelului, cu case, cu tot ce a fost în fața Potopului provocat de ostașii roșii. După reocuparea nordului Bucovinei (1944) sovieticii au trimis bărbații bucovineni la restabilirea barajului. Datorită subnutriției, îmbrăcămintei și încălțămintei neadecvate locului de muncă forțată, muncii supraomenești, majoritatea absolută a românilor au murit acolo (în iarna anului 1944-1945).

Iată că Istoria se repetă: pe data de 6 iunie 2023, dorind din răsputeri să împiedice contra-ofensiva Forțelor militare ucrainene, operațiune de eliberare a Ucrainei, militarii ruși au decis să arunce în aer barajul hidrocentralei de la Kahovka.

Uimit de proporțiile catastrofei, Kremlinul a dat vina pe partea ucraineană. Nu este prima dată când rușii afirmă cum că ucrainenii înșiși bombardează propriile lor orașe.

Specialiștii în domeniu au demonstrat că barajul a fost distrus din interior, adică de către militarii ruși (hidrocentrala este sub ocupație rusească. Deocamdată). Încă din octombrie 2022 barajul a fost minat (există dovezi în acest caz). În plus, barajul a fost șubrezit, dorindu-se, probabil, să elibereze cantități de apă capabile să înece insulele de pe Nipru, ocupate de militarii ucraineni, în cadrul pregătirii contra-ofensivei de proporții. Forțele ucrainene se pregătesc de eliberarea teritoriilor ocupate de cotropitorii ruși. De frică, rușii au aruncat în aer barajul. Proporțiile catastrofei le vedem la ecrane: putiniștii au comis încă o crimă împotriva umanității. Iată că suntem nevoiți să întrebuințăm un nou cuvânt – ecocid – distrugerea în masă a florei și faunei ca urmare a catastrofei ecologice provocate de ruși.

Aventura criminală a regimului Putin a dus la prea multe victime umane. Iar acum, prin înec, au murit zeci de mii de animale domestice.

În rezultatul distrugerii barajului de către militarii ruși, Armata ucraineană va fi nevoită să modifice tactica viitoarelor lupte împotriva cotropitorilor. Dar crima de la Kahovka nu o va opri din realizarea planului de eliberare a țării lor, a Ucrainei.

Slava Ucraine!

anatol_petrencu@yahoo.cum

8.06.2023