Războiul agresiv al Federației Ruse (FR) împotriva Ucrainei – stat suveran și independent, a suscitat interesul opiniei publice mondiale față de Ucraina și de conducătorul ei, Volodimir Zelenski. În rândul noilor cărți consacrate atât războiului, cât și oamenilor politici implicați, în primul rând – Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, se înscrie și cartea fostului șef al redacției anglofone a televiziunii „France 24”, corespondent special trimis în Ucraina Fenwick Gallagher[1].

Cartea începe cu o Prefață („Un lider înnăscut”, p. 7-18) , semnată de Florin Șperlea, după care urmează Introducerea (p. 19-24), zece capitole (p. 25-211) și Concluzie (p. 212-218).

Analistul militar Florin Șperlea face o scurtă comparație între președintele FR V. Putin (în 2019 acesta avea 67 de ani, poseda o bogată experiență politică și administrativă) și liderul ucrainean Volodimir Zelenski (în 2019 avea 41 de ani, era un „actoraș” care nu avea experiența dictatorului de la Kremlin). F. Șperlea scrie că războiul agresiv al FR împotriva Ucrainei a demonstrat că V. Zelenski a dat dovadă de curaj și capacități extraordinare de conducere a țării în condițiile unui război devastator dus de Rusia împotriva Ucrainei. Autorul Prefeței îl compară de V. Zelenski cu W. Churchill și citează din discursul lui V. Zelenski, rostit în cadrul ședinței Parlamentului britanic, și care a folosit expresii din discursul lui W. Churchill. Autorul cărții l-a citat pe V. Zelenski, care le-a promis  să ducă împotriva FR „un război care va trebui dus «pe mare, pe uscat și în aer, cu toată puterea noastră și cu toată puterea pe care ne-o poate da Dumnezeu». Este un război împotriva unei «tiranii monstruoase, niciodată depășită în catalogul întunecat și lamentabil al crimelor umane». Scopul este obținerea victoriei, «victorie cu orice preț, victorie în ciuda oricărei terori, victorie, oricât de lung și de greu ar fi drumul; căci fără victorie nu există supraviețuire»” (p. 11). În continuare, prefațatorul prezintă cartea semnată de Fenwick Gallagher.

După o scurtă Introducere, urmează primul capitol, întitulat „Mai mult Monty Python[2] decât Portocala mecanică[3]” (p. 25-40). Autorul expune mediul în care a copilărit V. Zelenski (născut la 25 ianuarie 1978, în orașul Krivoi Rog, în familia unor intelectuali ucraineni de etnie evrei laici) și anii de adolescență ai acestuia. Familia Zelenski, – scrie autorul cărții, – locuiește în Kvartal 95 (Cartierul 95) al orașului Krivoi Rog (de aici și denumirea Teatrului de divertisment „95 kvartal”.

Autorul remarcă că tânărul Volodimir Zelenski a fost atras de umor: „Eroii lui sunt regii umorului absurd, ai satirei și ai burlescului: Monty Python” (p. 31). Fenwick Gallagher a adus ca exemplu spectacolul umoristic „Întrebări pentru un comunist”. Din cele citite aflăm că tânărul Zelenski a vrut să fie diplomat, să învețe în cunoscutul МГИМО – abreviere rusă a Institutului de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova; a învățat engleza, a obținut o bursă pentru studii în Israel, dar a rămas în Ucraina: veto-ul tatălui „a pus capăt veleităților de plecare a studentului” (p. 32). Fenwick Gallagher a scris și despre școala secundară (Gimnaziul nr. 95) în care a învățat V. Zelenski și unde a întâlnit-o pe Olena Kîiașko – viitoarea lui soție, azi – prima doamnă a țării (p. 33).

Pentru a cunoaște mai bine activitățile lui V. Zelenski din anii adolescenței autorul a solicitat interviuri de la directoarea Gimnaziului Alla Cepilko și care a afirmat: V. Zelenski „era curios, activ și pozitiv… De fapt, nu a frecventat vreo școală de muzică sau vreun grup de teatru. Talentul de actor era natural la el” (Ibidem). Directoarea Gimnaziului i-a oferit autorului cărții multe alte detalii despre elevul V. Zelenski, inclusiv – participarea lui la concursul Clubului Oamenilor Amuzanți și Creativi (rus.: Клуб веселых и находчивых, abreviat – КВН/ KVN). Din carte aflăm că V. Zelenski s-a înscris la Facultatea de Drept din oraș, afiliată Universității Economice din Kiev. În același timp, V. Zelenski juca cu mare succes în cadrul KVN. Sunt aduse alte detalii din biografia actualului președinte ucrainean: căsătoria cu Olena, succesele în cadrul emisiunii de divertisment „Vecernii kvartal” („Cartierul de seară”) etc.

Capitolul 2 „Rusia Kieveană” (p. 41-55). Autorul a analizat și expus modul de conducere a FR de către președintele Vladimir Putin, care este în război de când a ajuns la conducerea țării” (p. 41). Fenwick Gallagher atrage atenția cititorilor: V. Putin a folosit războiul împotriva Ceceniei pentru a proteja mecanismul propriei puteri: „Războiul este instrumentul care i-a permis să-și construiască statura de șef de stat” (p. 43). Autorul amintește cititorilor: chiar de la începutul guvernării sale, în cadrul conflictelor militare, Putin a țintit în obiective civile, nu militare și aduce exemplul celui de-al doilea război din Cecenia care a cauzat moartea a 15 000 până la 25 000 de civili, iar un număr de 3 000 până la 5 000 de civili au dispărut în timpul operațiunilor militate (p. 43). În același timp, nici o rachetă sau obuz nu a căzut în clădirea în care se ținea o ședință a Statului major cecen.

Încă o pildă, prezentată de autor: la 29 octombrie 1999, aviația rusă a atacat o mare coloană de refugiați, oficial declarându-se precum că între refugiați ar fi fost și rebeli ceceni. Generalul responsabil de această crimă a fost identificat. Autorul scrie. „Rusia nu a făcut niciodată o anchetă” și conchide: „Generalul Șamanov (el a dat ordinul de atac – a. p.) a fost decorat. Impunitatea este cât se poate de clară și este ceea ce vedem astăzi în Ucraina” (p. 44).

Urmează expunerea războiului agresiv al FR împotriva Georgiei „cu scopul declarat de «a-i proteja pe locuitorii» din cele două provincii, Osetia de Sud și Abhazia (p. 45). Autorul consideră pe bună dreptate: „Succesul rapid și slăbiciunea sancțiunilor occidentale i-au întărit pe oficialii din Kremlin” (p. 46), i-a încurajat la noi demersuri pe plan internațional.

Autorul cărții a expus esența politicii externe a regimului lui V. Putin (așa-numita „Doctrina Medvedev[4]”): FR recunoaște primatul dreptului internațional și dorește să fie parte a comunității internaționale. În același timp Rusia consideră că Lumea este unipolară, ceea ce nu poate fi acceptat (cu precizarea noastră – din cauza unui orgoliu exagerat al elitei de la Kremlin). FR se pronunță împotriva acestei stări de lucru, ar nu caută conflicte cu Occidentul; vrea relații prietenești cu SUA și UE. În schimb vrea doar atât: să protejeze „viața și demnitatea cetățenilor ruși, oriunde se găsesc aceștia” (p. 46). Aici e necesară o mică intervenție: inițial rușii și-au propus să protejeze „viața și demnitatea” vorbitorilor de limbă rusă, indiferent de etnie și de locul unde se află pe Globul pământesc. După care legislația FR a fost modificată: acum ar vrea să apere „Viața și demnitatea” etnicilor ruși, oriunde în Lume s-ar afla aceștia.

Autorul remarcă atitudinea lui V. Putin față de Ucraina și de ucraineni: „Atunci când declanșează «operațiunea militară specială» în Ucraina, la 24 februarie 2022, scopul este acela de a face să triumfe propria sa versiune a istoriei. Este vorba despre eliminarea unei națiuni care, potrivit lui, este artificială. Nu face niciun secret din aversiunea sa pentru această țară. Suveranitatea ei o resimte ca pe un afront, simpla ei existență este o provocare, iar particularitățile ei, inexistente. A făcut din supunerea acestui vecin din sud unul dintre principalele obiective ale politicii externe a Rusiei” (p. 48). Fenwick Gallagher prezintă alte detalii interesante referitoare la istoria Rusiei Kievene (p. 49 și urm.) și remarcă: „A șterge particularitățile istorice ale unei țări înseamnă a face să dispară poporul și cultura acelei țări. Potrivit lui Putin, separația între Rusia și Ucraina nu este doar artificială, este o «tragedie» pe care cele două națiuni o împărtășesc…” (p. 52). Autorul critică și alte teze ale lui Putin referitoare la istoria Ucrainei (cu rolul lui Lenin, Stalin etc. în „formarea” națiunii ucrainene).

Capitolul 3 „Zelenski, servitar al oligarhului” (p. 56-73). Autorul cărții s-a referit la „o  zonă din umbră” a lui Zelenski, la raporturile acestuia cu omul de afaceri Igor Kolomoiski, poreclit Benea. Fenwick Gallagher a examinat relațiile lui V. Zelenski cu Benea, antreprenor ce a profitat din plin de dezintegrarea URSS, devenind multimilionar nu întotdeauna legal și corect. I. Kolomoiski a procurat Canalul de TV 1+1 unde viitorul președinte al Ucrainei „a cunoscut cel mai mare succes din cariera sa cu [filmul] „Servitorul poporului” (p. 63). Raporturile lui Zelenski cu Kolomoiski, – conchide autorul, – „nu l-a împiedicat să ajungă la funcția supremă în țara sa, dar a aruncat o umbră peste începutul mandatului lui” (p. 57). Autorul cărții a mai expus o situație stânjenitoare pentru V. Zelenski: omiterea trecerii anumitor conturi offshore în declarația de avere (40 milioane dolari, p. 69). Mai la sfârșitul capitolului Fenwick Gallagher aduce date impresionante despre averea președintelui Zelenski: în declarația de avere din 2017 V. Zelenski a trecut „patru apartamente la Kiev, o casă la țară, precum și apartamente la Yalta și în Statele Unite. În același timp, Zelenski nu a menționat în declarație vila de 15 camere de pe coasta italiană, al cărei proprietar este împreună cu soția lui, Olena” (p. 73).

Capitolul 4, „Evreul celorlalți” (p. 74-95). Autorul amintește cuvintele lui V. Putin ,rostite la 24 februarie 2022, prin care acesta a numit conducerea Ucrainei ca fiind „nazistă”. Asta în condițiile în care chiar președintele Ucrainei Volodimir Zelenski este ucrainean de etnie evreiască.

Fenwick Gallagher constată că la acuzațiile de nazism Zelenski alege să răspundă prin istorie, nu prin identitate. „ Când moartea este la granițele țării, el aslege în  mod conștient să nu facă decât o aluzie foarte discretă la apartenența sa etnică, deși ea singură arfată caracterul absurd și scandalos de mincinos al pretextelor utilizate de președintele rus pentru a justifica invazia în Ucraina. Cei trei frați ai bunicului lui Zelenski au fost executați în timpul Shoah (Holocaustului)” (p. 76). Autorul cărții a solicitat un interviu jurnalistului Vladislav Davidzon, care este un bun cunoscător al vieții evreilor în URSS, care, între altele, a spus: „…Evreii constituie o națiune, un ethnos, o cultură, o civilizație și o religie, toate împreună. Uniunea Sovietică nu tolera nimic din toate astea și voia să le șteargă complet. Ca evreu, nu poți păstra decât câteva rămășițe ale specificității tale. Și au reușit foarte bine această rusificare…” (p. 77).

Autorul cărții prezintă istoria evreilor de pe teritoriul Ucrainei, pogromurile antievreiești din anii țarismului, masacrele antievreiești din Ucraina comise după lovitura de stat bolșevică, urmată de un sângeros război civil (1917-1921). S-a referit, de asemenea, la figurile controversate ale lui Simon Petriura și Stepan Bandera. Pasajele referitoare la lupta ucrainenilor pentru formarea unui stat independent în  anii celui de-al Doilea Război Mondial sunt deosebit de interesante (p. 79 și urm.). Recomand pentru lectură obligatorie, întregul capitol.

Capitolul 5, „De la Maidan la Servitorul Poporului” (p. 96-113). Autorul a prezentat propunerea Bruxelles-lului, înaintată Ucrainei, de semnare a unui acord de asociere la Uniunea Europeană (UE), inițiativă susținută de o largă majoritate a deputaților din Verhovna Rada (Parlamentul) de la Kiev (2012). Moscova a fost iritată de starea de lucruri și a restricționat relațiile economice cu Ucraina. Autorul cărții expune evenimentele din 2012-2014 din Ucraina: reacția ucrainenilor (Euromaidan), anexarea Crimeii de către ruși  etc. În așa condiții, în vara anului 2014 colegii lui V. Zelenski au redactat scenariul filmului „Servitorul poporului”. Autorul redă principalele subiecte ale viitorului film: viciile și problemele Ucrainei contemporane (p. 108).

Capitolul 6, „În afara sistemului” (p. 114-128). A fost analizată activitatea lui V. Zelenski și echipei lui de la Kvartal-95 după evenimentele din 2014, precum și constituirea Partidului politic Servitorul poporului și ideea înaintării lui V. Zelensli în cea mai înaltă funcție în stat. Autorul expune seria de reproșuri ce i s-au adus lui V. Zelenski, cum că ar fi fost un „candidat pro-rus”, cum că nu cunoaște limba ucraineană, cum că ar fi fost un apropiat al oligarhului I. Kolomoiski  (vezi p. 127).

Capitolul 7, „O țară care râde de sine” (p. 129-149). Autorul cărții a expus activitatea lui V. Zelenski cu șase luni înainte de alegerile prezidențiale. Autorul cărții ne amintește: V. Zelenski a negat până în ultimul moment că vrea să candideze la funcția de președinte al Ucrainei. Fenwick Gallagher a publicat fragmente din interviurile oferite de V. Zelenski ziariștilor în care intervievatul a răspuns la diverse întrebări, nu însă și la întrebarea dacă dorește să participe la alegerile prezidențiale. Între altele, V. Zelenski s-a pronunțat pentru rezolvarea pașnică a problemelor din estul Ucrainei (p. 132). Autorul cărții subliniază că poziția lui V. Zelenski referitoare la regiunile din estul Ucrainei trebuie soluționate cu liderii de la Moscova, nu cu căpeteniile separatiștilor. Fenwick Gallagher amintește cum și când V. Zelenski a declarat că va candida la postul de președinte al Ucrainei: în seara zilei de 31 decembrie 2018, cu câteva minute înainte de sosirea Anului nou, de pe scena pe care evolua Kvartal-95, V. Zelenski a declarat: „Dragi ucraineni, vă promit că vă voi reprezenta la președinție și o voi face imediat! Sunt candidat la președinția Ucrainei! Să o facem împreună! La mulți ani! Vă urează noul dumneavoastră servitor al poporului” (p. 135). Autorul a expus programul politic al candidatului V. Zelenski, implicarea lui și a echipei Kvartal-95 în campania electorală și a evidențiat specificul acelei campanii electorale: oferind alegătorilor spectacolele sale și serialul TV („Servitorul poporului”), echipa lui V. Zelenski a câștigat bani, în loc să-i cheltuie (p. 141). Autorul cărții prezintă campania electorală cu rezultatele celui de-al doilea tur (29 aprilie 2019). În turul doi V. Zelenski a obținut 73,2 % din voturi. Autorul citează din declarația Irinei Pobedonosțeva, directoarea generală a Direcției Politici de Informare a biroului prezidențial, care, între altele, a spus: „…Caracteristica principală a emisiunii Cartierul de seară era satira politică, una dură, îndrăzneață și uneori devastatoare, dar, firește, Dumnezeu are mult simț al umorului! Zelenski a devenit președintele Ucrainei, spărgând toate stereotipurile și toate normele vieții politice ucrainene” (p. 147).

Capitolul 8, „Capcana Donbasului” (p. 151-176). Autorul a analizat activitatea președintelui nou ales și a echipei sale: „La 41 de ani, cel mai tânăr președinte din istoria țării, în fruntea unui cabinet a cărui medie de vârstă este de 39 de ani, asistă la victoria partidului său, cu 254 din cele 423 de locui în Parlament, adică o majoritate absolută. Aceasta ar trebui să-i permită să guverneze fără obligația de a încheia alianțe. Scorul este inedit în istoria țării de la independență încoace, iar victoria este istorică” (p. 157). În capitol sunt examinate problemele Donbasului, a fost analizată întâlnirea de la Paris (sfârșitul anului 2019) a liderilor celor patru state – Emmanuel Macron, Angela Merkel, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. Autorul remarcă: „Sosirea la putere a acestui novice ar putea fi ocazia atât de așteptată de stăpânul de la Kremlin pentru a-și realiza unele dintre obiectivele sale cruciale: să împiedice Ucraina să se alăture Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Europei și s-o readucă sub influența rusească. Existau anumite semnale care lăsau să se înțeleagă că Zelenski ar putea fi cel care va permite această operație. Până la urmă, nu era el acela care îi propunea acum câțiva ani lui Vladimir Putin să vină și «să-l roage în genunchi» să nu mai curgă sânge în estul Ucrainei?” (p. 164). Disprețul lui Putin față de Zelenski, scrie autorul, – era vizibil. Dar președintele Ucrainei a rezistat presiunilor lui Putin, nu a cedat nimic din interesele Ucrainei. În continuare autorul a publicat discursul lui V. Zelenski, rostit la 19 februarie 2022, la Conferința de la Munchen privind probleme de securitate (p. 168-175).

Capitolul 9, „Amatorul și puterea” (p. 177-198). Sunt analizate eforturile președintelui V. Zelenski în lupta cu corupția, pentru reforma și întărirea justiție etc.

Ultimul capitol, al 10-lea, „Metamorfoza” (p. 197-211). Autorul scrie că V. Zelenski nu și-a dorit niciodată să fie în rolul de lider de război. Autorul menționează cum V. Zelenski a minimalizat primejdia invadării țării lui de către Rusia; el nu a reacționat adecvat nici atunci când însuși președintele SUA l-a avertizat de pregătirile Rusiei de invadare a Ucrainei, când administrația SUA a cerut cetățenilor săi să părăsească Ucraina. Și totuși, în pofida apelului său la pace, Ucraina a fost invadată (24 februarie 2022). V. Zelenski a fost nevoit să intre în rolul Comandantului Suprem al Forțelor Militare ale Ucrainei.

Cartea se încheie cu Concluziile autorului (p. 212-218). Vom extrage doar atât: războiul FR i-a reunit pe ucraineni împotriva unui inamic comun, Rusia. Sondajele efectuate cu trei zile înainte de invazie au demonstrat că „91 % dintre ucraineni susțin acțiunile președintelui V. Zelenski. Nivelul de susținere pentru Zelenski este extrem de ridicat în toate regiunile țării: peste 90 % în vest și în centru și 80 % în est și sud” (p. 213).

La scrierea acestor rânduri vedem că armata agresoare, autoproclamată „a doua armată în lume” ca putere, a suferit și suferă pierderi umane și materiale uriașe, că regimul Putin a intrat într-o criză internă ce se agravează, că Forțele Militare ale Ucrainei încet dar sigur eliberează țara lor de invadatorii ruși.

În concluzie: volumul scris de  Fenwick Gallagher este important pentru istoriografia română din multe puncte de vedere: autorul a analizat și expus subiecte pe care nu le găsim în alte lucrări, date biografice mai puțin cunoscute ale președintelui V. Zelenski. Deosebit de important este capitolul 5 (evreii din Ucraina). Au fost abordate problemele reale ale societății și statului ucrainean.

Felicitări autorului, mulțumiri traducătoarei Alina Pavelescu, Editurii Corint.

anatol_petrencu@yahoo.com

7 iulie 2023