Rubrica D ՚ale Istoriei

Pe data de 21 iulie 2023 președintele Federației Ruse (FR) Vladimir Putin a convocat ședința Consiliului de Securitate al țării (în regim on-line). În cadrul ședinței V. Putin a prezentat viziunea sa, profund greșită, referitoare la războiul agresiv pe care îl duce în Ucraina. Ca de obicei a dat vina pe Occident, în special – pe „hegemon”, SUA, care, în opinia lui, au interes nu doar să tărăgăneze războiul din Ucraina, ci și să slăbească Europa occidentală[1]. Adică nu Rusia a cotropit teritoriile Ucrainei, stat independent, ci SUA; nu Rusia lansează zilnic (mai exact – noaptea) rachete peste localitățile  ucrainene, omorând oameni pașnici, între ei, mulți copii. V. Putin personal se face vinovat de acest sângeros război. Din nou (a mai făcut-o și cu alte ocazii) V. Putin a vorbit despre Polonia, despre istoria ei. Bineînțeles, istoria așa cum o înțelege și o prezintă el.

Credem, este important să comentăm succint afirmațiile președintelui FR, referitoare la istoria Poloniei. Asta pentru că a vorbit nu un oarecare propagandist de la TV oficiale ruse (M. Simonean, O. Skabeeva, V. Soloviov etc.), ci președintele unei mari puteri nucleare. În al doilea rând, astfel de discursuri duc la luarea anumitor măsuri practice, concrete, de către anumite structuri ale Statului (Ministerul Apărării, FSB etc.). În plus, discursul lui V. Putin prezintă poziția oficială a FR. Și, așa cum scrie Iulian Chifu într-o carte apărută recent, „orice minciună are un public”[2]. Un  astfel de public îl are și V. Putin.

Președintele rus pornește de la știri privind tentativa creării unei uniuni polono-lituaniano-ucrainene, adică, precizează V. Putin, – nu este vorba despre o adunare a mercenarilor, sunt suficienți și sunt nimiciți (în războiul din Ucraina), ci despre trupe militare regulate comune, echipate, planificate a fi folosite în acțiuni pe teritoriul Ucrainei, inclusiv pentru asigurarea securității actualei Ucraine apusene.

Lăsăm la o parte prorocirile lui V. Putin, de tipul „dacă trupele militare poloneze vor intra în Ucraina, atunci…” Nimeni nu poate prevedea cu exactitate ce va fi în viitorul apropiat…

V. Putin: „Voi aminti: după înfrângerea Germaniei și aliatelor ei încă în Primul Război Mondial unitățile militare poloneze au ocupat Lvovul și teritoriile adiacente care au aparținut Austro-Ungariei”.

După înfrângerea Germaniei (încheierea războiului) imperiile multinaționale s-au destrămat. Pe ruinele Imperiului Austro-Ungar au apărut state naționale, Austria, Ungaria, Cehoslovacia etc.  Pe ruinele celor trei imperii (German, Austro-Ungar și Rus) a renăscut și Statul Polonez. Adică, tot ce a apărut pe ruinele Imperiului Austro-Ungar, totul cândva (până la destrămare) a aparținut acelui Imperiu. De ce atunci pretenții doar față de Polonia?

V. Putin: „Instigată de Occident, Polonia a utilizat tragedia războiului civil din Rusia, a anexat câteva gubernii istorice rusești. Țara noastră, care se găsea atunci într-o situație grea, a fost nevoită să semneze Tratatul de la Riga din 1921 și să recunoască pierderea teritoriilor sale”.

V. Putin habar nu are de politica Guvernului sovietic de export de revoluție. Liderul bolșevic V. Lenin considera că Germania este „gravidă” de revoluție socialistă, iar Armata roșie trebuie s-o ajute „să nască”. Pentru a ajunge în Germania, trebuia cucerită Polonia. Sloganul era: „Даёшь Варшаву, дай Берлин!” („Cucerește Varșovia, cucerește / dă-ne Berlinul!”). Numai că forțele militare poloneze, conduse de Józef Piłsudski, au distrus Armata roșie invadatoare („Minunea de la Vistula”, august 1920). Rușii au cerut pace. Tratatul de Pace de la Riga din 18 martie 1921 stabilea frontiera între Polonia, RSS Bielorusă și RSS Ucraineană. Articolul 2 al Tratatului fixează foarte amănunțit frontiera între Polonia, Belarus și Ucraina, iar articolul 3 stipulează: „Rusia (la negocierile de pace reprezenta și Belarusul, a. p.) și Ucraina renunță la orice drepturi și revendicări asupra teritoriilor situate la vest de frontiera descrisă în articolul 2 din prezentul Tratat. La rândul ei, Polonia renunță în favoarea Ucrainei și Belarusului la toate drepturile și pretenții asupra terenurilor situate la est de această graniță”[3].

V. Putin: „Polonia a participat și la dezmembrarea Cehoslovaciei, în urma cârdășiei de la Munchen cu Hitler, în anul 1938, a ocupat în întregime Cieszyn Silezia”.

Se lasă impresia cum că la Conferința de la Munchen (septembrie 1938) polonezii au intrat în cărdășie cu Hitler și au ocupat regiunea Teșin (în polonă – Zaolzie). În realitate Conferința a fost convocată de A. Hitler care revendica regiunea Sudetă, populată majoritar cu etnici germani, din fosta Austro-Ungarie. La întrunire au fost prezenți aliatul lui Hitler Benito Mussolini și prim-miniștrii Marii Britanii Neville Chamberlain și al Franței Edouard Daladier, ultimii doi trebuiau să garanteze inviolabilitatea frontierelor Cehoslovaciei. Dar n-au făcut-o. Cehoslovacia a fost cedată lui Hitler și dezmembrată de acesta. În așa condiții, conducerea Poloniei a luat sub protecția sa regiunea Teșin, populată majoritar de polonezi, salvându-i, astfel, de teroarea nazistă.

V. Putin spune cât de greu o duceau minoritățile naționale în Statul Polonez în perioada interbelică și cum că această „politică agresivă” s-a încheiat „cu tragedia națională din 1939, când Polonia a fost aruncată de aliații ei occidentali să fie păpată de mașina germană de război și de fapt a pierdut independența și statul, care au fost restabilite datorită Uniunii Sovietice și anume datorită Uniunii Sovietice, datorită poziției lui Stalin, Polonia a primit importante teritorii în Occident, teritorii  germane. Anume așa. Teritoriile de vest ale actualei Polonii au fost un cadou din partea lui Stalin, oferit polonezilor. Prietenii noștri din Varșovia au uitat despre asta? Noi le vom aminti”.

Cu bună știință V. Putin trece cu vederea cârdășia lui Stalin cu Hitler, soldată cu semnarea Tratatului de neagresiune între cele două tiranii, nazistă și comunistă, sovietică, precum și semnarea Protocolului adițional secret, în care cei doi dictatori au împărțit sferele lor de interese. Polonia a fost împărțită între Germania hitleristă și URSS stalinistă. La punctul 3 al Protocolului a fost vizată România, dar asta este un subiect. La 1 septembrie 1939 Germania, iar la 17 septembrie 1939, URSS au tăbărât asupra Poloniei și au cotropit-o. Deci, cei care poartă vina pentru sugrumarea Statului Polonez, pentru „pierderea independenței și statului” sunt Germania hitleristă și URSS stalinistă.

În privința „cadoului lui Stalin” este o dovadă a necunoașterii totale a istoriei celui de-al Doilea Război Mondial. Acest subiect îl cunosc chiar și studenții Facultăților de Istorie: în cadrul Conferinței celor Trei Mari (I. Stalin, W. Churchill și F. D. Roosevelt) de la Teheran, cel care a ridicat problema frontierelor poloneze a fost primul ministru britanic W. Churchill: „Noi am declarat război Germaniei, deoarece Germania a atacat Polonia (…) Dacă vom fi întrebați (noi, englezii, a. p.) de ce am intrat în război, vom răspunde că așa s-a întâmplat deoarece noi am oferit garanții Poloniei. Vreau să vă amintesc de exemplul cu cele trei chibrituri, unul reprezentând Germania, al doilea – Polonia, al treilea – Uniunea Sovietică. Aceste trei chibrituri trebuie mutate spre vest…”[4].

Astfel, pentru a fi mai explicit W. Churchill a luat trei chibrituri, unul însemnând frontiera sovieto-poloneză, stabilită prin Tratatul de la Riga, al doilea – însemna frontiera trasă între Germania nazistă și URSS stalinistă după cotropirea Poloniei (28 septembrie 1939, numită „Linia Kurzon”), iar ultimul chibrit prezenta frontiera dintre Germania și Polonia până la invadarea acesteia la 1 septembrie 1939. W. Churchill spunea: deoarece sovieticii nu vor ceda voievodatele de est ale Poloniei, numite de Kremlin „Belarus de asfințit” și „Ucraina de asfințit” și le-au unit cu RSS Belarus și RSS Ucraineană și mai fixând aceste rapturi teritoriale și în Constituția URSS, el propunea să fie mutată frontiera Poloniei spre vest, în interiorul Germaniei, pe râurile Odra și Neise. Stalin a fost de acord cu această propunere.

Adică asta înseamnă: polonezi, voi stăpâniți pământuri germane, „cadou de la Stalin”. V. Putin „uită” să menționeze că Stalin personal a insistat să i se cedeze două orașe-porturi la Marea Baltică care nu îngheață – Königsbergul și Memelul, și o parte din Prusia orientală – azi regiunea Kaliningrad cu centrul administrativ Kaliningrad, fostul Königsberg. Pe adevărat: hoțul strigă „Prindeți hoțul!”.

Concluzie: discursul lui V. Putin a fost minuțios pregătit. Pe un fundal istoric, președintele rus a depus un efort în a băga zâzanie între SUA și Europa occidentală, între germani și polonezi, între polonezi și ucraineni, între guvernele statelor Uniunii Europene, SUA și electoratele acelor state. În condițiile unor insuccese evidente în războiul hrăpăreț împotriva Ucrainei  (și în confruntare cu Lumea Liberă), V. Putin încearcă să susțină propagandistic țara pe care o mai conduce. Discursul lui V. Putin poate fi luat ca model de dezinformare a opiniei publice, parte a Războiului hibrid.

anatol_petrencu@yahoo.com

25-26 iulie 2023