Pe data de 28 noiembrie 2023 Ambasada României la Chișinău a organizat o recepție cu ocazia Zilei Naționale a României. La recepție au fost prezenți demnitari ai Republicii Moldova (RM) – dna Președinte al RM Maia Sandu, Prim-ministrul RM dl Dorin Recean, Președintele Parlamentului RM dl Igor Grosu, ambasadori acreditați la Chișinău, scriitori, militari, reprezentanți ai presei, ai culturii etc.

Cu un cuvânt de salut către cei prezenți s-a adresat ES dl Ambasador al României în RM Cristian-Leon Țurcanu. După care, la microfon a fost invitată dna Președinte al RM Maia Sandu.

Înainte de a expune discursul dnei M. Sandu este cazul să ne întrebăm: cei cu acest 1 decembrie? La ce an se referă? Ce s-a întâmplat atunci? Întrebările sunt stranii. Asta pentru că în școlile noastre se învață această materie: Ziua Națională a României celebrează Marea Unire a românilor din 1918. La 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, a avut loc Unirea Transilvaniei cu România, acolo fiind întrunită Marea Adunare Națională care a decis ca și Ardealul, ultima provincie românească, să se unească cu Țara. A fost încununarea unui efort imens, expus vreme de decenii spre un proiect de țară în care să se regăsească toți românii.

Transilvania a fost ultima provincie unită cu Țara. Dar care a fost prima? Și aici este cazul să amintim că anume noi, basarabenii, am fost primii care, la 27 martie 1918, prin votul majoritar al Sfatului Țării (Parlamentul Basarabiei de atunci) ne-am unit cu Țara.

Ei bine, aflați că doamna Președinte al RM Maia Sandu nu a spus o vorbă despre Basarabia, care a fost prima în opera de Reîntregire a României contemporane. Nu a adus omagiu Generației Unirii, nimic despre Actul Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918, despre Ion Inculeț,  Pan Halippa, Ion Pelivan, Daniile Ciugureanu, atâția alții. A spus, e adevărat, că România „ne iubește” și noi, la rândul nostru, „iubim România”, că România ne-a ajutat și ne ajută în diverse domenii și că în viitorul previzibil „ne vom regăsi în Uniunea Europeană (UE)”. În UE ca două state distincte: unul românesc (România), iar altul „moldovenesc” (RM). Și tot așa – cu „perspectiva europeană” a RM.

Este firesc ca președintele RM să emane optimism în proiectul pe care și l-a propus. Doar că optimismul președintelui se lovește de niște realități crunte. De ex., care va fi statutul raioanelor RM din stânga Nistrului și municipiul Tighina? Aceste raioane sunt controlate de Rusia prin interpușii de la Tiraspol. Cum rămâne cu asigurare securității de stat a RM? Prin sporirea cheltuielilor militare sau poate există alte căi? De ex., admiterea RM în NATO cu plata cotizațiilor respective, în schimb – cu siguranța că „scutul” NATO va ocroti cetățenii RM de o invazie a trupelor ruse, va asigura venirea investițiilor străine etc.

Într-un astfel de discurs (al dnei M. Sandu) ne-am fi așteptat la câteva pilde de succese în interiorul RM pe calea acesteia spre UE. Ce era de făcut, ce am reușit să facem și ce mai avem de realizat, termenii realizării și responsabilii.

Și mai este ceva de spus. Atins de geniu, președintele Turciei Mustafa Kemal Atatürk a avut inspirația să creeze un partid politic care să aibă aceleași scopuri ca și propriul lui partid (Partidul Republican al Poporului) și să le realizeze mai bine decât ar fi făcut-o partidul condus de el. În condițiile de astăzi ale RM este deosebit de important să lichidăm alternativa „partid pro-european – partid pro-rus” și să constituim alternativa „partid pro-european – partid pro-european (sau pro-european/pro-NATO).

29 noiembrie 2023

anatol_petrencu@yahoo.com