Astăzi se împlinesc 105 ani de la încheierea procesului de reîntregire a provinciilor românești și de formare a României contemporane întregite. Principiul naționalităților – „fiecare popor în propria lui țară” -, a triumfat și la români.

În efortul de constituire a unei țări în care să se regăsească toți românii Basarabia a fost prima provincie care, la 27 martie 1918, prin votul majoritar al Parlamentului de atunci (Sfatul Țării), a decis să se unească cu Patria-mamă România. În condițiile în care mai continua Marele Război (ceva mai târziu numit Primul Război Mondial), iar forțele militare ale aliatului României, Rusiei țariste, deveniseră de necontrolat, anarhizate, oamenii politici ai Basarabiei de atunci – Constantin Stere, Ion Inculeț, Pan Halippa, Pantelimon Erhan, Ion Pelivan, Gherman Pântea, Vasile Țanțu, mulți alții, au decis să unească Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) cu România:

„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acul o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România” – este scris în Declarația de Unire a Basarabiei cu România, aprobată la 27 martie 1918.

Exemplul Basarabiei a fost urmat de Bucovina și Transilvania, astfel întemeindu-se România întregită în frontierele ei firești.

Dar soarta nu a fost blândă cu românii. În iunie 1940 regimul totalitar sovietic a anexat Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, insule românești de la Gurile Dunării. În condițiile celui de-al Doilea Război Mondial, pe teritorii românești cotropite, Kremlinul a creat numita RSS Moldovenească (astăzi – Republica Moldova/RM).

Deși Federația Rusă a recunoscut independența RM în frontierele moștenite de la URSS, Kremlinul continuă să controleze orașul Tighina cu împrejurimile și raioanele de est ale RM și să amenințe Chișinăul cu o nouă cotropire. Chiar ieri, 30 noiembrie 2023, în cadrul ședinței Consiliului de Miniștri al Afacerilor Externe al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ministrul de externe al Rusiei Serghei Lavrov a declarat: „…De fapt Moldova este destinată să fie următoarea victimă în războiul hibrid declanșat de Occident împotriva Rusiei”[1]. Reacția Chișinăului a fost: vicepremierul Nicu Popescu a cerit din nou Federației Ruse să-și retragă trupele de pe teritoriul RM; odată retrase trupele rusești, „vor fi create condiții favorabile pentru rezolvarea «exclusiv pașnică» a conflictului transnistrean”[2]. Este stranie această poziție: de parcă ceea ce numește dl Nicu Popescu „conflict transnistrean” ar fi un antagonism intern al RM (apropo, ce trupe rusești sunt staționate pe teritoriul controlat de Tiraspol? Cum au ajuns ele acolo dacă prin Ucraina nu pot trece, iar RM nu le dorește?).

Atât timp cât există RM ca stat independent el (statul RM) are nevoie de modificarea Constituției în care, la recomandarea Rusiei, ni s-a impus statutul de „țară neutră” (de exclus această inepție) și de exprimarea clară de admitere a RM în NATO.

Felicitări tuturor românilor cu Ziua României!

Sănătate și succes tuturor.

Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”

1 decembrie 2023