Războiul agresiv al Rusiei în Ucraina și poziția Chișinăului oficial
Războiul agresiv al Federației Ruse (FR), de cotropire a teritoriilor statului vecin Ucraina, de masacrare a oamenilor și de distrugere a localităților ucrainene continuă aproape doi ani. FR a încălcat tratatele internaționale și bilaterale (ruso-ucrainene pe care FR le-a semnat) și a invadat Ucraina – stat membru fondator al ONU -, sub pretexte false: cum că Ucraina este condusă de „fasciști”, cum că etnicii ruși din Ucraina sunt persecutați de „naționaliștii” ucraineni și cum că admiterea Ucrainei în NATO și UE ar prezenta o amenințare la adresa securității naționale a FR. Aceste pretexte ale rușilor sunt false pentru că Ucraina nu este condusă de „fasciști”; dimpotrivă mulți conducători ai Ucrainei sunt ucraineni de etnie evreiască, inclusiv președintele țării Volodimir Zelenski. Etnicilor ruși nu li se interzice să vorbească limba rusă, ei, însă, sunt îndemnați să cunoască limba de stat a Ucrainei, limba ucraineană, mai ales dacă vor să ocupe funcții de stat sau să muncească în sferele sociale de deservire a populației. Admiterea Ucrainei în NATO și UE nu poate amenința în nici un caz securitatea FR – stat cu cel mai mare arsenal nuclear din lume și având ca putere a două armată de pe Globul pământesc.
De circa doi ani, zilnic, FR omoară oameni în Ucraina și distruge sistematic, cu sânge rece, satele și orașele țării vecine. Comunitatea internațională a condamnat agresiunea rusă în Ucraina, a ajutat victima agresiunii rusești cu armament, cu alte bunuri și materiale, necesare victoriei Ucrainei (dar și a lumii civilizate) asupra statului agresor – FR -, și restabilirii controlului ucrainean asupra teritoriilor ocupate vremelnic de cotropitori, asigurării securității naționale a Ucrainei, plății contribuțiilor de război din partea FR pentru toate distrugerile pricinuite și pedepsirii criminalilor de război ruși.
Statele UE au impus FR un șir de embargouri, au sistat un șir de activități politice, economice, financiare, comerciale, culturale, turistice, sportive etc. cu statul agresor Rusia. FR va fi nevoită să se retragă de pe teritoriile cotropite și să accepte condițiile de pace propuse de Kiev. Mai devreme sau mai târziu, dar o va face.
În cadrul acestei drame cumplite, care se desfășoară în ochii noștri, Conducerea Republicii Moldova (în continuare – CoRM) a condamnat verbal agresiunea FR împotriva Ucrainei, a primit refugiați ucraineni, a acordat susținere necesară Ucrainei.
CoRM promovează politica de integrare a RM în UE, activitate susținută de majoritatea populației, inclusiv – de intelectualitate. Integrarea RM în UE înseamnă debarasarea de primejdia de a fi ocupați din nou de FR, de a fi incluși în ceea ce rușii numesc „Lumea Rusă”. Integrarea RM în UE mai înseamnă un pas radical spre rezolvarea problemei noaste naționale – Reîntregirea Neamului.
Declarând și promovând politica de accedere în UE, în același timp, CoRM nu s-a aliniat politicilor promovate de UE față de statul agresor Rusia. În situația în care ne aflăm, este important ca CoRM nu doar să declare dorința RM de accedere în UE, ci să dea dovada acestui deziderat prin fapte concrete. Ele, însă, sunt diametral opuse dorinței noastre de integrare în UE. Astfel, în pofida denunțării câtorva acorduri, RM rămâne în continuare membră a Comunității Statelor Independente (CSI) – organizație gândită și controlată sută la sută de FR. CoRM nu oferă o perspectivă clară pentru RM în cadrul CSI: ne integrăm în UE rămânând sau ieșind din CSI?
FR stăpânește raioanele de est ale RM (sunt teritorii ocupate de FR). CoRM nu recunoaște acest fapt, nu are o strategie clară de eliberare și de impunere a suveranității Statului RM asupra acestor teritorii, de pedepsire a criminalilor separatiști etc. CoRM nu conlucrează în nici un fel cu Ucraina în acest domeniu; ministrul Apărării RM nu a avut nici o întâlnire cu militarii ucraineni. Mai mult decât atât: CoRM permite transportul gazelor naturale rusești în regiunea separatistă a RM, în special – la Centrale electrică de la Kuciurgan, de la care – culmea!, – cumpără energie electrică.
CoRM nu a denunțat numitul Memorandum pe principiile normalizării relațiilor dintre RM și Transnistria în care este scris că regimul separatist de la Tiraspol participă la „procesul de realizare a politicii externe a RM”! („Bravos!”, Petru Lucinschi! Asta pentru că el cu Igor Smirnov au semnat documentul, la 8 mai 1997). Dacă CoRM respectă acest document, atunci în negocierile privind aderarea RM la UE, alături de CoRM, ar trebui să fie și „președintele” Vadim Krasnoselski. Dar el nu este și e clar de ce: el este scula Kremlinului, împuternicită să nu permită RM apropierea de România și admiterea RM în UE. Și atunci, ce e de făcut? Probabil, de denunțat acest Memorandum.
RM continuă să întrețină relații comerciale intense cu FR (în alimentarele din RM rafturile sunt supraîncărcate cu rachiu, cu bomboane, alte produse din Rusia; farmaciile sunt pline cu medicamente din FR și exemplele pot continua).
Să fie clar: banii care ajung din RM în Rusia șunt utilizați în războiul sângeros dus de FR împotriva poporului ucrainean.
Chișinăul nu a sistat legăturile de transport cu statul agresor Rusia: zilnic din Chișinău spre Moscova, Sankt-Petersburg, Voronej, alte orașe, pleacă (și vin) autocare, iar postul de radio „Diaspora” mereu îndeamnă radioascultătorii să călătorească cu aceste autocare.
Din RM în statul agresor Rusia se poate călători și cu trenul, care trece… prin Ucraina! Apropo de căile ferate. Franța a oferit RM 126 milioane de euro pentru modernizarea Căilor ferate ale RM[1]. Știm: în România întregită, timp de trei ani, a fost schimbat ecartamentul căilor ferate, ele aliniindu-se la standardele europene. Întrebare: ce au făcut CoRM timp de 33 de ani în acest domeniu? Banii din Franța au ajuns sau nu în RM? Dacă da, unde au fost cheltuiți?
Cu o perseverență demnă de invidiat, CoRM nu comunică cu presa, cu societatea, nu organizează conferințe de presă, nu expune public ceea ce se întâmplă în Ucraina, nu intervine cu explicații atunci cânt este nevoie. Astfel, recent, într-o postare video, jurnalista Natalia Morari (N.M.) a declarat cum că Serviciul de Informare și Securitate (SIS) al RM a monitorizat activitatea diplomaților ucraineni în RM. Nu a urmat nici o reacție din partea CoRM, cu o singură excepție: un domn deputat a întrebat „Cine nu o cunoaște pe N.M.?” și că „ceea ce a declarat ea este feik” (adică minciună). Feik-urile (minciunile publice) sunt învelite în adevăr. Și în cazul N.M. au fost elemente de adevăr, iar CoRM nu a reacționat în nici un fel. Vedeți, vă rog, exemplul Ucrainei: zilnic, președintele Volodimir Zelenski reacționează la ceea ce se întâmplă în Ucraina. În plus, consilierul Mihailo Podoleak explică cu răbdare olimpică diverse situații de ordin intern sau extern. Mai există posturi Radio și TV care lămuresc obiectiv politicile Kievului. La noi – NIMIC.
În ochii noștri se creează un precedent periculos, care ia proporții. În mijloacele de transport public din municipiul Chișinău (și în alte locuri publice) se difuzează o „Petiție colectivă” în care este scris. „Pe teritoriul municipiului Chișinău sunt generate, anual, venituri de peste 23 miliarde de lei, bani care sunt transferați direct în bugetul de stat. Din suma de 23 miliarde de lei, Chișinăului îi sunt transferate înapoi, doar 2,8 miliarde de lei sau aproximativ 13 % + TDS. Situația actuală este discriminatorie pentru chișinăuieni, întrucât din contribuțiile lor se formează cea mai mare parte a bugetului de stat, iar în bugetul local nu rămâne nimic”. Deja sunt urmări: părinții interesați de programe prelungite în școli au ieșit la proteste, asistentele sociale cer majorarea salariului etc. Iar CoRM tace. De ce oare nu-l invită pe dl primar general al Capitalei la o discuție cu participarea ministrului de Finanțe, altor specialiști și să soluționeze problema?
Dacă Dvs. credeți că cuvintele „Război hibrid” sunt lipsite de conținut, vă înșelați amarnic. Război hibrid înseamnă debusolarea populației, lansarea feik-urilor, inducerea în eroare a oamenilor. Și toate acestea – în interesul FR.
CoRM a scos abrevierea NATO în afara discursului public. De reținut: statele care au fost admise în UE au intrat inițial în NATO. De ce CoRM nu admite dezbateri pe acest subiect?
De frică să nu supere cumva FR! Dar la acest subiect vom reveni.
Concluzie-întrebare: în condițiile în care un război sângeros, provocat și dus de FR bântuie de circa doi ani la frontierele RM, când atâtea lucruri sunt de făcut, iar CoRM nu întreprinde nimic, nu cumva politica verbală de accedere a RM în UE este un super-feik al Kremlinului?
Anatol Petrencu, istoric
anatol_petrencu@yahoo.com
[1]Ion Hadârcă, Ruinele și runele războiului. Cronica primelor 101 zile de agresiune rusă, Chișinău, 2023, p. 72.