Stimați prieteni,

Distinsa Doamnă Anastasia Ambul-Balmuș a scos de sub tipar monografia satului natal Hârtop, raionul Cimișlia (Satule, vatră străbună (Studiu documentar al comunei Hârtop, raionul Cimișlia), Chișinău, S.n., 2024, 352 p.). Am avut fericita ocazie să citesc manuscrisul lucrării și să redactez un Cuvânt înainte, pe care îl prezint mai jos.

Cuvânt înainte

Autoarea acestei cărți, distinsa Doamnă Anastasia Balmuș, a fost și este pasionată de trecutul neamului nostru. Acest interes s-a materializat în elaborarea și publicarea a două monografii – Îndemn spre neuitare și Dosarele infernului. De această dată, dna Anastasia Balmuș a decis să expună publicului cititor o consistentă monografie a localității în care s-a născut, satul Hârtop, raionul Cimișlia, despre trecutul căruia până la acest moment s-a scris prea puțin[1].

Pentru realizarea acestui proiect autoarea a studiat și a spicuit informații despre satul de baștină din diverse surse: arhiva familiei, arhivele republicane și raionale, din documente publicate, monografii tematice, dar și memoriile proprii și ale sătenilor. Chiar primele rânduri ale cărții, scrise cu o sinceritate dezarmantă, ne conving de motivația alegerii acestei teme: „Fiecare om poartă sentimente deosebite pentru locul nașterii și copilăriei sale. Oriunde n-ai fi, cât de frumoasă n-ar fi noua ta localitate, casa ta, cât de bine n-ai trăi, locul cel mai scump rămâne a fi acela unde te-ai născut, unde ai alergat desculț și te-ai jucat în cele mai simple și dragi jocuri copilărești, unde zarzării și prunele verzi ale vecinilor erau cele mai gustoase din lume, incomparabile cu cele exotice de astăzi.  Locul, unde te simțeai cel mai liber, cel mai confortabil, mai sigur și mai însemnat, unde era imensitatea cea mai frumoasă și mai luminoasă, unde iernile erau cu multă zăpadă, cu copii gălăgioși la săniuș, iar vara caldă, cu mult praf, miros de pelin și flori de câmp…”

Autoarea a căutat răspuns la trecutul localității natale: deși oficial se consideră că satul s-a întemeiat începând cu anul 1884, dna Anastasia Balmuș aduce dovezi ce demonstrează că primele case au fost construite în 1860. Autoarea expune informațiile referitoare la satul Hârtop în anii țarismului (administrarea, ocupațiile de bază ale locuitorilor etc.), apoi prezintă starea de lucruri a satului în cadrul României întregite (1918-1940). A fost analizată minuțios reforma agrară, în urma căreia marea proprietate funciară a fost lichidată, iar proprietatea mică și mijlocia a sporit. În același timp, dna Anastasia Balmuș a depistat și problemele cu care s-au confruntat localnicii – obligațiunile financiare impuse pentru răscumpărarea pământului primit, insuficiența banilor pentru procurarea animalelor de tracțiune, uneltelor de muncă etc.

Sunt foarte importante nu doar pentru istoria Hârtopului, ci și pentru știința istorică în ansamblu tragicele evenimente intervenite în Basarabia, inclusiv în Hârtop, după raptul teritorial sovietic. Autoarea expune tragedia persoanelor refugiate peste Prut, „repatrierea” germanilor din Blumental (15 septembrie – 15 noiembrie 1940), dar și infernul sătenilor arestați (cazul Iacob Kaminschi) și celor deportați de sovietici în Siberia (cazurile Daniil Zamisnâi și Emanoil Barbaiani).

Expunerea continuă cu evenimentele desfășurate în anii Războiului germano-sovietic (1941-1945), când teritoriile românești cotropite de sovietici, în iunie 1940, au revenit sub administrație românească. Dar, ca și germanii, românii au pierdut războiul anti-bolșevic; în vara anului 1944 sovieticii revin în Basarabia.

Anastasia Balmuș a expus urmările celui de-al Doilea Război Mondial pentru locuitorii satului Hârtop, politica autorităților sovietice în Basarabia reocupată, inclusiv – în satul dumneaei de baștină: răfuieli (cazul Damien Cernei), teroarea economică, aplicată de sovietici față de țărani. Deosebit de emoționante sunt paginile în care autoarea redă tragedia foametei organizate de Puterea sovietică în anii 1946-1947. Cutremurătoare realități: numai în satul Hârtop au murit de foame 349 de persoane!

În continuare, autoarea monografiei a expus istoria satului natal în perioadele istorice (și tragice) ce au urmat: deportarea gospodarilor satului în anul 1949, constituirea forțată a colhozurilor („Jdanov”, „Budionîi”, „Frunze”, „Karl Marx”). Istoria satului, reconstituită pe baza documentelor din arhive, este completată reușit cu memoriile autoarei (anii 50 ai sec. al XX-lea). Dna A. Balmuș expune, în continuare munca și viața cotidiană a locuitorilor satului Hârtop în anii 1960-1990. Ultimele pagini ale monografiei au fost consacrate transformărilor intervenite după destrămarea URSS și proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova (1991).

Monografia semnată de doamna Anastasia Balmuș cuprinde multe nume ale sătenilor dumneaei, multe cifre, referitoare la gospodăria localității. Sunt importante datele care se referă la educație, la viața spirituală a satului contemporan Hârtop.

Anexele de la sfârșitul monografiei completează reușit textul de bază al cărții.

În încheiere putem afirma cu toată tăria că avem în față o carte de excepție, de mare folos nu doar localnicilor satului Hârtop sau raionului Cimișlia, ci și tuturor românilor iubitori de cunoașterea trecutului lor.

Felicitări autoarei!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

anatol_petrencu@yahoo.com

12.08.2024