De la constituirea sa (1922) URSS s-a considerat o „cetate” înconjurată de jur-împrejur de state ostile. De aceea conducerea Uniunii Sovietice a avut mare grijă să se apere de „diversioniști” și „spioni” trimiși de „imperialiști” în vederea răsturnării Puterii sovietice. Frontierele URSS erau păzite cu strășnicie zi și noapte, iar gardurile din sârmă ghimpată erau o prezență obligatorie. În URSS sârma ghimpată împrejmuia lagărele de muncă forțată ale prizonierilor Gulagului, diverse obiective militare, depozite și altele. Sârma ghimpată devenise un simbol al restricțiilor cetățenești, al represiunilor comuniste.

În iunie 1940, în bună înțelegere cu Germania hitleristă, URSS a invadat România, anexând Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța. URSS a impus României frontiera de-a lungul talvegului râului Prut, respectiv – a fost construit și gardul de sârmă ghimpată. În iunie 1941, Armata română, condusă de generalul Ion Antonescu a eliberat teritoriile străbune. Dar România a pierdut războiul, rușii au revenit și au restabilit și gardul de sârmă ghimpată pe Prut. În timp, deși URSS și România erau state socialiste-surori, sârma ghimpată a rămas nemișcată pe Prut. Dictatorul comunist român Nicolae Ceaușescu înaintase tovarășilor de la Moscova propunerea de a lichida gardul de sârmă ghimpată, reacția sovieticilor fiind zero.

Dar lucrurile au evoluat. Conducerea gorbaciovistă a încercat să modernizeze economia imperiului sovietic, liberalizând regimul. S-au creat premise pentru soluționare unor probleme demult durute, una din ele fiind cea a lichidării gardului de sârmă de pe Prut.

În cele ce urmează am folosit un studiu realizat de domnul Corneliu Prepeliță, doctorand, istoric, președintele Asociației Istoricilor din raionul Ungheni „Nicolae Iorga”. Îi mulțumesc și pe această cale pentru bunăvoința de a utiliza unele pasaje din studiul dumnealui, rămas deocamdată în manuscris.

Dl Simion Platon din Cahul a candidat la postul de deputat al Sovietului Suprem al URSS, având în programul său electoral un punct ce s-a referit la scoaterea gardului de sârmă ghimpată de-a lungul Prutului pe distanța cuprinsă în raionul Cahul. Fiind ales deputat în organul legislativ superior al URSS, dl S. Platon a pornit procesul de demolare a gardului de sârmă ghimpată: pe data de 13 ianuarie 1990 o porțiune din gardul de sârmă ghimpată a fost înlăturată.

Revendicarea de a înlătura și restul  gardului de sârmă ghimpată a fost formulată de dl Vasile Șoimaru în cadrul alegerilor deputaților poporului ai RSS Moldovenești din 24 februarie 1990. În 1991 URSS a dispărut, Republica Moldova și-a proclamat Independența de Stat. Totuși, gardul de sârmă ghimpată pe râul Prut a rămas. Ideea scoaterii gardului a fost discutată public, în discuții implicându-se activ presa din Republica Moldova (RM), avându-i în frunte pe Constantin Tănase, Nicolae Roibu, Valeriu Saharneanu și alții. Corneliu Prepeliță scrie că pe data de 25 octombrie 2007, Consiliul raional Ungheni, cu majoritatea de voturi (21 din 33) au decis scoaterea gardului de sârmă ghimpată. Decizia Consiliului raional a fost atacată în instanța de judecată de către Direcția teritorială de control administrativ Ungheni și Serviciul de Grăniceri din RM. Judecătoria Ungheni a dat câștig de cauză Consiliului raional Ungheni. Conducătorii Direcției teritoriale de control administrativ Ungheni și Serviciului de Grăniceri din RM, însă, au  înaintat dosarul la Curtea de Apel Bălți, care, în ședința din 20 mai 2008, a casat decizia Judecătoriei Ungheni și a anulat hotărârea Consiliului raional Ungheni, decizia Curții de Apel Bălți fiind irevocabilă. Amintim: guvernarea era comunistă, V. Voronin fiind președinte al RM. Acesta din urmă se implicase și el în chestiunea dată și a amenințat cu trimiterea în pușcărie a conducătorilor raionului Ungheni pentru dorința acestora de a scoate gardul de sârmă ghimpată.

Problema demolării gardului de sârmă ghimpată a fost ridicată din nou în 2009, după căderea regimului comunist al lui V. Voronin. Această chestiune a fost discutată în Parlament, președinte fiind dl Mihai Ghimpu, deputatul Anatol Arhire fiind cel ce pusese problema în ordinea de zi. În același timp, dl Vlad Filat, primul ministru al RM, s-a pronunțat și el, insistând că scoaterea sârmei ghimpate poate și trebuie rezolvată printr-o decizie de guvern. Lucru realizat pe date de 9 ianuarie 2010: Serviciul de Grăniceri a primit ordinul de demolare a gardului de sârmă ghimpată. Astfel, în martie 2010 gardul de sârmă ghimpată, care fusese un simbol al împărțirii Neamului Românesc a dispărut. Sârma ghimpată a fost ridicată pe un traseu de 300 (alte date – 360) kilometri, greutatea ei a fost de 2 500 tone. Din o parte de sârmă au fost confecționate suvenire, restul a fost trimisă la topit.

Așadar, în acest an s-au împlinit 35 de ani de la începerea demolării gardului de sârmă ghimpată și 15 ani de la lichidarea definitivă a acelui gard. Ca și în cazul Zidului de la Berlin, care a simbolizat nu doar împărțirea Națiunii Germane în două părți, ci și confruntarea Est-Vest, gardul de sârmă ghimpată de la Prut a simbolizat împărțirea Națiunii Române în două părți ca rezultat al raptului teritorial sovietic, al agresiunii URSS față de România.

anatol_petrencu@yahoo.com