Pe data de 15 aprilie 2026 s-au împlinit 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui filantrop basarabean Vasile Stroescu. Cu acest prilej Primăria Municipiului Edineț, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” (AIRM „A. Moșanu”), Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), primăriile Trinca și Brânzenii Vechi, raionul Edineț, Direcția Educație, Tineret și Sport a Consiliului raional Edineț, Biblioteca Municipală „Ion Buzdugan”, Asociația Culturală „Parcova Nova” și Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din municipiul Edineț au organizat un șir de acțiuni comemorative.

Startul activităților a fost dat în satul Trinca, locul unde, la 11 noiembrie 1845, s-a născut Vasile Stroescu. În biserica satului a avut loc un parastas în memoria lui Vasile Stroescu, fraților și tatălui lui. După care participanții la eveniment au depus flori stela din curtea bisericii pe care este scris: în față – „Aice-s îngropați ctitorii bisericei din față și familia lor VASILE ION STROESCU, născut pe la 1790, mort la 15 Fauru[1] 1875, soția sa PORFIRA STROESCU, născută Guțu, la 1808, mórtâ (așa e scris, aici și mai jos am păstrat originalul inscripțiilor, a. p. ) la 22 Aprilie 1856.  CONSTANTIN VASILE STROESCU, fiul lor, născut la 1843, mort la 18 Aprilie 1895. Bunica nóstrâ ECATERINA MANOLACHI GUȚU”.

Pe partea stângă a stelei au fost scrise următoarele cuvinte: „Copiii lor, morți în copilărie: GAVRIIL, ILII, CATINCA, MĂRIOARA, ALEXANDRA, RUCSANDA, FRĂSÎNA, PORFIRA.”

Iar pe partea din spatele stelei a fost inscripționat: „Monumentul ista râdicat la 10 Septembrie 1904 de fiii Lor GHEORGHI și VASILE STROESTΔ.

A urmat vizita casei părintești a lui Vasile Stroescu și fostul spital. Pe peretele clădirii de la intrare a fost montată o placă comemorativă cu următorul conținut” „VASILE STROESCU. 1845-1926. MARE PATRIOT ȘI FILANTROP ROMÂN DIN BASARABIA, PRIMUL PREȘEDINTE AL CAMEREI DEPUTAȚILOR ROMÂNIEI MARI”, plasat alături de un mic basorelief al marelui filantrop. Deocamdată clădirile așteaptă investitorii care, reparându-le, le pot transforma în bijuterii arhitecturale.

Următoarea localitate a fost Brînzenii. În fața Primăriei este ridicat un bust al lui Vasile Stroescu. Pe postament e scris: „Vasile Stroescu. 1845 – 1926”. Și la acest bust au fost depuse buchete de flori. În sat se află fostul conac al lui Vasile Stroescu, în prezent – Centrul de plasament temporar pentru persoane cu dezabilități (adulte) Brînzeni al Ministerului Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Agenția Națională Asistență Socială. Fostul conac și clădirile aferente sunt înconjurate de jur-împrejuri cu pomi ce formează un parc. În centrul curții a fost înălțată o răstignire din piatră de Cosăuți, pe care a fost scris: „Această cruce este ridicată în memoria lui Vasile Stroescu”. Conacul este bine păstrat, utilizat în calitate de bloc administrativ. Interiorul a suferit anumite modificări, în schimb scările din metal, ce duc la etaj, sunt originale; s-au păstrat și tavanele cu ornamente color de o frumusețe deosebită.

Evenimentele comemorative au urmat la Edineț. În preajma bustului lui Vasile Stroescu din strada Independenței, în fața celor prezenți, despre personalitatea marelui filantrop a vorbit dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu”, după care a urmat depunerea de flori.

Începând cu ora 13.00, în incinta Centrului Cultural „Anatol Ciobanu”, a avut loc un mănunchi de activități comemorative. Astfel, în fața clădirii a fost amplasată și prezentată publicului o expoziție foto-documentară cu tema „Oameni mari ai neamului: Vasile Stroescu (1845-1926)”, iar în holul instituției, angajatele Bibliotecii Municipale „Ion Buzdugan” au expus cărți, reviste, alte materiale, referitoare la viața și activitatea lui Vasile Stroescu.

În Sala de festivități a Centrului Cultural „Anatol Ciobanu”, în fața unui public numeros (profesori școlari, liceeni, oameni interesați de personalitatea lui Vasile Stroescu), PS Antonie, Episcop al Bălților (fost al Hotinului), a binecuvântat începutul Conferinței științifice cu tema „Vasile Stroescu – filantropul desăvârșit”.

Inițial, a fost lansat volumul „Vasile Stroescu – voievodul mărinimiei”, autori – Tudor Țopa și Liviu Belâi[2]. Cartea a fost prezentată de scriitorul, publicistul, editorul și traducătorul Liviu Belâi, născut în satul Terebna, raionul Edineț. Ea cuprinde file din biografia și activitatea lui Vasile Stroescu, expuse atât de autorii cărții, cât și de alți cercetători – istorici, scriitori, publiciști etc.; în carte au fost publicate multe fotografii care se referă la Vasile Stroescu și la evenimente prilejuite de dezvelirea busturilor, altor activități legate de Vasile Stroescu.

A urmat sesiunea de comunicări, moderată de dl Constantin Cojocaru, primarul municipiului Edineț, și dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu”. Istoricul Ion Negrei a vorbit despre „Generozitatea legendară a boierului Vasile Stroescu”, iar prof. univ., dr. hab. în medicină Viorel Prisăcaru, membru titular (academician) al Academiei de Științe a Moldovei „Sănătatea publică în vizorul lui Vasile Stroescu”, dar și despre cunoașterea / necunoașterea marelui mecenat în anii Puterii sovietice, timp în care autoritățile comuniste au făcut tot ce au putut pentru a șterge din memoria oamenilor personalitatea lui Vasile Stroescu.

Cuvinte deosebite despre marele consătean au fost rostite de profesoara de istorie din satul Trica, iar una din elevele Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din municipiul Edineț a găsit cele mai potrivite fraze pentru cel care a fost Vasile Stroescu.

Subsemnatul am vorbit despre „Personalitatea lui Vasile Stroescu în amintirile lui Pan Halippa”. Am menționat: Pan Halippa a fost un om politic deosebit în Istoria Românilor. El a trecut prin câteva etape istorice și regimuri politice: cel țarist, etapa renașterii naționale a românilor basarabeni și înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-mamă România (1917-1918), Pan Halippa fiind o figură-cheie a acelor vremi. A urmat diversa și rodnica activitate în cadrul României întregite (1918-1940), a trecut prin anii tragici ai celui de-al Doilea Război Mondial, prin anii comunismului, impus de sovietici României (în 1950) a fost întemnițat în groaznica pușcărie de la Sighetu Marmației; peste doi ani – a fost trimis în URSS, unde a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia, dar trecut din nou în România, în închisoarea din Aiud. Pan Halippa a trăit 96 de ani (1883-1979), a cunoscut mari figuri ale timpului, inclusiv, din spusele lui – pe Lev Troțki și Vladimir Lenin, în vara anului 1917. Pan Halippa l-a cunoscut suficient de bine pe Vasile Stroescu, despre care a lăsat doar cuvinte de laudă și înaltă apreciere.

În anul 2003, la Chișinău, a fost publicată cartea „Pantelimon Halippa. Apostol al Basarabiei: Studii. Documente. Materiale”, îngrijită de Ion Constantin și Ion Negrei[3]. În volum au fost înmănuncheate memoriile lui Pan Halippa („Povestea vieții mele”, 1962), diverse documente, studii, materiale. În aceste scrieri Pan Halippa l-a menționat pe Vasile Stroescu de cel puțin 18 ori. Am spicuit doar unele din ele. Astfel, fiind redactor-șef al săptămânalului „Cuvânt moldovenesc” (1917), Pan Halippa își amintea: „Un om interesant, care ne vizita redacția, era Vasile Stroescu, moșier din Trinca, județul Sorocii. Omul acesta își întrebuința capacitatea lui de mare gospodar spre a-i mulțumi pe oamenii de pe moșia lui. El le-a construit școală și biserică, i-a ajutat să aibă fiecare casă și gospodărie frumoasă, procedând ca un om de stat. Ș-apoi ceea ce-i producea gospodăria, V. Stroescu întrebuința pentru construirea de școli și biserici și în alte sate sărace, și mai ales în Transilvania, unde administrația ungurească nu era prea bună și atentă față de români. Și pentru ca să poată face toate aceste lucruri, Vasile Stroescu nu s-a însurat niciodată și a trăit modest, cum le-ar sta bine să trăiască la toți miniștrii și oamenii de stat de astăzi. Vasile Stroescu era un democrat adevărat și unionist pentru neamul român înainte de unirea Basarabiei, Bucovinei și Ardealului cu Regatul României…”[4]

În vara anului 1917, Pan Halippa a mers la Odesa, în care erau staționați peste 10 000 de militari moldoveni. Fiind în orașul de pe malul Mării Negre, scrie Pan Halippa, 1nu puteam să uit că acolo se găsea în suferință marele nostru român basarabean Vasile Stroescu”. Pan Halippa a sugerat ideea ca trupele militare basarabene să defileze în fața hotelului „London”, acolo, unde se afla „acest Mecena al neamului românesc, care și-a cheltuit viața și averea pentru nevoile vitale ale românilor de pretutindeni”. Și Pan Halippa scrie în continuare: „Și i-am procurat cea mai mare bucurie în viață, când a văzut cu ochii lui minunatul tablou al ostășimii moldovenești basarabene, care se încadra în rândurile strânse și unite ale neamului pentru salvarea lui. Doar la Odesa pe vremea aceea se găseau și refugiați din Ardeal, din Bucovina și chiar din România…”[5]

Într-un articol din anul 1968, Pan Halippa și-a amintit din nou de Vasile Stroescu. El a scris: „Vasile Stroescu (…) a sfidat pe toți cei ce își găseau satisfacția în cazinoul de la Monte Carlo și în saloanele Parisului. Vasile Stroescu a moștenit o parte din avere, iar altă parte a economisit-o el, trăind o viață foarte modestă și simplă. El se îmbrăca așa de modest încât cine nu-l cunoștea, îl lua drept un oarecare țăran din satul Brânzeni; iar hrana lui de toate zilele era mămăligă cu brânză de vaci  și cu smântână, un pui prăjit în smântână sau o zeamă de găină. Când venea la Chișinău, de la gară spre centru, lua tramvaiul și nu o birjă. Când un prieten l-a întrebat de ce procedează așa, el a răspuns: «Tramvaiul costă trei copeici, iar birja trei ruble, și aceste trei ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din Maramureș». Și în adevăr, economiile lui Vasile Stroescu au fost de mare folos țărănimii din Maramureș, Ardeal și chiar din Vechiul Regat. El a înlocuit sumele din bugetul Ungariei, pentru școlile românești din Ardeal. Cu concursul lui s-au construit 216 școli și 96 biserici; s-au înființat și s-au mărit numărul filialelor societății culturale «Astra» până la 300; s-au tipărit pentru aceste filiale 135 000 de exemplare de cărți ale lui Ion Creangă, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Anton Pann etc. Cu concursul său s-au înființat băncile populare din Ardeal și cooperativele forestiere din Maramureș, la care a contribuit cu suma de aproape un milion de coroane”[6].

După discurs, din partea AIRM „A. Moșanu” am oferit Bibliotecii Municipale „Ion Buzdugan” câte un exemplar al Suportului informațional „Regimul totalitar comunist: represiune și mișcare de rezistență” pentru clasa a IX-a și a XII-a. Cititorii acestor cursuri se vor convinge că regimul sovietic a depus eforturi enorme pentru a șterge din memoria oamenilor atât crimele comise de bolșevici, cât și viața și faptele bune, săvârșite de unii dintre înaintașii noștri, Vasile Stroescu fiind unul dintre ei.

În încheiere, primarul municipiului Edineț, dl Constantin Cojocaru a tras concluzii referitoare la evenimentul de comemorare a filantropului basarabean Vasile Stroescu.

Autorii cărții „Vasile Stroescu – voievodul mărinimiei”, domnii Tudor Țopa și Liviu Belâi, au oferit câte un exemplar de carte tuturor celor ce au fost interesați de viața și activitatea lui Vasile Stroescu, însoțind cărțile cu autografele respective.

anatol_petrencu@yahoo.com

15-19 aprilie 2026

PS. Imaginile foto ale evenimentelor se păstrează în arhiva autorului; o parte din ele vor fi utilizate la publicarea pe hârtie a textului dat.