1. În anii Renașterii naționale a românilor basarabeni (1985-1991), între multe fapte de revenire la normalitate a fost și cea de numire corectă a Teatrului de Vară din Chișinău, din preajma lacului (Valea Morilor). În anii Puterii sovietice acesta s-a numit Зелёный Театр (Zelionîii Teatr). A devenit TEATRUL DE VARĂ. Dovada este: și acum, pe clădire, cu litere de cel puțin doi metri este scris TEATRUL DE VARĂ. Regretatul Vlad Pohilă se mândrea de această victorie. S-ar fi părut că lucrurile au revenit la normalitate. Dar nu este deloc așa. În ultimul timp, tot mai mult și mai incisiv, în oraș, este promovată denumirea Teatrul verde, iar invitațiile în limba rusă – Зелёный Театр. Cred: este o ofensivă a Coloanei a 5-a ruse în Republica Moldova (RM). Și noi ce facem?

2. Conform AI, Cultura memoriei „reprezintă totalitatea practicilor, valorilor și discursurilor prin care o societate își asumă și păstrează vie istoria, în special evenimentele traumatice precum războaiele, dictaturile sau represiunile. Aceasta are un rol esențial în dezvoltarea gândirii critice, consolidarea identității naționale și prevenirea repetării greșelilor trecutului”.

În ultimul timp autoritățile republicane, societatea civilă (Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici, președinte dl Alexandru Postică), Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” etc. au realizat un șir de activități referitoare la restabilirea adevărului despre politicile criminale ale regimului sovietic de ocupație a Basarabiei, de disimilare a cunoștințelor despre dramele prin care au trecut buneii și părinții noștri. Toate nenorocirile care s-au abătut asupra basarabenilor au pornit de la data de 28 iunie 1940, data invadării României de către URSS. Președintele interimar al Republicii Moldova, prin Decret, a stabilit: 28 iunie – zi de doliu în RM. A fost o decizie corectă. Considerând ziua de 28 iunie 1940 ca fiind „una dintre cele mai fericite zile din istoria poporului moldovenesc”[1], judecătorii Curții Constituționale au considerat că Decretul dlui Mihai Ghimpu este „anti-costituțional” și l-au anulat.

Dar asta deloc nu înseamnă că 28 iunie 1940 nu a fost cea mai odioasă crimă a URSS comisă față de poporul român, respectiv – cea mai neagră și dureroasă zi pentru români, mai ales cei din Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța etc. Cunoașterea și asumarea cestor adevăruri înseamnă Cultura Memoriei: oamenii cunosc trecutul și se comportă astăzi ca atare.

Iată am ajuns la 28 iunie 2026. În Palatul Republicii se vor desfășura lucrările celui de-al Doilea Congres al Memoriei, la care vor lua parte reprezentanți ai autorităților, fost supraviețuitori ai deportărilor, istorici, ziariști etc. Va fi adus un omagiu celor fără de vină, care au murit în Siberia de gheață sau împușcați de NKVD.

Acum atenție: în aceiași zi, la Teatru de Vară, numit de Coloana a 5-a rusă din RM Teatrul verde, va avea loc un concert aniversar dedicat maestrului Gheorghe Mustea[2]. Avem toată stima și respectul față de maestrul Gheorghe Mustea, născut la 1 mai 1951 (deci, 75 de ani; La Mulți ani cu sănătate, Maestre!)

Numai că de ce la 28 iunie? De ce nu sâmbătă, 27 iunie?

Noi, pe data de 28 iunie 2026, ce facem, comemorăm victimele nevinovate ale regimului sovietic de ocupație sau marcăm ziua „eliberării Basarabiei de sub jugul boierilor români”, așa cum, zeci de ani, au propovăduit  activiștii comuniști?

3. Atunci când vorbim de Războiul hibrid, mulți cred că este ceva abstract, departe de noi; treabă nu avem. Și greșesc cei ce consideră așa. Războiul este alături de noi; suntem implicați în el, posibil fără să conștientizăm acest lucru. Deocamdată îl pierdem.

anatol_petrencu@yahoo.com.