Vineri, 6 noiembrie, la Chișinău, în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, în blocul 2, acolo unde exact acum o sută de ani s-a deschis Facultatea de Teologie, s-a desfășurat Conferința științifică națională cu participare internațională „Învățământul teologic în spațiul basarabean: fluxuri și refluxuri”. În cadrul Conferinței am avut onoarea să prezint comunicarea  Gala Galaction despre Facultatea de Teologie din Chișinău. Articole publicate în revista „Viața Basarabia” (1932-1944)”, pe care o prezint mai jos.

GALA GALACTION DESPRE FACULTATEA DE TEOLOGIE DIN CHIȘINĂU. ARTICOLE PUBLICATE ÎN REVISTA „VIAȚA BASARABIEI” (1932-1944)*

GALA GALACTION ON THE FACULTY OF THEOLOGY IN CHIȘINĂU. ARTICLES PUBLISHED IN THE JOURNAL „VIAȚA BASARABIEI” (1932-1944)

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

Universitatea de Stat din Moldova,

Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România,

ORCID ID: htps://orcid.org/0000-0002-5449-1023

anatol_petrencu@yahoo.com

Gala Galaction este pseudonimul literar al lui Grigore Pisculescu, născut în aprilie 1879, în localitatea Didești, județul Teleorman, tatăl fiind arendaș al unei moșii, iar mama, casnică, fiica proestosului C. Ostreanu, parohul bisericesc Sf. Teodor din Roșiorii de Vede. A făcut studii primare, apoi liceale, s-a înscris la Facultatea de Litere, iar în 1899 trece la cea de Teologie (Universitatea din București). Din 1909 este doctor în teologie, oferit la Universitatea din Cernăuți. S-a preoțit în 1922. A fost un scriitor român, publicist, teolog, a fost profesor titular la Catedra de introducere și exegeză în Noul Testament la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941, în urma cotropirii Basarabiei de către URSS, 28 iunie 1940, Facultatea de Teologie s-a retras la Iași, iar după un an de activitate a fost închisă) și decanul acesteia (1928-1930).

Redacția revistei lunare „Viața Basarabiei” (VB) a publicat un șir de articole, semnate de Gala Galaction[1], (și anume: „Zile basarabene” (VB, 1932, nr. 4, p. 1-4); „La schitul Brazi” (VB, 1934, nr. 6, p. 1-3); „Despre Basarabia”, (VB, 1935, nr. 2, p. 69-71).

În 1932, redacția reviste VB a publicat o recenzie la cartea lui Gala Galaction, „Papucii lui Mahmud” (VB, 1932, nr 1, p. 56-57), semnat prin criptonimele  Al. T. (Al. Terziman)[2].

În iunie 1940 URSS a cotropit Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, a impus cu forța armelor o administrație nouă, sovietică, atee, a forțat instituțiile Statului Român, ale Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv – Facultatea de Teologie, să se retragă peste Prut. În așa condiții, în numărul 9-10 (VB, 1940, nr. 9-10, septembrie-octombrie), Gala Galaction a publicat articolul „Gânduri… gânduri”, în care scrie și despre activitatea sa la Catedră: „În lecțiile mele de la catedră, am tins să stabilesc că în această provincie răsăriteană ne este dat să adunăm, ca altădată Iosif în Egipt, pentru tainice zile de foamete duhovnicească, din viitor, sfintele recolte ale credinței strămoșești nepieritoare”[3].

În numărul 1 din 1941 (VB, 1941, nr. 1, ianuarie, p. 4-5), Gala Galaction a publicat articolul „Biserica basarabeană” din care aflăm că mitropolitul Gurie Grosu i-a făcut „o cinste cu totul deosebită” și l-a chemat „director al internatului Facultății de Teologie, proaspăt întemeiată”[4]. Autorul menționează greutățile pe care le-a întâlnit în procesul de întemeiere a internatului, în efortul de a împăca diferiți oameni, cu caractere, experiență de viață diferite. El scrie: „Foarte rar am avut nenorocul să nu mă împac cu scumpii mei basarabeni, în schimb de multe ori am supărat pe cei de pe plaiurile noastre oltenești”[5]. Și mai jos, Gala Galaction menționează: „Venisem în Basarabia ca profesor teolog la Facultatea cea nouă și o dată cu mine o întreagă falangă de profesori erudiți și cunoscuți prin activitățile lor bogate și apreciate. Poate că unii din colegii mei se simțeau aci, între Nistru și Prut, numai profesori de la care toată lumea are numai de învățat și toată lumea le dădea dreptate. Ucenicii noștri teologi, și între ei erau numeroși preoți, unii cu barbă căruntă, ascultau cu respect și însuflețire eminentele cursuri ce li se propuneau și stabileau definitiv bunul nume al Facultății noastre de Teologie din Chișinău”[6]. Spre deosebire de alți colegi ai săi, Gala Galaction scrie că el a fost „ucenicul ucenicilor săi”, adică a ascultat și analizat viața religioasă din Basarabia până la deschiderea Facultății de Teologie (1926) și constată: analizând trecutul ortodoxiei basarabene „poți să judeci exact virtuțile Bisericii basarabene și să-i recunoști primatul ei în ortodoxia românească”[7].

La 22 iunie 1941 România a intrat în război împotriva URSS pentru a elibera Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța de sub ocupația bolșevică. În august, Gala Galaction publică articolul „În așteptarea supremei revederi”[8] în care speră că în curând va revedea dealurile basarabene, văile cu heleșteie, „pădurile cu livezi pe poale și cu căpșuni în luminișuri”[9]. În continuare, Gala Galaction scria: „…Pe catedra mea de la Facultatea de Teologie, pe amvonul catedrei mitropolitane, în Sala Eparhiei și în zeci de alte săli, am fost profesor, predicator și conferențiar, străduindu-mă să răspândesc în cugete împărăția Mântuitorului și frumusețea gândului românesc. La altarul capelei de la facultatea noastră și la altarul catedralei, am îngenunchiat de multe ori, sub podoaba vestmintelor sacerdotale, închinându-mă Dumnezeului nostru Euharistic și îmbrățișând cu rugăciunile mele, hotarele Patriei, oștirea românească și mult încercatul nostru neam” (p. 1-2).

La scurt timp de la eliberarea Chișinăului, Gala Galaction revine în acest oraș și rămâne înmărmurit la vederea distrugerilor comise de sovietici la retragere. „Știm azi adevărul, – scrie autorul în articolul „Rechemări”[10], – Catedrala din Chișinău, capela Facultății de Teologie, de curând primenita biserică din Palatul Mitropolitan, frumoasa Sală Eparhială… au fost în parte sau în întregime, răsturnate și nimicite… O profundă tristețe își face cale în sufletele noastre și o amară filosofie ne cheamă stăruitor la priveliștea și la judecata faptelor omenești… De când istoria își aduce aminte, profanarea și dărâmarea sanctuarelor a fost de-a pururi socotită ca manifestarea celei mai hâde barbarii… Acele veacuri de cumplită asuprire ne apar azi, când sfintele lăcașuri sunt pângărite și incendiate ca niște veacuri de intoleranță și de cavalerism. Evident că omenirea a dat înapoi. A prigoni pe Dumnezeu în lăcașurile lui – sacre pentru conștiința celor ce le venerează – este o faptă de bestialitate care întristează adânc și pune bariz de doliu pe amfiteatrul istoriei neamului omenesc… Au căzut și s-au înnegrit de fum și de ploi aceste scumpe locașuri pe care le recheamă reveria noastră…”[11]. Gala Galaction regretă închiderea Facultății de Teologie din Chișinău și speră că va veni timpul când se va redeschide. Citez: „Am legat de Chișinău, de bisericile lui și de înalta școală de cultură teologică, deschisă aci între 1926 și 1940, patrusprezece ani din viața și din strădania noastră de cărturari creștini. Oarecari  considerații necunoscute nouă, dar desigur considerații de oportunitate trecătoare, au dictat închiderea Facultății de Teologie din Chișinău… După un an de refugiu la Iași, facultatea noastră a fost desființată. Ne oprim de la orice judecăți pripite și unilaterale. Așa a fost imperativul zilei de astăzi. Mâine va fi altfel”[12].

În același articol, Gala Galaction scrie: „…acești 14 ani de viață universitară teologică, petrecută în inima Basarabiei, ni se par azi un epizod frumos până la nostalgie. Am avut și am norocul să simt aproape de tot de simțirea și de sufletescu (sic! a. p.) meu pe frații noștri basarabeni. Nu pot să pretind că ceilalți frați ai mei de strădanie academică erau nepotriviți cu mediul și cu lumea basarabeană. Mi se pare, însă, că eu unul simțeam și interpretam într-un fel aparte molcomia, visarea, dulcea melancolie, amintirile și aleanul sufletelor și al pământului dintre Prut și Nistru”[13]. 

În 1942 redacția revistei VB a publicat două articole semnate de Gala Galaction; în nr. 4 – „Ce am învățat la Cernăuți” (despre studiile doctorale la Facultatea de Teologie din acel oraș; autorul remarcă: „Facultatea de Teologie din Cernăuți – singura facultate ortodoxă, pe vremea aceea, care dădea doctoratul după pravila universitară germană – era farul de lumină către care privea toată ortodoxia balcanică”)[14] și „Scrisori basarabene”.

În cele două „Scrisori basarabene”, prima publicată în 1942 (nr. 8-9), cea de-a doua – în 1943 (nr. 3-4)[15],  Gala Galaction și-a așternut amintirile despre Facultatea de Teologie. Vom cita câteva rânduri: „Facultatea s-a deschis într-o atmosferă frățească și entuziastă care desfata inima. Toată lumea basarabeană, în frunte cu ierarhul Chișinăului și cu clerul de pretutindeni, se simțea mângâiată și mulțumită de înființarea acestei înalte școli de teologie, aci, între Prut și Nistru și la granița orientală a pământului românesc. Am început cursurile într-un flux admirabil de auditori și de voie bună. Clerici bătrâni – uneori mai în vârstă decât unii dintre dascăli – veneau în băncile facultății, ca să asculte în limba românească academică adevărurile sfintei noastre credințe strămoșești. Studenți și studente, în număr impunător, cercetau cursurile și luau note”[16].

Autorul „Scrisorii” își amintea de decanul Facultății de Teologie, mitropolitul Moldovei Irineu, pe atunci încă (1926) profesor la Facultatea de Teologie de la București, de locul unde au fost cazați profesorii facultăți. „Profesorii care ne veneau săptămânal găseau cu plăcere casa și masa frățească a facultății, o adevărată despăgubire pentru oboseala drumului și pentru dezlipirea din sânul căminului. Munca didactică pe care și-o impuneau era, aci la facultatea din Chișinău, retribuită mai mult decât aiurea, căci atmosfera în care munceau era de sărbătorească frățietate”[17].

Concluzie: Alături de publicarea articolelor referitoare la Facultatea de Teologie din Chișinău în multe alte reviste, Gala Galaction a înserat și pe paginile reviste VB un șir de materiale, importante pentru cunoașterea activității acestei instituții (profesori, studenți, locul de cazare a profesorilor veniți să predea ore etc.). Gala Galaction și-a exprimat părerea de rău privind închiderea facultății în 1941 și și-a exprimat speranță că mai devreme sau mai târziu facultatea va fi redeschisă. Asta s-a întâmplat. Mult mai târziu, dar s-a realizat speranța lui Gala Galaction.