Stimaţi prieteni,

 

Prezint în continuare traducerea din limba rusă în limba română a odiosului articol 58 al Codului penal al RSFSR, adică al Federaţiei Sovietice Socialiste Ruse, cu modificări către 1 iulie 1938. Textul documentului a fost publicat, cu anumite comentarii, de ziaristul rus Dmitri Lîskov, carte[1] pe care, aşa cum am scris mai devreme, o voi prezenta pe acest portal de informaţii.

Poate părea straniu, dar în URSS stalinistă oricărui om condamnat i s-a dresat un dosar. Staliniştii glumeau, la timpul lor: „Om de-ar fi, articol din codul penal oricând i se va găsi”. În unele cazuri voi interveni cu mici comentarii. Deoarece textul documentului este greoi, în paranteze dreptunghiulare [  ] voi interveni cu precizări.

58-5. Îndemnul unui stat străin sau al unor grupuri sociale [din acel stat] pe calea relaţiilor cu reprezentanţii [acelui stat sau a grupurilor sociale], pe calea folosirii unor documente false sau prin alte mijloace de a declara război, [sau] de a interveni pe cale militară în afacerile [interne ale] Uniunii RSS, [ori de a organiza] acţiuni ostile, în particular: blocadă, răpirea proprietăţii de stat a Uniunii RSS sau a republicilor unionale, ruperea relaţiilor diplomatice, anularea tratatelor semnate cu Uniunea RSS etc., se reprimă prin măsurile de apărare socială, indicate în art. 58-2 al actualului cod.

 

58-6. Spionajul, adică transmiterea, răpirea sau adunarea informaţiilor cu scopul de a fi transmise, [informaţii] care prezintă prin conţinutul lor un secret, apărat special de către stat, [transmiterea] unui stat străin, organizaţiilor contrarevoluţionare sau persoanelor particulare, se reprimă cu privaţiune de libertate de nu mai puţin de trei ani, cu confiscarea averii sau a unei părţi a averii, iar în cazurile în care spionajul a prejudiciat sau ar fi putut prejudicia urmări grave intereselor Uniunii RSS – [se reprimă] prin măsura supremă de apărare socială – împuşcare sau declararea duşmanului muncitorilor cu retragerea cetăţeniei republicii unionale, prin urmare – retragerea cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS, cu confiscarea averii.

Transmiterea, răpirea sau adunarea informaţiilor cu scopul de a fi transmise, [informaţiilor] economice, care prin conţinutul lor nu sunt special ocrotite ca secret de stat, dar care nu pot fi divulgate în virtutea interdicţiei directe a legii sau a dispoziţiei conducătorilor de departamente, instituţii şi întreprinderi, [transmitere] pentru recompensă sau dezinteresat organizaţiilor sau persoanelor, indicate mai sus, se reprimă prin privaţiune de libertate pe un termen de trei ani.

Nota 1. Sunt considerate secrete, apărate special de stat, informaţiile incluse în lista specială, confirmată de Consiliul comisarilor poporului al Uniunii RSS în acord cu Consiliile comisarilor poporului republicilor unionale şi publicate pentru uz general.

Nota 2. Pentru persoanele care au admis spionajul, nominalizate în art. 193-1 al codului actual, rămâne în vigoare art. 193-24 al acestui Cod.

 

58-7. Subminarea industriei de stat, transportului, comerţului, circuitului monetar sau a sistemului de credit, precum şi a cooperaţiei, comisă în scopuri contrarevoluţionare, cu folosirea respectivă a întreprinderilor şi instituţiilor de stat, sau manifestarea opunerii funcţionării lor normale, comise în interesul foştilor proprietari sau organizaţiilor capitaliste interesate, sunt reprimate prin măsurile de apărare socială, prevăzute de art. 58-2 al Codului actual.

 

58-8. Comiterea actelor de terorism, îndreptate împotriva reprezentanţilor Puterii sovietice sau fruntaşilor organizaţiilor revoluţionare ale muncitorilor şi ţăranilor şi participarea în realizarea unor astfel de acte, chiar şi de persoane ce nu fac parte din organizaţii contrarevoluţionare, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

58-9. Distrugerea sau deteriorarea în scopuri contrarevoluţionare prin explozie, incendiere sau alte metode a căilor ferate sau a altor cai sau mijloace de comunicare, a mijloacelor de comunicare populare, a conductelor de apă, a depozitelor sociale sau altor construcţii ori a proprietăţii de stat sau obşteşti, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

58-10. Propaganda şi agitaţia, care conţin chemări la răsturnarea, subminarea sau slăbirea Puterii sovietice sau la comiterea anumitor crimelor contrarevoluţionare (art. 58-2 – 58-9 al Codului actual), precum şi difuzarea, elaborarea sau păstrarea literaturii cu acelaşi conţinut sunt reprimate cu privaţiune de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni.

Aceleaşi acţiuni [comise] în cadrul nemulţumirilor de masă sau cu exploatarea prejudecăţilor religioase sau naţionale ale maselor, sau în condiţii de război, sau în localităţile, declarate a fi în stare de război sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

58-11. Orice fel de activitate organizaţională, ce are drept scop pregătirea sau comiterea crimelor, prevăzute în acest capitol, precum şi participarea în organizaţia constituită pentru pregătirea sau comiterea unei crime, prevăzute în acest capitol, se reprimă prin măsuri de apărarea socială, indicate în articolele corespunzătoare ale prezentului capitol.

 

58-12. Nedenunţarea crimei contrarevoluţionare, care s-a comis sau care era pe cale de a fi comisă şi despre care se ştia cu certitudine, se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni.

 

58-13. Manifestări active sau lupta activă împotriva clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare, desfăşurate în cadrul [exercitării] unei funcţii responsabile [citeşte – publice, A.P.] sau secrete (de agentură) în timpul orânduirii ţariste sau în cadrul guvernelor contrarevoluţionare din perioada războiului civil, sunt reprimate prin măsuri de apărarea socială, indicate în art. 58-2 al Codului actual.

 

(Este unul dintre cele mai controversate puncte ale Codului penal al RSFSR. Din text devine clar la ce categorii de persoane se referă acest punct. Totuşi, el a fost extins în mod abuziv asupra altor categorii de persoane. De pildă, am expus ceva mai devreme cazul lui Ilie Vasiliev. În actul de acuzare citim: „Actul de acuzare referitor la dosarul de urmărire nr. 03392 de condamnare a lui Vasiliev Ilia Vasilievici în comiterea crimelor prevăzute de art. 58-13 al CP al RSFSR”[2]. A fost învinuit că ar fi fost informator al jandarmilor români şi, fiind primar, a promovat politica autorităţilor române de reprimare a celei mai sărace părţi a populaţiei. A fost condamnat la 8 ani de muncă forţată în lagărele Gulag-ului).

 

58-14. Sabotajul contrarevoluţionar, adică neîndeplinirea conştientă de către cineva a anumitor obligaţiuni sau executarea lor intenţionat neglijentă cu scopul declarat de slăbire a puterii guvernamentale şi activităţii aparatului de stat se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de un an, cu confiscarea averii sau a unei părţi a proprietăţii, cu sporirea, în circumstanţe agravante a reprimării, inclusiv cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea şi confiscarea averii.

 

Acestea sunt prevederile Codului penal al RSFSR, capitolul 1, care a fost folosit de Femida bolşevică împotriva basarabenilor în primul an al ocupaţiei (1940-1941) şi după reocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru (1944-1945.

 

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

11 ianuarie 2013