URSS: 10 ani de munci forţate pentru 5 kg de cartofi

Stimaţi prieteni,

Specialiştii în istoria URSS cunosc multiplele procese judiciare staliniste, în care oamenii erau condamnaţi la ani grei de muncă forţată sau chiar împuşcaţi pentru fapte neînsemnate. Cele mai cunoscute procese, reflectate în literatura de specialitate, s-au bazat pe prevederile Legii URSS din 7 august 1932, cunoscută mai larg ca „Legea celor trei spice”. Este vorba de o lege, ce se referea la ocrotirea proprietăţii de stat şi celei colhoznice, dar care a fost aplicată în mod absurd: în anii 1932-1933, când URSS trecea printr-o foamete înspăimântătoare, acele persoane, care – lihnite de foame -, mergeau în câmp, după ce grâul era deja recoltat şi adunau trei spice, erau depistate de organele represive ale URSS şi condamnate la ani grei de puşcărie, lagăre de muncă forţată sau chiar împuşcare.

În mod ciudat, în textul Legii nu figurează noţiunea de „spice”. Legea are un caracter general, dar aplicarea ei practică, deosebit de drastică, la cazuri minore, i-a dat o nouă denumire: „Legea celor trei spice”.

Aşa cum scrie dl Alexei Memei în excepţionala sa carte „Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947). Mărturii documentare”[1], la 13 septembrie 1932, preşedintele Judecătoriei Supreme a URSS A. Vinogradov, procurorul Judecătoriei Supreme a URSS P. Krascov şi locţiitorul preşedintelui OGPU A. Akulov au trimis subalternilor lor din republicile 

unionale şi autonome, din regiuni, „Instrucţiunea de punere în aplicare a Decretului Comitetului Central Executiv şi al Consiliului Comisarilor Poporului al URSS de la 7 august 1932”, care prevedea măsuri deosebit de drastice (împuşcarea sau 10 ani de munci forţate) pentru furt sau ascunderea produselor alimentare proprii. De la pagina 251 până la pagina 264 dl A. Memei aduce exemple cutremurătoare de aplicare în practică a Decretului nominalizat. Iată doar câteva (din sutele de exemple), depistate de dl A. Memei în arhive.

La 21 septembrie [1932] în satul Gheorghievca Nouă, raionul Nani, pentru furtul a 23 puduri de spice din colhoz, a fost condamnat la moarte Marcu Buruian. El a adunat spicele după seceriş, dar, în pofida acestui fapt, a fost împuşcat (p. 251). La 18 noiembrie [1932], în Codâma, a fost condamnată la 10 ani închisoare colhoznica Davâdova, pentru că a luat de pe câmpul colhozului 5 kg de cartofi (p. 252). La 26 noiembrie [1932] în oraşul Balta au fost condamnaţi preşedintele colhozului E.H. Margunov, membrul conducerii colhozului I. M. Bogdanov – la 10 ani închisoare fiecare, şi contabilul colhozului T.I. Dimitriu – la moarte, pentru că n-a trecut în registrul de evidenţă 140 chintale de grâu, care prezenta rezerva colhozului în caz de foamete (p. 253).

Citiţi paginile din cartea domnului A. Memei şi o să vă convingeţi ce prezenta Puterea sovietică în toată goliciunea ei.

 

Public mai jos textul acelei Legi staliniste, traduse din limba rusă în limba română.

Asta pentru agenda istoricilor, tuturor celor ce se interesează de stalinism, de URSS, dar şi de soarta consângenilor noştri, peste care s-a lăţit Gulag-ul comunist.

 

Decretul Comitetului Executiv Central şi Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 7 august 1932 „Despre apărarea proprietăţii întreprinderilor de stat, colhozurilor şi cooperativelor şi consolidarea averii obşteşti (socialiste)”[2]

 

În ultimul timp s-au înteţit plângerile muncitorilor şi colhoznicilor, referitoare la delapidările (furturile) încărcăturilor de pe transportul feroviar şi cel naval şi delapidările (furturile) proprietăţii cooperativelor şi colhozurilor, [comise de către] elementele huliganice şi antisociale în ansamblu. În egală măsură s-au înteţit plângerile faţă de constrângerile şi ameninţările din partea elementelor chiabureşti faţă de colhoznicii care nu doresc să părăsească colhozurile şi lucrează cinstit şi cu jertfire de sine în vederea consolidării acestora [a colhozurilor].

CEC şi CCP al Uniunii RSS consideră că proprietatea obştească (de stat, colhoznică, a cooperativelor) constituie baza orânduirii sovietice, ea este sfântă şi inviolabilă, iar oamenii care atentează la proprietatea obştească trebuie calificaţi ca duşmani ai poporului, de unde şi sarcina cea mai importantă a organelor Puterii sovietice: lupta cu delapidatorii proprietăţii obşteşti.

Ţinând cont de aceste considerente şi satisfăcând cererile muncitorilor şi colhoznicilor, CEC şi CCP al Uniunii RSS au decis:

 

I

1. A considera egal ca importanţă încărcăturile de pe transportul feroviar şi cel naval cu proprietatea de stat şi a întări, pe cât de mult posibil, paza acestor încărcături.

2. În calitate de măsură de represiune judecătorească pentru delapidările (furturile) încărcăturilor de pe mijloacele de transport feroviar şi cel naval a aplica cea mai înaltă măsură de apărare socială – împuşcarea cu confiscarea întregii averi, iar în condiţii atenuante – privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de 10 ani cu confiscarea averii.

3. Se interzice aplicarea amnistierii faţă de criminalii, condamnaţi pentru delapidările încărcăturilor de pe mijloacele de transport.

 

II

1. A considera egal ca importanţă proprietatea colhozurilor şi a cooperativelor (recolta pe câmpuri, rezervele sociale, vitele, depozitele cooperativelor şi ale magazinelor etc.) cu proprietatea de stat şi a întări, pe cât de mult posibil, paza acestor proprietăţi de delapidări.

2. În calitate de măsură de represiune judecătorească pentru delapidările (furturile) proprietăţii colhozurilor şi cooperativelor a aplica cea mai înaltă măsură de apărare socială – împuşcarea cu confiscarea întregii averi, iar în condiţii atenuante – privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de 10 ani cu confiscarea averii.

3. Se interzice aplicarea amnistierii faţă de criminalii, condamnaţi pentru delapidările proprietăţii colhozurilor şi cooperativelor.

 

III

1. A desfăşura o luptă decisivă cu elementele capitalisto-chiabureşti antisociale, care constrâng sau propagă constrângerea şi ameninţarea colhoznicilor cu scopul ieşirii acestora din colhozuri, cu scopul distrugerii forţate a colhozurilor. A considera aceste crime egale cu crimele împotriva statului.

2. În calitate de măsură de represiune judecătorească în dosarele privind protecţia colhozurilor şi colhoznicilor în faţa constrângerilor şi ameninţărilor din partea elementelor chiabureşti sau altor elemente antisociale a aplica privaţiunea de libertate de la 5 la 10 ani cu trimiterea în lagărele de concentrare.

3. Se interzice aplicarea amnistierii faţă de criminalii, condamnaţi în baza acestor dosare.

 

Cercetătorul rus Dmitri Lîskov consideră că din perspectiva zilei de astăzi, Decretul stalinist poate fi condamnat pentru excesul de severitate, nu şi pentru represiuni pentru delapidările (furtului) din averea colhozului sau cooperativei.

Cât de bine e că au trecut acele timpuri sumbre!

În RM de astăzi, descendentă din URSS, nu se aplică pedepse, nici mai aspre, nici mai blânde, pentru delapidările proprietăţii fostelor colhozuri. Totul s-a privatizat legal.

În imagini: Kiev, capitala Ucrainei.

Complexul memorial, ridicat în memoria victimelor foametei din 1932-1933. În imagine de jos: o fetiţă slăbită de foame, strânge la piept cinci spice de grâu, adunate după seceriş. În conformitate cu prevederile Decretului expus mai sus, fetiţa urma a fi ori împuşcată, ori a fi trimisă la munci forţate în Siberia.

Conform estimărilor specialiştilor ucraineni, în anii foametei provocate (organizate) de bolşevici în anii 1932-1933, în Ucraina au decedat, înflaţi de foame între 5 şi 10 ml de oameni. Ucrainenii consideră că Kremlinul a promovat faţă de ei o politică de genocid.

 Prof. univ.,dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

23 ianuarie 2013.

 


[1] Alexei Memei. Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947). Mărturii documentare, Chişinău, Editura SEREBIA, 2012, p. 251.

[2] Dmitrii Lîskov. Zapretnaia pravda o „stalinschih repressiah”. „Deti Arbata” lgut! [Adevărul interzis despre „represiunile staliniste”. „Copiii Arbatului” mint!], Moscova, Editura „Iauza-Press”, 2012,  p. 33-35.

Lasă un răspuns