Pe data de 14 februarie 1949 a avut loc primul interogatoriu al lui Ia. Ogurţov după ce i s-a citit incriminarea.

Anchetarea a început la ora 14:15.

Anchetatorul Zealin l-a întrebat pe Ia. Ogurţov în ce circumstanţe l-a cunoscut pe şeful postului de jandarmi din satul Semionovca. Inculpatul a povestit cum la două zile după numirea în post, Colan, şeful postului de jandarmi, a venit la primărie. Aici, în prezenţa primarului Grigori Proscurchin, a notarului Vasile Zaha, a lucrătoarei tehnice Parascovia Cărăuş, el, Ia. Ogurţov, secretar al primăriei, a făcut cunoştinţă cu şeful postului de jandarmi.

Anchetatorul insistă asupra legăturilor avute de Ia. Ogurţov cu şeful postului de jandarmi: cât de des se întâlneau, ce discutau în cadrul întâlnirilor, dacă a fost în incinta postului de jandarmi? La ultima întrebare Ia. Ogurţov a răspuns că nu a fost chemat şi nu a fost niciodată la postul de jandarmi.

Anchetatorul Zealin declară: este ştiut, că Ia. Ogurţov a fost nu o singură dată la postul de jandarmi. Ia. Ogurţov, neagă afirmaţiile anchetatorului: atât timp, cât şef al postului de jandarmi a fost Colan, acesta nu l-a chemat şi el; Ia. Ogurţov nu a fost niciodată în acel loc.             Anchetatorul Zealin spune: locuitoarea satului Semionovca, Stepanida Bondarenco, a mărturisit că în 1943-1944 Ia. Ogurţov a fost de multe ori la postul de jandarmi. Ia. Ogurţov a respins ferm afirmaţiile făcute de S. Bondarenco.

Zealin întreabă: unde a locuit şeful postului de jandarmi? Ia. Ogurţov spune că acesta a locuit în vecinătatea sa, peste patru case, dar la şeful postului de jandarmi Colan, el, Ia. Ogurţov, nu a fost acasă niciodată. Anchetatorul întreabă: „Da Colan a fost la voi acasă?” „Nu, Colan nu a intrat la mine niciodată”, – a răspuns Ia. Ogurţov.

„Ancheta a stabilit, zice Zealin, că, fiind în raporturi apropiate cu şeful postului de jandarmi, dvs. aţi fost informatorul lui secret. Vă cerem mărturii veridice”. „Nu, zice Ia. Ogurţov, informator secret al şefului postului de jandarmi nu am fost niciodată”.

În camera de interogare este adus inculpatul Colan Constantin Nicolaevici, pentru confruntare. Zealin îl întreabă pe Ogurţov dacă îl cunoaşte pe cel adus. „Da, răspunde acesta, este Colan, şeful postului de jandarmi din satul Semionovca, în anii 1943-1944”. Aceiaşi întrebare (dacă îl cunoaşte pe Ogurţov) i-a fost adresată lui Colan, răspunsul acestuia a fost pozitiv. Şi – conform celor scrise în procesul verbal – Colan zice: „[Pe Ogurţov] îl cunosc din aprilie 1943. Ogurţov a fost informatorul meu secret şi eu deseori mă întâlneam cu el”. După rostirea acestor cuvinte Colan a fost scos din sala de interogatoriu. [Pe document propoziţia este subliniată, iar pe câmp trase două linii groase, pentru a atrage atenţia celui ce va citi sau de cel ce deja a citit textul procesului verbal – A.P.].

Zealin întreabă: „Dvs. afirmaţi mărturisirile lui Colan?”

Răspunsul dat de Ia. Ogurţov a fost unul corect şi curajos: „Posibil Colan m-a considerat informator secret, dar eu nu am fost”.

Anchetatorul întreabă: „Cum să înţeleg acest lucru?”. Ia. Ogurţov: „Între mine şi Colan, şeful postului de jandarmi, nu a existat nici o înţelegere prin care m-aşi fi obligat să fiu informatorul lui secret; dar sunt nevoit să recunosc: fiind în funcţia de secretar al primăriei, eu îl informam pe Colan [din nou subliniat pe câmp cu linii verticale groase întretăiate de linii orizontale, pentru a atrage atenţia – A.P.].

Zealin zice: „În confruntarea cu Colan Dvs. aţi fost depistat ca fiind informatorul lui secret”. Ia. Ogurţov răspunde că între el şi Colan nu a existat o înţelegere de colaborare secretă, iar informaţia furnizată şefului postului de jandarmi a fost cea de ordin general: câţi cai erau în sat, cât pământ posedau ţăranii, cine nu s-a supus autorităţilor române. Anchetatorul a întrebat: cine anume era „activist sovietic”, „turnat” de Ia. Ogurţov la şeful postului de jandarmi. Ia. Ogurţov câteva persoane, între care Dumitru Ogurţov, Macarie Ogurţov, Ivan Grinico şi alţi câţiva [rude, tizi sau apropiaţi?; dacă erau rude, atunci convingerea mea este că Iacob Ogurţov i-a trecut la categoria de „activişti sovietici” cu scopul de a-i ocroti de posibile represiuni din partea sovieticilor – A.P.]

Urmează ultimele întrebări: cât de des se întâlnea cu şeful postului de jandarmi, dacă acum recunoaşte că a fost agent secret al lui Golan? Ultimul răspuns al lui Ia. Ogurţov în cadrul acestui interogatoriu: „Da, recunosc, că am oferit informaţie secretă şefului postului de jandarmi Colan, dar o înţelegere şi obligaţiuni, prin care aşi fi informator secret, nu am avut”.

Interogatoriul a luat sfârşit la ora 18:50. Semnăturile respective au fost puse.

Urmează ultimul interogatoriu din 5 aprilie 1949, început la ora 11:00.

Anchetatorul Zealin, asistat de ajutorul procurorului militar al trupelor MAI al RSSM [numele de familie lipseşte, la sfârşitul procesului verbal este doar semnătura autografă – A.P.], insistă asupra recunoaşterii de către Ia. Ogurţov, cum că acesta ar fi fost informator secret al şefului postului de jandarmi şi că a denunţat activişti sovietici. Inculpatul neagă că a fost agent secret al şefului postului de jandarmi şi că nu a trădat patrioţi sovietici. A spus doar că aceia plăteau sau nu plăteau impozite statului român. Anchetatorul zice: Colan a mărturisit anchetei că i-a poruncit lui Ogurţov să-i urmărească pe patrioţii sovietici. Ia. Ogurţov neagă aceste afirmaţii.

Anchetatorul Zealin a revenit asupra unor întrebări, puse deja inculpatului la interogatoriile precedente: dacă aduna impozite de la ţărani, dacă i-a bătut (s-a revenit asupra cazului cu Agafia Padalca), cazul cu sechestrarea cailor familiei Bondarenco. Apare un martor nou, Zubcov Demian, care afirma cum că a fost maltratat de Ia. Ogurţov pentru neplata impozitului, la care inculpatul Ia. Ogurţov a spus că îl cunoaşte pe D. Zubcov, că s-a certat cu el, dar la bătaie nu s-a ajuns.

Cu asta, la ora 13:00 se încheie interogatoriul.

A urmat sentinţa. Public mai jos textul sentinţei, tradus din limba rusă în limba română.

 

DOCUMENT:

[Extras]

Copie.      Este interzisă copierea.       Secret.       Exem. [plarul] nr. 2.

 S E N T I N Ţ A

ÎN NUMELE UNIUNII REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE

 1949, aprilie, 26-27, Tribunalul Militar al trupelor MAI al RSS Moldoveneşti, în or. Chişinău, în şedinţa închisă judecătorească, în componenţa maiorului de justiţie KALAŞNICOV, preşedinte, colonel-locotenentului BOTEANOV şi locotenentului superior LEVCENCO, membri, în prezenţa secretarului, căpitan KALUPAEV, cu participarea apărării, avocatului FURS, în incinta Tribunalului Militar, examinând dosarul de învinuire [a]:

1. Prizonierului fostei armate române, COLAN Constantin Nicolaevici, anul naşterii 1910, originar din or. Calafat România, român, cetăţean al României, plutonier al fostei jandarmerii române, [în trecut] nu a fost condamnat, în comiterea crimei, prevăzute de art. 1 al Decretului din 19 aprilie 1943.

2. UNCU Artamon Vicolovici, anul naşterii 1913, originar din satul Semionovca, raionul Volontirovca, RSS Moldovenească, moldovean, cetăţean al URSS, ţăran mijlocaş, colhoznic, fără de partid, cu puţină ştiinţă de carte, căsătorit, [în trecut] nu a fost condamnat.

3. OGURŢOV Iacob Ivanovici, anul naşterii 1905, originar din satul Semionovca, raionul Volontirovca, RSS Moldovenească, rus, cetăţean al URSS, ţăran chiabur, funcţionar, fără de partid, cu studii medii, căsătorit, [în trecut] nu a fost condamnat.

4. ZVEAGHINŢEV Iacob Ivanovici, anul naşterii 1910, originar din satul Semionovca, raionul Volontirovca, RSS Moldovenească, rus, cetăţean al URSS, din ţărani, colhoznic, fără de partid, cu puţină ştiinţă de carte, căsătorit, [în trecut] nu a fost condamnat.

5. PADALCA Ananii Agapovici, anul naşterii 1923, originar din satul Semionovca, raionul Volontirovca, RSS Moldovenească, rus, cetăţean al URSS, din ţărani, ţăran individual, fără de partid, cu studii primare, căsătorit, [în trecut] nu a fost condamnat – pe toţi patru  în comiterea crimei prevăzute de art. 54-1 „a” a Codului penal al RSS Ucrainene.

A   CONSTATAT:

 Fiind colaborator oficial al fostei jandarmerii româneşti, în perioada ocupaţiei Moldovei, din aprilie 1943 până în august 1944, COLAN a fost în funcţia de şef al postului de jandarmi din satul Semionovca, raionul Volontirovca, RSS Moldovenească.

Fiind şef al postului de jandarmi, în mai 1943, COLAN a racolat pentru activităţi secrete în folosul duşmanului pe Uncu, Ogurţov, Zveaghin şi Padalca.

Cu ajutorul persoanelor nominalizate, pe întreaga perioadă de activitate, Colan a reţinut peste 20 de militari ai Armatei Roşii, pe care i-a trimis la postul de jandarmi şi soarta lor este necunoscută.

[Sunt enumerate alte capete de acuzare; integral documentul va fi publicat în cartea în curs de elaborare – A.P.]

[La Ogurţov]:

Pe parcursul întregii perioade de ocupaţie OGURŢOV a fost în serviciu la români în calitate de secretar al primăriei satului Semionovca.

Fiind secretar al primăriei, OGURŢOV a adunat şi a dat ocupanţilor peste 600 000 de lei în contul stingerii diverselor impozite.

Faţă de persoanele, care refuzau să plătească impozitele, OGURŢOV a aplicat măsuri de constrângere; în particular – el a încercat să inventarieze averea cetăţenei Agafia Padalca, iar când ultima s-a împotrivit, OGURŢOV a bătut-o.

În primăvara anului 1944 [Ogurţov] l-a împins din clădirea primăriei pe cetăţeanul Demian Zubcov.

Acceptând în faţa şefului jandarmeriei Colan să colaboreze în mod secret în favoarea duşmanului, în septembrie 1943, OGURŢOV i-a denunţat pe patru ostaşi ai Armatei sovieice, ce se ascundeau în vii, după care aceştia au fost reţinuţi de jandarmi.

Odată cu retragerea trupelor germano-române, OGURŢOV a fugit pe teritoriul României, unde s-a aflat până în ziua repatrierii.

[Urmează învinuirile, aduse celorlalţi trei inculpaţi, învinuiri ce se referă la diverse cazuri de colaborare cu autorităţile române – A.P.]

 

C O N D A M N Ă:

 

[pe] COLAN Constantin Nicolaevici, în baza [prevederilor] art. 1 al Decretului din 19 aprilie 1943, iar pe OGURŢOV Iacob Ivanovici, în baza [prevederilor] art. 54-1 „a” al Codului penal al RSS Ucrainene, a-i expune la privaţiune de libertate, în lagăr de muncă corecţională, pe un termen de 25 de ani fiecare, iar pe OGURŢOV şi cu lipsirea de drepturi cetăţeneşti, prevăzute de art. 29, punctele „a”, „b” şi „v” al Codului penal [al RSS Ucrainene], fără confiscarea averii, din cauză că n-o posedă.

[urmează sentinţele pentru ceilalţi trei: ZVEAGHINŢEV şi PADALCA fiecare câte 20 de ani de muncă corecţională;  UNCU a încasat 15 ani, cu reprimarea drepturilor cetăţeneşti timp de 5 ani şi confiscarea averii, la cei care o aveau (Uncu şi Zvaghinţev), Padalca nu avea avere – A.P.].

Aşa dar, Iacob Ogurţov a fost un simplu funcţionar – secretar al primăriei. Şi-a făcut datoria în timpul serviciului. Organele represive sovietice au încercat să-l învinuiască pe Ia. Ogurţov de colaborare secretă cu şeful postului de jandarmi din sat, fapt inexistent în realitate, confirmat pe parcursul întregului interogatoriu al lui Ia. Ogurţov. A fost învinuit cum că a bătut pe rău-platnici, exemplu fiind cazul Agafiei Padalca, cu care, în realitate, s-au îmbrâncit reciproc, iar inventarierea averii acesteia nu a putut-o realiza. A fost învinuit de depistarea şi trădarea a 4 soldaţi sovietici ce se ascundeau în viile satului. Este curioasă această învinuire: de unde oare s–au luat acei soldaţi ai Armatei roşii? Au rămas cumva de pe timpul retragerii din iunie 1941? Sau au fost paraşutaţi de sovietici în 1943? Pare a fi o invenţie caraghioasă a anchetatorilor stalinişti.

Deci, Iacob Ogurţov a fost trimis la munci forţate, la extragerea minereului de cupru din preajma localităţii Djezcazgan în StepLAG [oraş – din 1954,  din 1992 este numit Jezcazgan], în centru Kazahstanului, regiunea Karaganda[1].

Autorităţile comuniste s-au răfuit în mod bestial cu familia Ogurţov.

Soţia lui Iacob Ogurţov, Valentina, n. 1915, împreună cu fiul Ivan, n. 1941, şi fiica Tamara, n. 1948, a fost deportată în regiunea Tiumen, toţi ei fiind membri ai familiei unui „colaboraţionist”[2].

Tatăl lui Ia. Ogurţov, Ivan, n. în 1882 şi mama Uliana, n. în 1881, au fost catalogaţi ca fiind „chiaburi” şi deportaţi în Siberia (Tiumen) în 1949.

Împreună cu ei, tot acolo, au fost deportaţi Aculina Ogurţov, sora lui Iacob, n. 1912, cu cei trei fii şi o fiică ai ei  (Vasile, n. 1933, Serafim, n. 1935, Iacob, n. 1938, şi Daria, n. 1941)[3].

Doamna Daria este verişoara Tamarei Batîr, locuieşte în Chişinău. Sper să realizez un interviu cu dumneaei, cu d. Daria, interviu referitor la prin ce iad au trecut, ea şi rudele ei.

Conform unei decizii a Comisiei împuternicite cu revizuirea cauzelor penale, în mai 1955, lui Iacob Ogurţov i s-a redus termenul de detenţie de la 25 la 5 ani, conform Decretului privind amnistierea din 27 martie 1953.

Ia. Ogorţov s-a întors în RSS Moldova. La 28 ianuarie 1989, având peste 75 de ani, Ia. Ogurţov a trimis un demers pe numele lui Gh. I. Lavranciuc, preşedintele KGB al RSSM, în care cerea reabilitarea sa deplină.

Între altele, Ia. Ogurţov scrie, că după pronunţarea sentinţei, şeful postului de jandarmi Constantin Colan a fost adus în camera în care erau încă trei din cei patru arestaţi, legaţi prin acelaşi proces de judecată stalinistă. Când cei trei l-a întrebat pe Colan de ce a dat mărturii false împotriva lor, acela a zis că după 15 zile şi nopţi de carceră nu a mai putut rezista.

Consider că anchetatorii bolşevici l-au trimis pe Colan în mod special în cameră cu ceilalţi condamnaţi, în speranţă că-l vor omorî. Poate greşesc.

 În imagini:

Iacob Ogurţov cu un prieten. Fotografie din Kazahstan.

Prima pagină a Fişei personale a profesorului Ion Ogurţov, fiul lui Iacob Ogurţov, profesor la USM şi colaborator la Academia de Ştiinţe a Moldovei, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice.

Discuţie cu dna Tamara Batîr, fiica lui Iacob Ogurţov.

 Prof. univ., dr. hab Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”.

2 februarie 2013.