9 mai 2013 la Chişinău: ce ar fi de spus?

Ieri, 9 mai, am fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN). Am văzut ce a fost acolo. Am vorbit cu multă lume. Cunosc istoria celui de-al Doilea Război Mondial din documente, memorii, cronici de film, studii, povestiri ale martorilor acelui război.

Ce ar fi de spus?

1. O bună parte a vorbitorilor de limba rusă şi o parte a românilor basarabeni rămân deocamdată în prizonieratul propagandei stalinisto-brejneviste şi continuă să creadă, aproape orbeşte, cum că la 9 mai 1945, datorită victoriei doar URSS, s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial. Chiar preşedintele RM, dl Nicolae Timofte, ieri, 9 mai 2013, a afirmat acest lucru. Citez: „Dragi veterani, în această zi popoarele lumii marchează 68 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai sângeroasă conflagrație din istoria omenirii. Este ziua în care civilizația a triumfat asupra barbariei și terorii. Semnificația zilei de 9 mai rămâne mereu actuală. Niciun popor în lume nu se va împăca niciodată cu un regim totalitar”.

Afirmaţia este greşită: la 9 mai 1945 s-a terminat cel de-al Doilea Război Mondial pe teatrul de război european, adică – în Europa. Războiul, însă, a continuat, inclusiv pentru basarabenii mobilizaţi pe Frontul de Est: ei au trecut cu trenurile drumul spre China, au luptat acolo împotriva Armatei japoneze, mulţi din ei murind acolo. Războiul al Doilea Mondial s-a încheiat pe data de 2 septembrie 1945, atunci când Japonia a semnat Actul de capitulare necondiţionată.

Nu negăm dorinţa unor grupuri de cetăţeni ai RM să sărbătorească victoria asupra Germaniei naziste din data de 9 mai 1945.

Cu precizarea că nu doar URSS a luptat împotriva Germaniei naziste, ci şi SUA, Marea Britanie, Franţa Liberă, polonezii, cehii, slovacii, popoarele din Balcani (către primăvara anului 1945 – în total 51 de state şi popoare). De ce atunci, doar victoria URSS? Întrebare către Ambasada Federaţiei Ruse, organizatoarea evenimentului de ieri: de ce oare ieri în PMAN, alături de drapelul URSS, nu au fâlfâit şi drapelele SUA şi Marii Britanii, marilor puteri care au contribuit esenţial la victorie? Cu ce drept este acaparată o victorie comună, cea a Coaliţiei antihitleriste?

Şi cu precizarea că noi, basarabenii, am fost reintroduşi cu forţa armelor în componenţa URSS şi am avut de suportat urmările tragice ale acelui act politico-militar: foametea provocată de regimul stalinist de ocupaţie, deportările din 1949 şi 1951, sovietizarea societăţii noastre, rusificarea, deznaţionalizarea. Multe ar fi de spus.

Aşa dar: nimeni nu este împotrivă ca anumiţi cetăţeni să sărbătorească Victoria asupra Germaniei naziste pe data de 9 mai. Este dreptul lor, consfinţit de Constituţia RM.

2. Ceea ce a stârnit revolta multor altor cetăţeni ai RM: de ce în PMAN? Primarul Municipiului Chişinău, dl Dorin Chirtoacă a dat răspuns la această întrebare. Dar răspunsul este neconvingător. Nu doar legea cu privire la dreptul cetăţenilor de a se întruni (2008), ci chiar Constituţia – Legea fundamentală a RM -, permite şi consfinţeşte acest drept. Nu despre asta e vorba. Este vorba de o manifestaţie politico-propagandistică, desfăşurată pe o piaţă-simbol al RM: Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo, unde în august 1991, conducerea republicii a proclamat Independenţa de Stat faţă de URSS. Asta a fost în 1991. Iar în 2013, pe acelaşi loc ne-am pomenit cu simbolurile statului de care atunci ne-am despărţit şi care nu mai există (doar simbolurile lui: drapele roşii cu secera, ciocanul şi steluţa galbenă deasupra; uniforme militare de epocă, purtate de activiştii Ligii tineretului rus; maşini de război de epocă etc.)

Dle Dorin Chirtoacă, de ce atunci, când aţi dat PMAN pe mâna ruşilor nu v-aţi amintit de Valeriu Boboc? De ce Vă întreb? Pentru că în PMAN, alături de Dimitri Rogozin, era Vladimir Voronin, la ordinul căruia, în 2009, poliţia a omorât câţiva tineri, inclusiv – pe Valeriu Boboc -, a snopit în bătăi şi a umilit mii de tineri.

Concertul? Atât cât am putut privi: nimic deosebit – cântece sovietice din anii celui de-al Doilea Război Mondial (nimic de reproşat, afară doar de slugărnicia interpreţilor moldoveni, care atât de ieftin s-au lăsat cumpăraţi pe ruble ruseşti. Domnilor, dacă e concert al ruşilor, atunci să cânte ruşii, ce naiba?).

Dar şi cântece de propagandă din anii epocii lui Leonid Brejnev: Lev Leşcenco şi Iosif Kobzon. Citez din cele sonorizate în PMAN: „…I Lenin takoi molodoi, / I iunâi Okteabri vperedi” [„Lenin e atât de tânăr / Şi Octombrie tânăr e în faţă…”]. Sau: „Ne rastanusi s komsomolom / Budu vecino molodoi!” [„De komsomol (utc) nu mă voi despărţi / Veşnic voi fi tânăr!”].

Aşi putea să nu continui, e clar şi aşa ce podleancă (rus., faptă rea) ne-a făcut dl Dorin Chirtoacă. Numai că, atenţie! Dl Iosif Kobzon nu este doar interpret, el este om politic rus, membru în repetate rânduri al Dumei de Stat. Iată ce declară dl Kobzon în PMAN: „Relația dintre Moldova și Federația Rusă este foarte proastă, dar nu Rusia e vinovată. Rusia încearcă o apropiere de Moldova. Este o încercare continuă. Moldova a fost a noastră, într-un trecut nu chiar îndepărtat. Iar politicienii au pierdut-o. Cred că dacă acum s-ar anunța un referendum, toate ar reveni la starea inițială”.

A protestat oare cineva din oficialii sau semioficialii RM faţă de această declaraţie? Doar scena li s-a oferit nu pentru propagandă pro-URSS, ci pentru interpretarea cântecelor, nu-i aşa?

3. Dmitri Rogozin este oficial rus. Vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri al Federaţiei Ruse. Oriunde ar merge, el este oficial. Cu atât mai mult – în RM. Iniţial a fost în regiunea separatistă a RM, încurajând lideraşii de acolo, apoi a venit la Chişinău, în PMAN. Cu ocazia vizitei „particulare”, „neoficiale”, D. Rogozin a declarat: „Orientarea politică a Chișinăului oficial este un subiect important din punct de vedere geo-strategic și geo-politic. Subiectul este foarte important, deoarece, în opinia mea, în prezent în Republica Moldova asistăm la o criză care ne confirmă că fuga nesăbuită la Bruxelles, nu a mers. Şi nu va merge nici în viitor, credeți-mă. Am lucrat timp de mai mulți ani în capitala europeană, Bruxelles”.

Judec subiectiv: a fost rău în situaţia în care nici un oficial al statului independent şi suveran RM nu s-a întreţinut cu dl Dmitri Rogozin. Oficialii noştri trebuiau să preia iniţiativa şi să-l omenească pe Dmitri Rogozin. Să-i explice orientarea noastră fermă spre integrarea în UE, să-i lămurească semnificaţia de 9 mai – Ziua Europei. Multe ar fi putut fi spuse. D. Rogozin este reprezentantul unei mari puteri. Nu trebuia lăsat doar pe mâna lui V. Voronin. Unii comentatori s-au grăbit să afirme cum că a fost bine că a fost neglijat de autorităţile oficiale sau semioficiale ale RM. Nu, nu a fost bine! Asta pentru că se lasă impresia cum că RM nu are stăpânire, guvernare, cum că ar fi a nimănui. S-ar putea, la anul, 2014, acelaşi Rogozin să vină cu un batalion de desant din Breansk. Asta dacă tot suntem ai nimănui…

În rest, foarte pe scurt: admiratori ai lui Leşcenco şi Kobzon, în PMAN, au fost mult mai puţini decât s-au aşteptat organizatorii. Oficial – 10 000. Egal cu 1,5 mandate de deputat pentru PCRM.

Ceva mai devreme, unii vorbitori de limbă rusă întrebau cum să ajungă la Memorial. Consider că nu erau din Chişinău, ci veniţi din Tiraspol sau Tighina.

Să auzim doar de bine!

PS! Să nu uităm: la ora 22:00 centrul Capitalei a fost cutremurat de focuri de artificii. Asta ce-a însemnat oare? Continuarea concertului?

 

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

10 mai 2013

Lasă un răspuns